Andreea Aradits: „Yoga este motivul pentru care mă pot trezi la 5.30 dimineața. Fără să-mi pară rău”

Andreea Aradits este instructor de yoga. Este și soția actorului Andrei Aradits și mama lui Eric, de 16 ani. Am vorbit cu ea despre ce e fals, ce e adevărat și ce e minunat în practicarea yoga.

Interviu de: Adriana Moscu

Nu am făcut încă yoga sub îndrumarea Andreei, însă, auzind-o povestind simplu, sincer și lipsit de idealizări despre un domeniu pe cât de apreciat, pe atât de mistificat și de greșit înțeles adesea, pur și simplu mi-a făcut poftă să încerc din nou să merg la câteva ore.

Asta pentru că, la fel ca în psihoterapie, și în yoga e dificil să găsești un mentor cu care să rezonezi, care să-ți înțeleagă nevoile – fie ele fizice sau spirituale – și care să-ți ofere sprijin real în a ți le îndeplini.

Discuția cu Andreea a fost pe cât de reconfortantă, pe atât de lămuritoare. Enjoy!

Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru yoga?

Am descoperit yoga absolut întâlmplător, dintr-o nevoie fizică, mai mult. Acum șase ani alergam regulat destul de multicel, în jur de zece kilometri de minimum trei ori pe săptămână, și simțeam nevoia să-mi întind musculatura. Și nu știu, cred că am văzut undeva ceva legat de yoga. Ah, da! Am văzut o postare pe Facebook. Și le-am propus prietnelor mele să mergem într-o sâmbătă la o clasă de yoga, după alergare. Una dintre prietene avea la rândul ei o cunoștiință care devenise profesoară de yoga de puțin timp și am decis să mergem la ea. Mare noroc pe mine! Erica, profesoara de yoga la clasa căreia am fost, preda Ashtanga Yoga. A fost dragoste la prima vedere, testare și experimentare.

Am început să mergem regulat la clase, am făcut și ore private și, tot întâmplător, Erica organiza un curs pentru profesori de yoga condus de un profesor indian stabilit recent la Budapesta. N-am putut să ratez ocazia și m-am înscris, fără să intenționez vreo secundă să predau ceva cuiva. Voiam să învăț mai multe și să le folosesc în scop propriu. Dar viața a avut alte planuri. Întotdeauna are și de cele mai multe ori se dovedesc a fi mai bune decât cele pe care le facem noi. Cu cel mai bune intenții. 🙂 

Ce a schimbat yoga în viața ta?

Foarte multe și destul de puțin, în același timp! Sunt aceeași persoană, dar am reușit, fără să vreau, ceea ce îmi doream.

Am învățat să spun NU mai des, am învățat să mă organizez astfel încât să încapă și yoga în viața mea și să nu-mi neglijez familia pe care o iubesc enorm, am reușit sau sunt pe cale să-mi echilibrez partea emoțională (exagerat dezvoltată) cu partea rațională (work in progress), am depășit timiditatea, mi-am găsit vocea și o folosesc să-mi spun părerile atunci când pot aduce o schimbare în bine.

Încerc să nu judec și să nu mă judec (aici îmi este cel mai greu, cu mine sunt cea mai severă :)) și să privesc lucrurile, oamenii, evenimentele echidistant. Și, cel mai important, am găsit motivul pentru care mă pot trezi la 5.30 dimineața, indiferent de anotimp, fără să-mi pară rău! Așa ceva nu credeam că mi se poate întâmplă vreodată! 

Cum ai ajuns să predai yoga?

Întâmplător sau nu, în perioada în care am descoperit yoga eram în căutări. Îmi doream să-mi schimb profesia, îmi doream să fac ceva din pasiune, ca și soțul meu. În urmă cu ceva ani am terminat UNATC, secția Teatrologie – Management cultural și jurnalism teatral. Am făcut această facultate din pasiune, dar pe parcurs mi-am dat seama că nu este ce îmi doream. Și exact în perioada în care am pus pe pauză viața mea profesională, a apărut yoga. Nu i-am acordat mare importantă inițial, am tratat-o mai mult ca pe un hobby care, treptat, treptat a ajuns să ocupe din ce în ce mai mult din timpul și energia mea. 

