Doza de inspirație: volume de memorii și biografii ale unor femei excepționale

Chiar dacă frigul, restricțiile și vremurile ciudate pe care le trăim în prezent ne-au făcut să ne regândim planurile pentru această perioadă, chiar dacă luminița de la capătul tunelului este încă departe de a se vedea, încă avem un milion de lucruri de care să ne bucurăm în fiecare zi!

Iar cărțile se numără printre ele, așa că, în cele ce urmează, ți-am pregătit o doză serioasă de inspirație, o selecție de jurnale și romane autobiografice despre cinci femei cu totul și cu totul extraordinare. 

Tara Westover, Învățare, editura Publica

Un volum de memorii impresionant, o poveste care nu lasă pe nimeni indiferent, Învățare este o carte despre maturizare, emancipare și schimbare. Despre puterea de a lupta pentru tine însăți. Despre curajul de a fi diferit și de a face lucrurile altfel decât știai. Tara Westover a crescut într-o familie într-o familie de mormoni, o familie al cărei unic obiectiv părea să fie așteptarea Zilelor de pe Urmă. În acte, Tara nu exista, nu fusese înregistrată nicăieri și nu primise certificat de naștere. Nu mergea la școală și, pentru că tatăl ei nu credea în spitale și medici, nici nu avea documente medicale. În copilărie, crescând în acest mediu, alături de frații ei, stilul de viață al familiei sale i s-a părut ceva firesc. Dar pe măsură ce a crescut, iar tatăl a devenit mai radical și mai violent, Tara și-a dat seama că trebuie să plece de acasă. Să studieze. Să o ia de la zero. A făcut-o și, cu această ocazie, a descoperit cât te poate schimba învățătura, dar și prețul pe care a trebuit să-l plătească.

Jeannette Walls, Castelul de sticlă, editura Young Art

Dacă memoriile Tarei Westover ți-au atras atenția, trece pe lista de must-read și Castelul de sticlă al lui Jeannette Walls, unul dintre cele mai cunoscute bestselleruri New York Times din toate timpurile. În romanul de față, jurnalista explorează copilăria neobișnuită pe care a avut-o trăind într-o familie de nomazi, pentru care libertatea, imprevizibilul și aventura au fost întotdeauna mai importante decât siguranța unui cămin stabil și a unui trai decent. Wall povestește despre charismaticul ei tată, Rex, care a învățat-o să fie creativă, să își imagineze lumi fabuloase, să se descurce în orice situație, despre călătoriile lor dintr-un loc în altul, dar și despre momentele dureroase, despre situațiile care au determinat-o să se rupă, treptat, de familie: alcoolismul lui Rex, lipsa mâncării, conflictele tot mai dese. 

Dolly Alderton, Tot ce știu despre dragoste, editura Curtea Veche

O carte care te va binedispune încă de la primele pagini, scrisă de Dolly Alderton, această versiune londoneză a lui Carrie Bradshaw, Tot ce știu despre dragoste adună experiențele pe care le-a trăit autoarea, cu bune și cu ele, anii ei de studenție, provocările de la diferite joburi pe care le-a avut, rețetele pe care le-a gătit, relațiile de prietenie, aventurile cu diverși bărbați, lecțiile de viață, dar și încrederea în sine pe care a dobândit-o cu greu, în timp, odată ce a învățat că nu trebuie să fie și nici să se compare cu nimeni. 

Dita Kraus, O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz, editura Polirom

Viaţa extraordinară a Ditei Kraus, supravieţuitoare a Holocaustului, a inspirat un bestseller internaţional, în care este detaliată povestea sa impresionantă, de la ororile lagărelor naziste la fuga de dictatura comunistă şi la plecarea în Israel. Născută într-o familie de intelectuali evrei, Dita Polach a mers la şcoală, s-a jucat cu prietenii şi nu s-a perceput niciodată ca fiind diferită – până la ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă. Deportaţi în ghetoul de la Terezín, apoi la Auschwitz şi la Bergen-Belsen, Dita şi familia ei au trăit ororile de neimaginat ale lagărelor, tatăl şi bunicul murindu-i în timpul detenţiei, iar mama, la scurt timp după eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut în grijă cea mai mică bibliotecă din lume, alcătuită din cele câteva cărţi pe care prizonierii reuşiseră să le salveze din bagajele celor aduşi în lagăr şi care le-au oferit atât copiilor ce aveau să fie trimişi în camerele de gazare, cât şi învăţătorilor acestora o iluzie de normalitate într-o lume de coşmar. Dar povestea Ditei nu se opreşte la Holocaust; ea priveşte şi mai departe, la viaţa pe care şi-a reconstruit-o după război: căsătoria, plecarea din Cehoslovacia comunistă şi stabilirea în Israel, traiul în kibbutz, bucuriile şi necazurile maternităţii. 

Andrea C. Hoffmnan, Farida Khalaf, Povestea Faridei. Fata care învins ISIS, editura RAO

În august 2014, Farida, o adolescentă obişnuită, încerca să se bucure de vacanţa de vară. Fata locuia într-o regiune muntoasă din nordul Irakului, ducea un trai obișnuit, fără să bănuiască o clipă ororile care urmau să se întâmple. La scurtă vreme, satul ei a căzut pradă unui atac pus la cale de ISIS. Victimele atacului au fost toţi bărbaţii, inclusiv tatăl şi unul dintre fraţii Faridei, în timp ce femeile au fost luate ostatice şi supuse unor chinuri atroce, de la bătăi şi violuri până la vânzare în piaţa publică asemenea unor vite. După şapte tentative eşuate de a se sinucide, Farida a reușit să profite, împreună cu alte cinci tinere, de o portiță deschisă şi să fugă în deşertul libian. Astăzi, la câțiva ani de la tragediile care au marcat-o, a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. 

Foto: Unsplash.com