Anna Ungureanu, dirijoarea Corului Madrigal: „Intenția mea este să ajut oamenii să intre în rezonanță cu propria lor sensibilitate”

Pasiunea pentru studiul muzicii a fost cultivată din familie. Anna Ungureanu a început ca violonistă, apoi a devenit dirijoarea corului Madrigal, după o întâlnire providențială cu maestrul Marin Constantin.

Am fost atrasă dintotdeauna de lumea muzicii, iar studiul său aprofundat și profesionist a rămas, pentru mine, cel mai amre vis neîmplinit. Sunt însă în continuare fascinată de muzică și muzicieni, de felul în care genuri atât de diferite, din epoci atât de îndepărtate unele de altele, te pot atinge în atât de multe feluri, îți pot stârni o atât de mare varietate de emoții – fericire, îngândurare, exaltare, însingurare, iluminare.

Rolul corului, însă, este de a te aduce împreună, iar al dirijorului, de a căuta, alături de cor și de public, sensuri comune pentru ceea ce transmit și experimentează. Poate că nimic nu unește, nu aduce laolaltă mai intens decât vocile dintr-un cor. Despre rolul catalizator al dirijorului și despre cum e să trăiești fiecare zi dând curs pasiunii la cel mai înalt nivel, îți spune Anna Ungureanu, dirijoarea corurilor Madrigal și Cantus Mundi, în rândurile care urmează.

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Dansul și cântul au fost prezente în familia mea dintotdeauna. Așa cum am învățat bunele maniere, am experimentat și muzica în mod natural.

Este talentul tău o moștenire de familie?

Da, este moștenire de familie, fiind printre cele mai prețioase daruri primite de la părinții mei. Mama este o voce puternică, veselă de mezzosoprană, iar tata a fost un bariton cald și un saxofonist foarte sensibil.

La început, te-ai format ca violonistă. Cum a fost această perioadă? 

A fost o decizie în familie să urmez acest instrument. La șase ani am intrat în prima zi pe poarta școlii cu o cutie de vioară. Dacă ați fi văzut de câte ori mi-a servit și ca  sanie… 🙂 Școala de muzică adaugă multe materii din sfera profesională la programa normală. Îmi ocupa mult timp studiul instrumentului, minimum două ore pe zi, însă îmi amintesc că jocurile de echipă din fața blocului, construirea strategiilor, mișcarea în aer liber și râsetele au fost importante la acea vârstă.

Ce înseamnă vioara pentru tine? De ce vioara, din toate celelalte instrumente?

Vioara m-a învățat răbdarea, echilibrul, constanța în orice acțiune, proiect.

Mi-a fost maestru, mi-a permis o formă de meditație neconștientizată atunci, dar care m-a ajutat să trec prin toate perioadele dintre copilărie și viața de adult, cu un soi de echilibru și concentrare pentru care astăzi sunt recunoscătoare.

În facultate, te-ai specializat în dirijare de cor academic. Ce anume te-a atras la meseria de dirijor? 

În liceu, împreună cu alți câțiva colegi, am înființat primul ansamblu instrumental, unde am început dezvoltarea unor abilități de „conducător” muzical din poziția de concertmaestru. La facultate am continuat cu același rol într-o altă orchestră. Apoi, maestrul și profesorul meu de cor și dirijat coral, Dan Mihai Goia, m-a îndemnat să mă specializez în arta dirijatului coral. Eram foarte curioasă, interesată și simțeam că acest domeniu îmi poate oferi uneltele potrivite pentru dezvoltarea mea ulterioară. 

Am înțeles ulterior, după mulți ani, că dirijor nu „ești”, odată cu diploma, ci „devii” cu fiecare acțiune artistică, până când părăsești lumea fizică. 

Ce presupune, de fapt, să dirijezi și, dincolo de evidență, care este rolul dirijorului? Ce schimbă sau cum îmbogățește el interpretarea muzicală?