Am început să predau clase de yoga după ce am terminat cursul care a durat aproximativ șase luni. Atunci când m-am înscris la cursul de yoga, mă așteptam să intre brusc în viața mea o stare permanentă de aromonie. A fost exact pe dos: pe parcursul celor șase luni, profesorul meu, Mukesh Kothari, a reușit să șteargă aproape tot ceea ce credeam eu că sunt și să mă arunce într-o mare necunoscută. A fost un fel de reset. Dificil, dar cu rezultate bune. Și după ce am terminat a zis: „Acum trebuie să sari cu capul înainte, nu aștepta și nu sta prea mult pe gânduri. Du-te și predă yoga”. Și așa am făcut. Nu-mi pare rău.

Eșți profesor certificat de Yoga Alliance RYT 500 h pentru Ashtanga, Hatha, Vinyasa, Yin & Restorative Yoga. Cu ce diferă între ele toate aceste stiluri?

Yoga Alliance este un organism internațional ce oferă certificări internaționale și asigură anumite standarde. Este important să existe aceste standarde și de aceea țin să menționez că am  acreditare, le susțin și le respect. Cu ajutorul lor, pot preda yoga oriunde în lume.

Primul curs pentru profesori, cel de bază de 200 de ore m-a pregătit să pot să înțeleg mai multe despre yoga, mi-a deschis aproape toate porțile, mi-a arătat drumul. Aici am învățat despre Hatha Yoga, Ashtanga Yoga, Ayurveda și filosofia indiană. După terminarea cursurilor am continuat să studiez pe cont propriu și un an mai târziu m-am înscris la „treapta a doua”, cursul de 300 de ore care te ajută să devii „profesor plin”.

Aici am învățat trei stiluri moderne de yoga: Vinyasa (o serie dinamică de posturi legate între ele prin respirație, care își are, practic, baza în Ashtanga Yoga), Yin Yoga (un stil static de yoga cu accent pe întinderea fasciei și dezvoltarea flexibilității) și Restorative Yoga (un stil de yoga slow, bazat pe posturile clasice efectuate lent, în care corpul este susținut de diverse elemente ajutătoare – perne, cărămizi de yoga, straps/curele de yoga). 

Predai clase de Ashtanga Yoga. De ce te-ai axat pe acest tip de yoga? 

Ashtanga Yoga a fost prima mea dragoste și, după șase ani, rămâne marea mea dragoste. E dificilă și sublimă în același timp. Este un stil tradițional de yoga dezvoltat din Hatha Yoga, cu diferența că este ușor mai dinamic, posturile (asanele) fiind legate între ele prin respirație, ca într-un șirag de perle. Față de celelalte stiluri de yoga, aici se pune mare accent pe seria de posturi (care este mereu aceeași, identică), pe respirația profundă cu care se sincronizează fiecare mișcare și pe dristhi, punctul în care se îndreaptă atenția, privirea în fiecare postură în care rămânem câte cinci respirații.

Aceste elemente sunt importante deoarece odată cu respectarea lor, atenția se duce în interior și de aici începe călătoria fiecăruia dintre noi. De aici începem să ne descoperim cu adevărat, cu bune și cu mai puțin bune. Fără să ne judecăm. Doar observăm și încercăm să schimbăm ce și pe unde se poate schimba câte ceva.

Ce beneficii îți aduce practicarea yoga?

Enorme. Pe plan fizic, pentru că este primul și cel mai ușor de observat, corpul se schimbă și se însănătoșește văzând cu ochii. Lăsând la o parte aspectul fizic (pe care, dacă l-ai pune pe primul plan, dacă ai face din el scopul pentru care faci Ashtanga yoga, ar fi extrem de dificil), seria 1 care este pentru începători are rol terapeutic. 

