Amalia Stemat: ”Baletul înseamnă să poți zbura când alții nu o pot face, să te hrănești cu sunetul muzicii și cu aplauzele de final de spectacol.”

A descoperit baletul la vârsta de 4 ani și s-a îndrăgostit iremediabil. Deși acest lucru a însemnat să renunțe la copilărie, la joacă, la timpul cu familia, pentru ore în șir de antrenamente, Amalia Stemat nu ar putea trăi balet. A învățat care sunt riscurile, și-a educat mușchii și articulațiile în timp, pentru a ști cum să susțină greutatea corpului în mișcările de dans, iar cel mai important, a învățat să privească cu ochii sufletului tot ce ne înconjoară. Și spune că nimic nu se compară cu auzul aplauzelor din sala de spectacol, la sunetul cortinei care deschide povestea de pe scenă. Iată așadar, povestea unei femei pentru care baletul a devenit dependență!

Când ai descoperit baletul și ce înseamnă această artă pentru tine?

Undeva la vârsta de 4 ani, anii ’90/’91, într-o țară proaspăt ieșită din perioada comunistă, s-au ivit rând pe rând și oportunități diverse în activitățile destinate copiilor. Astfel că părinții mei, auzind că la Opera Națională București săptămânal se țin cursuri de balet, și-au spus de ce nu? Poate ar fi potrivită o astfel de activitate pentru copila noastră, și au spus, norocul meu! Așadar, de atunci m-am infectat cu aceste virus numit dragoste pentru balet. Baletul pentru mine înseamnă să poți privi cu ochii sufletului, să înțelegi cu ochii minții. Înseamnă putere, puterea de a zâmbi, indiferent de ce a fost, este sau va fi. Să știi că mâine vei avea ocazia să fii mai bun, să vrei să te autodepășești zi de zi, să nu fii blând cu tine, să treci peste orice piedică psihologică ce apare la efort susținut, să nu renunți. Altfel, înseamnă să poți zbura când alții nu o pot face, să te hrănești cu sunetul muzicii și aplauzele de final de spectacol.

De ce balet? Cine ți-a îndrumat pașii către o carieră în acest domeniu?

Părinții mei, cărora le mulțumesc că au crezut în mine, în puterea mea de a lupta cu mine în fiecare zi în fața oglinzii și a acelei bare din sala de balet, și care mi-au hrănit gustul pentru frumos. Apoi, draga mea profesoară de balet pe care am întâlnit o în clasa a 3-a a Liceului de Coregrafie Floria Capsali, căreia îi sunt datoare pentru personajul principal din viața mea, capabil să joace orice rol pe scena vieții. Apoi, prim balerina Operei Naționale București de la care am încercat să răpesc orice mic detaliu, de la felul în care pășea pe holurile Operei și până la felul în care își așeza poințele în picioare.

Spectatorul vede partea frumoasă a acestei profesii. Totuși, cum este viața de balerină și ce greutăți ai întâmpinat în toții anii de activitate?

Lupta cea mai grea este să privești imaginea reflectată în oglinda sălii de balet și să accepți că zilnic este ceva de îmbunătățit la tine însuți. Este o luptă în care ești tu cu tine, dacă nu cedezi, mergi mai departe și noi porți ale autocunoașterii ți se vor deschide. Și petreci ore în șir în sala de balet, renunți la copilărie, la joacă, la petrecerea timpului cu familia sau prietenii pentru perfecțiunea celor 2/3 ore de spectacol, și asta este hrana sufletului unui balerin. Vei învăța să te accepți cu defectele de la mama natura, să le ascunzi, și să prezinți publicului cea mai bună versiune a ta. Să fii ireproșabil în cele mai banale momente din viață, de la felul în care îți prinzi părul, până la felul în care te așezi pe scaun. Și ce este frumos este că totul vine natural, și da, accepți și ideea că nimeni nu-i perfect.

Care a fost cel mai dificil lucru pe care a trebuit să îl faci în cariera până acum?

Cred că cel mai dificil moment din punct de vedere psihic și fizic, a fost momentul trecerii la liceu, și deci adolescentă, când aveam posibilitatea să schimb macazul, să mă îndrept către un alt profil (așa cum alți colegi alegeau) am ales în schimb să mă perfecționez, apelând la ajutorul unor adevărați maeștrii la acea vreme, prim balerina ONB și maestrul coregraf, care m-au propulsat în cea mai bună versiune a mea. Îmi amintesc că era vacanța de vară, și am decis împreună cu părinții mei să renunț la vacanța și să petrec întreaga perioadă în sala de balet, alături de acești minunați oameni de la care am învățat că este vorba de 98% transpirație și 2% talent. Că mintea sau, în concret, autosugestia este cel mai important coechipier.

Câte accidentări ai avut? Care sunt riscurile acestei meserii atât de frumoase? Și ce sfaturi aveți pentru acele fetițe care își doresc o astfel de carieră?