Tratatele de dirijat descriu această activitate într-un mod complex, uneori prea sofisticat. Am învățat din multiple surse cât am reușit în fiecare etapă a parcursului meu profesional, însă cel mai mult am înțeles atunci când practicam. Munca de dirijor constă în descoperirea (analiza și învățarea) partiturii, imaginarea sonorităților, trecându-le prin filtrul sensibil. Apoi, întâlnirea ansamblului cu partitura respectivă, explicații tehnice care oferă câteva indicații.

Cel mai fascinant este să căutăm sensuri împreună. Dirijorul sincronizează în ceea ce privește viteza, omogenitatea, intenția interpretativă, intrări, respirații, închideri, frazare și multe altele.

În fața unui colectiv, dirijorul, ca oricare membru al acestuia, este co-creator în anumite sensuri, lider în altele. El adună sinergic intențiile, energiile, posibilitățile tehnico-interpretative și le dă o direcție, un sens.

Am fost întotdeauna curioasă să înțeleg: cum reușește un muzician să urmărească și partitura, și indicațiile dirijorului?

Mai întâi, interpreții studiază separat partitura, apoi în ansamblu, pupitrul cu partitura se așează la distanța optimă între el și dirijor, ca să-l poată vedea peste pupitru. 

De aproape 20 de ani, dirijezi corul Madrigal, cel mai cunoscut de la noi din țară. Cum s-a petrecut întâlnirea cu acest cor și cum a continuat? 

Am fost invitată să-i ajut la învățarea pronunției și traducerea din limba maghiară a piesei Esti dal (Cântec de seară), compusă de Kodály Zoltán. Pregăteau un concert pentru Sfântu Gheorghe, orașul meu natal. A fost coincidență, semn divin? Lucrând cu ei, practic am dirijat și am lucrat serios la parametrii interpretativi. Maestrul Marin Constantin a aflat de activitatea mea de la coriști, într-o manieră care l-a făcut curios și m-a invitat să lucrăm împreună.

Cum a decurs evoluția în acest cor, de la început și până în prezent?

Atunci când nu dirijam, cântam sub mâinile plutitoare și pline de sensuri ale Maestrului.

Am învățat cât de mult am putut din perspectiva corală, dirijorală și organizatorică, ocupând diverse funcții și roluri în cadrul Corului Madrigal. Am acumulat experiențe valoroase cu corul și cu publicul în direct, prin concerte și turnee, înregistrări și filmări, presărate de provocări despre care nu citești în manualele de pregătire profesională. Trăindu-le, toate acestea au format baza solidă a experienței, care astăzi îmi dă încredere să explorez cu entuziasm.

Cum a fost întâlnirea cu maestrul maestrul Marin Constantin? Ce ai învățat de la el, care sunt cele mai dragi amintiri comune?

„Inhalam” prezența lui, alături de ceilalți colegi, în fiecare moment. Personalitatea sa complexă te vrăjea, te subjuga și te înălța, dorința ta de a sta mai mult lângă el fiind mereu mai puternică. Îi mulțumesc mereu pentru lecțiile prețioase directe și indirecte pe care mi-a permis să le învăț. Dintre acestea aș menționa provocările memorării (cărților, poeziilor, partiturilor, programelor de concert), culturalizarea multidimensională, smerenia, iubirea, acceptarea… și lista poate continua.

Una dintre cele mai prețioase amintiri este din întâlnirile de creație individuale, când el mă dirija cu ochii și eu cântam cu vocea. Experiențele acestea nu se pot traduce în cuvinte. 

Cum reușește să-și păstreze corul Madrigal excelența în voci?

Exigența noastră de a aduce mereu colegi noi cu posibilități tehnico-vocale formate, sensibilitate multă și dorința de a se alătura lumii magice a Madrigalului, face acest lucru posibil.

Continuăm viziunea lui Marin Constantin în ceea ce privește repertoriul, vizualul, maniera de cânt, la care se adaugă astăzi o muncă de echipă extinsă, foarte serioasă, care contribuie cu elemente de noutate la toți parametrii. 

Seriozitatea și buna organizare a activităților, alegerea scopurilor, care să reprezinte plus valoare în piața artistică sunt iarăși importante. Anul trecut nu ne-am oprit nici măcar o zi din activitățile noastre. A însemnat mult pentru comunitatea noastră, am realizat proiecte de care n-am avut timp până acum. Spiritul de echipă a contat mult în izolarea socială și a format legături mai solide între noi.