Când spun „începători” în  Ashtanga, mă refer la mai mult decât atât, inclusiv la cei care practică de câțiva ani de zile, în mod regulat, Ashtanga. Pentru că toate seriile din Ashtanga Yoga sunt dificile, dar aduc beneficii nemăsurate. Fiecare avem diverse probleme de care suntem sau nu conștienți și pe care vrem să le rezolvăm, dar nu știm cum. Și este incredibil cum doar prin practicarea zilnică sau măcar regulată a acestor secvențe, ne însănătoșim și ne descoperim. Și descoperim și ce, și cum să reparăm.

Personal, am o scolioză destul de urâtă la care lucrez, pentru că de la o vârstă este mai dificil să remodelezi coloana vertebrală, dar nu imposibil. Nu mai am dureri de spate. Nu mai am probleme cu nervul sciatic, respir mult mai bine, mai profund și sunt sănătoasă.

Pe plan psihic, tocmai pentru că această practică pune accentul pe respirație (și credeți-mă pe cuvânt, fără o respirație profundă, egală, calmă și controlată nu putem face acele posturi care par uneori imposibile), anxietatea dispare, reușești să rămâi calm în diferitele situații pe care viața ți le scoate în cale, fericite sau mai puțin fericite. 

Am uitat să menționez tenul! Intră tot la capitolul „aspect fizic”, dar credeți-mă, nicio mască, niciun tratament facial nu are efectul pe care îl are această practică. Te detoxifiază până în vârful nasului. 🙂 Dar trebuie să ai răbdare. Și perseverență. Și consecvență. Restul vine de la sine.

Ce e mit și ce realitate când vine vorba de yoga?

Multe. Mi-e teamă că, la un moment dat, am pierdut șirul miturilor despre yoga, nu mai știu care sunt de actualitate. Dar există un mit, o așteptare de care mă lovesc în special pentru că predau Ashtanga Yoga. Cumva, s-a creat această imagine în societate legată de faptul că yoga este o oază de liniște, un soi de spa unde suntem toți îmbrăcăți în alb și ne întindem și ne relaxăm respirând profund și devenim extrem de calmi. Pare că nu implică efort, ci doar o înțelegere rapidă și profundă a unor idei filozofice care ne fac imediat extrem de centrați și fericiți.

Da, este adevărat că spre asta tindem, dar nu se întâmplă brusc și nici repede. La clase începem cu partea fizică, cu corpul, cu însușirea lui (se întâmplă des să ne dăm seama de la primele clase cât de puțin suntem, de fapt, conectați cu propriul corp) și apoi mergem mai adânc, spre interior. Încet, în timp.

Cum știm să deosebim între „falși profeți” și profesori/traineri care știu ce fac? 

Din păcate, la prima vedere nu cred că ai cum să îi deosebești. Sunt oameni care au darul de a vorbi foarte frumos, dar nu au destulă experiență și suficiente cunoștințe. 

Eu cred foarte mult în practica personală a profesorului, în special în Ashtanga Yoga. Dacă nu ai o practică regulată, zilnică, supervizată de un profesor autorizat, este aproape imposibil să poți fi de ajutor la rândul tău. Asta este părerea mea. Și practica, și cunoștințele se construiesc în timp, cu răbdare. Iar astăzi noi nu avem răbdare. Vrem totul repede. Se poate repede, e posibil, dar repede nu înseamnă neapărat bun. Și Ashtanga este o practică dificilă unde dacă nu ai experiență, pot există accidentări. 

Există restricții pentru anumite persoane sau probleme de sănătate în practicarea yoga? 

În principiu, oricine poate practica yoga. Tânăr sau bătrân, sănătos sau cu probleme – yoga este pentru toată lumea, așa spune Sri K Pattabhi Jois, profesorul nostru. Dacă există unele probleme de sănătate, este indicat să informezi profesorul înainte de clasă și el/ea va ști cum să te ajute să modifici practica. 

Unde și cum predai yoga?