Fiind balerin, înveți treptat care sunt riscurile, nu pui pointele în picioare de la 4 ani, ci educi mușchii și articulațiile treptat să știe să susțină greutatea corpului în mișcările ce se aseamănă cu zborul unei lebede, așadar, accidentările mele au fost de cele mai multe ori minore, din fericire. Dacă îți încălzești corpul cu atenție, dimineață de dimineață, înaintea repetițiilor de spectacol, îi acorzi timp și asculți ce îți transmite, previi riscul unei accidentari grave. Există, cum spuneam, momente când chiar dacă corpul spune stop, timpul devine dușman știind că mâine este spectacol și mai ai încă ocazia să îmbunătățești versiune de Pas De Quarte cu cele 64 de changments în codã. Cu vârsta însă, corpul devine mai neascultător, mai greu de urnit, și efortul din anii ce zboară ca un covor fermecat, începe să își lase urmele, dureri de spate, de monturi, de genunchi, articulații care trosnesc în fiecare dimineață trec toate însă la auzul aplauzelor din sala de spectacol, la sunetul cortinei care deschide povestea de pe scenă. Din acest motiv, prevenția este foarte importantă!

Cum arată o zi din viața unei balerine?

E musai  să înveți ce caută disciplina în ecuație! Înveți de mic că nu există mi-am uitat tema acasă, nu se acceptă scuze în rutina zilei. O zi de pauză înseamnă de două ori muncă. Te trezești dimineața devreme și depășești prima reacție de a rămâne încă câteva minute în pat, nu e timp. Ajungi în sala de balet, îți schimbi înfățisarea de comun cu personajul pe care vrei să îl construiești, și pornești: Încălzire la sol, (diverse exerciții pe care azi le asociem cu un antrenament de Pilates), pentru aproximativ 30 minute. Apoi 2 h de clasă de antrenament, să le spunem, coordonate de profesorul de balet clasic, exerciții la bară, prin care perfecționezi mișcările ce urmează să fie transpuse în faimoase coregrafii, exerciții fără bara de care să te susții, pentru a-ți antrena echilibrul, exerciții pentru dezvoltarea detentei și apoi, la un nivel profesionist, momentul în care îți pui pointele în picioare și începi să exersezi aceleași fragmente de coregrafii pentru a atinge perfecțiunea pe care spectatorul o vede. Urmează aproximativ 2 ore de pauză în care îți regăsești tihna apăsând ușor frâna, apoi de la capăt. De reținut…nu ai voie să te plictisești, nu simți că intervine rutina sau monotonia fiindcă vei câștiga prin această rutină încă o piruetă executată înt- un ax perfect, și închei ziua cu satisfacția că ai învins acel “nu pot” din prima încercare. Ți se demonstrează că repetiția produce efecte pe termen îndelungat.

Ce a însemnat pandemia de covid pentru tine și care este cea mai importantă lecție învățată în perioada asta?

Pandemia m-a învățat că există un loc, în noi înșine, unde putem găsi refugiu ori de câte ori simțim că este greu, că suntem copleșiți de diverse evenimente sau întâmplări, important este să te cunoști, să crezi în tine înainte de orice. Și că există soluție pentru orice considerăm imposibil, dacă îți rămâne alături credința.

Cum îți încarci bateriile? Și ce te motivează să continui?

Aerul curat, plimbările, timpul petrecut cu familia. Motivația mea este bucuria din privirea fetiței mele.

Crezi că există viață după balet?

Desigur, să poți lua parte la o lume de basm pe care să o găsești ca refugiu înseamnă să trăiești, cum spuneam să privești cu ochii sufletului tot ce te înconjoară.

Cum vezi viitorul baletului românesc?

Baletul este locul unde iau naștere creații unice, ale unor coregrafi talentați, pe care mai apoi fiecare balerin le respiră pentru a le traduce publicului pe marile scene. Câtă vreme există împărtășire inter-culturală și câtă vreme permitem să oferim și să acceptăm orice curent nou, baletul nu va înceta să existe indiferent de context sau limba vorbită.

Este cunoscut faptul ca balerinele au o carieră relativ scurtă. Este baletul un job sau un mod de a trăi?

Cum spuneam anterior, virusul acesta rămâne cu tine până la ultima suflare. Oricât ai vrea, alura te va trăda la orice gest. Plecând de la ideea că poate conține urme de disciplină, că respiri aer de basm, rolul divers de pe scenă, care hrănește curiozitatea minții de a da frâu liber imaginației, iată ca pentru mine e un fel de a fi. Ca o floare de mac, pe cât de delicată pe atât de răpitoare cu inimilor spectatorilor. Un job pe care dacă știi cum să-l manevrezi poate crea dependență.

Ai grijă de sănătatea ta! 

Medlife.ro