Ai un mentor în dirijare? Care este numele lui?

Port recunoștință mai multor persoane speciale din acest domeniu. Evident, cel mai mult m-a marcat Marin Constantin. Am avut norocul să-i am profesori pe Dan Mihai Goia, Petre Crăciun, Sharon Hanson și alții. Astăzi mă inspiră și mă ajută Ion Marin.

Ești și Dirijor si Director Artistic at Cantus Mundi Romania. Ce se întâmplă aici?

Maestrul Ion Marin a avut inspirația, în anul 2011, de a crea un proiect de integrare socială prin cântul coral pentru copii și tineri. Împreună am reușit dezvoltarea rapidă a acestuia, iar în anul 2014 a devenit program național. Astăzi cuprinde peste 60.000 de copii și tineri care cântă în cor, pe întreg teritoriul României, dar și în câteva țări din străinătate.

Prin evenimentele noastre promovăm șansele tuturor copiilor să fie văzuți și ascultați. Diferențele dintre ei se șterg atunci când respiră și cântă împreună. Această activitate socio-profesională a Corului Madrigal este foarte importantă pentru noi.

Investim mult timp, multă energie și deja constatăm cu bucurie că generațiile care au trecut prin Cantus Mundi au învățat și experimentat toleranța, spriritul de echipă, susținerea, acceptarea. Este o parte din moștenirea Madrigalului pe care dorim să o împărtășim tuturor.

Fiul tău, Daniel, îți împărtășește vocația muzicală? Ce anume îl atrage? Își dorește să continue studiile în acest domeniu?

Daniel este foarte talentat, a experimentat cu mai multe instrumente, în diferite perioade ale dezvoltării sale, a cântat în cor și este un foarte bun dansator. Acum, dorește mai degrabă să-și investească timpul și talentul în domenii mai tehnice. Și el este printre beneficiarii atributelor însușite prin Programul Național Cantus Mundi și cu multe ocazii împărtășește cu bucurie experiențele sale. Include în viața sa o diversitate muzicală interesantă. Sunt curioasă și eu ce decizii va lua în viitor. Îl susțin cu mândrie.

Cum s-a împăcat familia cu turneele lungi?

Este firesc să plec. Evident, sunt foarte așteptată să revin. Familia mea m-a susținut mereu cu blândețe, înțelegere și acceptare totală în tot ceea ce însemna rolul meu, când eram în postura de dirijor. Gândim și activăm în echipă. Îmi amintesc chiar că fiul meu, încă foarte micuț, venea doar să-mi mângâie obrajii și să mă pupe, atunci când dormeam dimineața după un turneu din care ajungeam noaptea târziu și mă lăsa să mă odihnesc. Ei sunt alături de mine în sălile de concert, acolo unde se poate, fiind sprijin foarte important. 

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Exploratoare, curioasă, entuziastă, sensibilă, înțelegătoare.

Care este cea mai mare satisfacție a ta de până acum ca muzician?

Intenția mea este să ofer publicului, oamenilor o deschidere, o cale mai ușoară ca să intre în rezonanță cu propria lor lume de sensibilitate. Când se lasă în voia emoțiilor în timpul concertelor și meditează, plâng sau zâmbesc, pentru mine este o bucurie mare. Simt că merită să învăț și să cercetez în continuare și că prin activitatea mea sunt de folos. 

Dacă ar fi să faci o pledoarie pentru muzică, ce ai spune? De ce avem nevoie de muzică, în toate formele ei? Este muzica terapie și descătușare? De ce merge bine și la bucurie, și la tristețe?

Muzica activează sensibilitatea umană, imaginația și este o cale excelentă de a ne provoca creativitatea. Ne învață că avem potențial nelimitat și ne îndeamnă să explorăm cu mult curaj. Este un limbaj universal de comunicare, ce duce direct către sensibil și deschide porțile acceptării, atunci când diferențele ar putea segrega. 

Vă invit cu multă bucurie să cântați! Muzica ne poate uni!

Foto: arhiva personală.