Momentan predau face to face la Goya Studio, în fiecare miercuri de la ora 19. În rest, țin mai multe clase pe Zoom în timpul săptămânii și ore private. Am o grupa foarte drăguță care a făcut progrese remarcabile într-un an de zile! Spre exemplu, toți fac headstand (știu să stea în cap) fără probleme. Sunt foarte mândră de perseverența și seriozitatea cu care abordează practica și de progresele lor. 

La începutul lunii iulie voi lipsi un pic, plecăm în vacanță, dar în august mă intoc în studio cu forțe proaspete!

Știu că ai acasă doi bărbați minunați, soțul tău și băiatul vostru. Cum e viața alături de ei? Cum sunt ei, prin ochii tăi?

Sunt minunați amândoi, fiecare în felul lui. Andrei e bonom, creativ și imprevizibil, nu-mi imaginez viața fără el. Eric are deja 16 ani și devine propria lui persoană, învățăm să ne facem program fără el și să-l supraveghem de la distanță, fără să îl deranjăm. E un copil bun, are un suflet minunat și sper din toată inima că îi va fi bine în viață. Orice va alege să facă. Este încăpățânat (la fel ca noi :)) și creativ și rebel. 

Ai scris undeva că duminica e ziua ta de pauză de la tot. Ce faci, totuși, atunci? Cu alte cuvinte, ce faci când nu faci nimic? 🙂 

A trebuit să-mi impun să nu fac nimic într-una dintre zile, pentru că altfel mereu găsesc ceva (urgent!) de făcut. Și nu reușesc să-mi acord răgazul să mă încarc. Întrucât Ashtanga îți impune cumva o zi de pauză pe săptămână și o rutină în restul săptămânii, am ales să fac pauză duminica. Sâmbăta mai găsesc întotdeauna ceva de făcut!

Cred că sunt un pic ciudată pentru prietenii mei în ultimul timp, pentru că am refuzat să mă văd cu ei duminică, dar altfel nu reușesc să duc tot ce am de făcut la capăt. 

Așa… Ce fac duminica? În primul rând, mă trezesc… când mă trezesc. Beau ceai, aștept să mi se facă foame (e ciudat să nu-mi fie foame pentru că în restul săptămânii trebuie să aștept până după practică să pot să mănânc și asta înseamnă 3-4 ore bune de când mă trezesc), mănânc, beau ceai, citesc, mă uit pe e-mailuri, Facebook, Instagram, recitesc anumite pasaje din cărțile mele de yoga… și orice altceva îmi trece prin cap, care musai presupune un minimum de efort. Și care îmi face plăcere. 

Apoi, mâncăm de prânz/seară și ne uităm la filme (eu și Andrei, Eric nu se mai uită cu noi de ceva timp; are alte treburi).

Și mă culc devreme, pentru că de luni mă trezesc la 5.30. În fiecare zi. Pentru practică. 

Cum se împacă sportul cu gătitul și actoria la voi în familie? 🙂 

Foarte bine! Eu și Eric facem sport (fiecare cu al lui, el face parkour sau freerunning, niciodată nu știu care este termenul corect), Andrei e ocupat cu actoria și gătitul (când are timp) și eu cu întreținerea casei. Și a băieților. Și a pisicilor. Și tocmai am găsit doi pui de pisică abandonați săptămâna trecută. Sunt adorabili și suntem foarte bucuroși că i-am putut salva. E haos la noi, dar e frumos.

Cum ați trecut prin pandemie?

La început, a fost tare binevenită pauză. Eram foarte obosiți și chiar aveam nevoie de un reset, și eu, și Andrei. Și cred că și Eric. După o perioadă, a devenit un pic înfricoșător, pentru că nu știam ce urmează să facem în continuare. Dar lucrurile s-au așezat încet, încet și par a merge pe drumul cel bun. Să vedem.

Ce-ți dorești de la 2021, atât cât a mai rămas din el?

Liniște, pace, timp să practic yoga, să studiez și să stau cu ai mei. Ceea ce va doresc și vouă! 

Foto: Alex Gâlmeanu, Andrei Aradits