Actori afectați iremediabil de rolurile pe care le-au interpretat la un moment dat

Cu actoria nu e de joacă, iar cel mai bine o știu actorii care au suferit transformări existențiale pentru partiturile de pe ecrane. Rolurile de compoziție necesită muncă și talent, iar odată încheiate filmările, artiștilor le e greu să se dezbrace de caracteristicile personajelor ca de o haină veche și, de multe ori, trăsăturile acestora îi bântuie și ajung să le afecteze viețile, nu neapărat într-un mod pozitiv. Iată câteva exemple de actori care și-au intrat atât de bine în rol, încât schimbările produse în esența lor au mers puțin prea departe și au rămas cu sechele greu de vindecat.

Isabelle Adjani în Possession (1981)

Filmul lui Andrzej Zulawski conține una dintre cele mai terifiante și șocante scene din istoria producțiilor horror. Isabelle Adjani a câștigat un premiu Cesar pentru rolul Annei, dar recuperarea după interpretarea plină de intensitate, atât emoțională cât și fizică, a durat mult și a fost un proces dificil. Adjani a declarat la un moment dat într-un intereviu acordat unei reviste franțuzești că a fost nevoie de ani de terapie pentru a și-o scoate pe Anna din sânge și că nu va mai interpreta niciodată un asemenea rol.

Adrien Brody în The Pianist (2002)

Actorul a vorbit despre amprenta adâncă – mentală și emoțională pe care a lăsat-o rolul unui pianist supraviețuitor al Holocaustului asupra sa. Adrien Brody a câștigat premiul Oscar în 2003 pentru interpretarea lui Wladyslaw Szpilman.

Pentru a-și intra cât mai bine în rol, Adrien Brody a povestit într-un interviu cum a renunțat la locuința sa, cum și-a vândut mașina, și-a intrerupt abonamentul la telefon și s-a mutat în Europa. Mai mult, a încercat să se înfometeze, iar efectul emoțional al acestei decizii l-a afectat profund. Știu ce înseamnă pierderea, știu ce înseamnă tristețea, dar nu mi-am imaginat niciodată disperarea care te cuprinde odată cu foamea”, a povestit acesta. Au existat momente în care artistul nu mai era convins că a rămas cu mintea întreagă și spune că i-a trebuit un an și jumătate să-și revină la normal.

Val Kilmer, The Doors (1991)

Pentru a-l juca pe legendarul rocker Jim Morrison în filmul regizat de Oliver Stone în The Doors, Val Kilmer s-a apucat serios de muzică și a învățat cele 50 de piese ale trupei. A petrecut ore întregi în studio analizând interpretarea vocală a lui Morrison și a urmărit numeroase înregistrări cu solistul pentru a-i împrumuta din trăsăturile de personalitate. Pe platoul de filmare, echipa de producție i se adresa lui Kilmer – Jim, iar la sfârșitul filmărilor, echipa pretinde că nu mai făcea diferența dintre vocea lui Morrison și cea a lui Val Kilmer. Când producția s-a încheiat, Val Kilmer a povestit că a avut nevoie de ședințe la psiholog pentru a scăpa de spectrul lui Jim Morrison. Producătorul muzical Paul Rothchild, un apropiat de-ai lui Morrsion, a declarat că Val Kilmer l-a cunoscut pe Jim Morrison mai bine decât s-a cunoscut rockerul pe el însuși.

Colin Firth, The King’s Speech

În The King’s Speech, Colin Firth îl joacă pe viitorul rege al Angliei – George VI, cel care trebuie să susțină mai multe cuvântari ca obligație regală. Problema regelui era că suferea de o problemă de vorbire, ceea ce-l împedica să fie elocvent, problemă pe care, în realitate, nu a depășit-o niciodatî. Astfel, George VI își angajează un antrenor de vorbire.

Colin Firth a lucrat îndeaproape cu un coach vocal și a urmărit înregistrări cu discursurile lui George VI pentru a dobândi din gesturile și mimica acestuia, dar și intonația și ticurile nervoase. Firth a aprofundat atât de bine rolul încât i s-a întâmplat să mai aibă sincope în vorbire chiar și la aproape un an de la încheierea filmărilor.

Hugh Laurie, House

Hugh Laurie a facut istorie cu interpretarea ciudatului, dar charismaticului doctor House în serialul omonim. Personajul lui Laurie șchiopătează și folosește un baston, iar actorul a păstrat această deficiență timp de câțiva ani dupa încheierea filmărilor. Totuși, Hugh Laurie pretinde că, pe parcursul filmărilor, schimba piciorul afectat – stângul cu dreptul, pentru a nu pune presiune pe un singur membru, și adaugă că nimeni nu și-a dat seama de acest amănunt – nici telespectatorii, nici echipa de filmare.

Sarah Paulson, în The People vs. O.J. Simpson (2016)

Sarah Paulson a interpretat-o pe procuroarea Marcia Clark în seria pentru Netflix, inpirată dintr-un caz real – The People vs. O.J. Simpson. Scenariul prevedea ca personajul lui Paulson să fumeze mult, o reală problemă pentru actrița nefumătoare. Sarah Paulson a povestit într-un interviu că, după senzația de dezgust inițială cauzată de fumat, a început să dezvolte o dependență, să simtă nevoia de a-și aprinde câte o țigară și să aștepte cu nerăbdare scenele în care trebuia să fumeze.

Heath Ledger, The Dark Knight (2008)

Interpretarea lui Heath Ledger – Joker, din The Dark Knight  a fost atât de cutremurătoare încât i-a adus un Oscar pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar. Din păcate, recunoașterea a venit postum, deoarece Heath Ledger a murit din cauza unei supradoze de droguri, în ianuarie 2008. În anii care au urmat morții sale premature, conform zvonurilor, se pare că pregătirea pentru rolul lui Joker ar fi contribuit la tragicul său sfârșit. Chiar dacă familia sa a negat implicațiile actoricești, e greu de imaginat că Ledger nu s-a scufundat în nebunia personajului, fapt ce i-a agravat problemele emoționale de care suferea. Înainte începerea filmărilor, actorul s-a autoizolat și a ținut un jurnal cu imagini tulburătoare penru a intra în vârtejul psihopatului Joker.