În ce constă magia Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, ajuns la cea de-a 19-a ediție

Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL are loc între 8 și 14 august la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării. Miruna Berescu, directorul festivalului ANONIMUL, ne spune cum va arăta ediția din acest an și de ce e publicul atras din ce în ce mai mult de acest eveniment aparte printre celelalte manifestări de gen.

Sub ce semn stă ediția de anul acesta a Festivalului Anonimul?

Dacă 24 februarie 2022 nu ar fi existat, aș fi spus că ediția din acest an va sta sub semnul unei reveniri la normalitate. Acea normalitate care ne lasă să ne bucurăm de prezența celuilalt, care ne permite să stăm umăr lângă umăr – normalitate la care, eu una, m-am gândit mult în cei doi ani care au trecut. Și ne-a fost dor de Anonimul de dinainte de pandemie.

Pe de altă parte, războiul din Ucraina pune și el o amprentă afectivă pe festivalul din acest an. Este imposibil să ignori ce se întâmplă acolo din punct de vedere uman, însă noi vorbim în plus și de apropierea geografică a festivalului nostru de granița cu Ucraina.

Este însă și o ediție foarte așteptată, așa cum este fiecare ediție de Anonimul – în primul rând, o așteptăm noi, cei implicați, pentru că muncim mult, ne pasionează ceea ce facem și așteptăm să împărtășim cu publicul nostru, cu cele câteva mii de oameni care vin la festival, tot ce-am pregătit într-un an întreg.

Cum evoluează și cum se schimbă de la an la an festivalul, ce factori influențează (în bine si mai puțin bine) evenimentul?

În 19 ani de când există festivalul, au trecut peste noi multe schimbări, perioade mai mult sau mai puțin bune, însă Anonimul se bazează pe oamenii care vin acolo, an de an. Există comunitatea noastră – iar în cazul nostru, acesta nu este deloc un clișeu – iar această comunitate este una puternică, relaxată, educată și bine intenționată. Probabil așa sunt cinefilii.

Anii trecuți ne-au re-învățat lecția adaptabilității, o lecție pe care eu una o consider valoroasă în sine. Am aflat și că ne putem respecta între noi, că putem să îi respectăm și pe cei care au alte păreri decât noi, pentru a putea fi împreună.

Au fost multe schimbări la care a trebuit să găsim soluții rapide, astfel încât Festivalul să existe și în 2020 și în 2021. N-a fost deloc ușor atunci, însă am câștigat experiență pe care, poate, o vom folosi cândva în viitor.

Anonimul s-a schimbat mult de la primele ediții, ne-am găsit identitatea și am înțeles, în timp, că propria noastră identitate între festivalurile de film din România și din afară este puțin diferită. Ne “ajută” locul acesta minunat, afluența foarte mare de public, nopțile în care vedem filme sub cerul liber alături de mii de spectatori – și, așa, drumul spre schimbare, spre evoluție, este mult mai ușor pentru că este unul natural.

Ce ne puteți spune despre selecția de anul acesta a festivalului, cu ce va surprinde publicul de aceasta dată Anonimul?

Ca în fiecare an, structura festivalului este aceeași, publicul vine să vadă cele trei competiții, de scurtmetraj românesc & internațional și, respectiv, lungmetraj și filmele din secțiunile OFF ale festivalului. Sunt cinci filme de lungmetraj din Spania, China, Slovacia, Germania și Turcia – o selecție eclectică de filme aduse împreună de selectorul Ludmila Cvikova, 12 scurtmetraje românești și 10 din afară, selectate de criticul de film Ionuț Mareș. Este interesant să vedem regizori ca Radu Jude sau Adrian Sitaru “concurând” cu regizori tineri ca Miruna Minculescu sau Bogdan Alexandru.

În secțiunile OFF, am observat abia după ce am încheiat lineup-ul acestui an că există o împărțire a programului nostru între filme românești (interesul pentru film românesc este foarte mare la Anonimul, unde ajung și spectatori din orașe unde nu există niciun cinematograf) și filme în premieră în România, aduse în cadrul Focus Ucraina. Vorbim aici de filmul de deschidere Mariupolis 2, în regia regretatului regizor lituanian Mantas Kvedaravičius, care se va vedea în premieră în România după ce a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes în luna mai. Kvedaravičius s-a întors în Mariopol, acolo unde mai filmase în 2016, imediat după începerea războiului, pentru a vedea și documenta cum își trăiesc oamenii viața între bombardamente. Filmul său a rămas neterminat, pentru că el a fost capturat de ruși și ucis la finalul lunii martie. Logodnica sa, care se afla cu el în Ucraina și care a reușit să scape cu viață, împreuna cu producătorii proiectului au terminat filmul în timp pentru ca întreaga lume să îi aducă un omagiu realizatorului ucis prin proiecția specială, emoționantă din timpul Festivalului de la Cannes.

Tot de la Cannes, din sectiunea Un Certain Regard, vine și filmul Butterfly Vision în regia tânărului regizor ucrainean Maksym Nakonechnyi – o poveste filmată înainte de declanșarea războiului, care urmărește revenirea acasă a unei femei din armata ucraineană ținută prizonieră în Rusia timp de 6 luni.

Ce ne puteți spune despre filmele românești prezente anul acesta în festival?

Interesul pentru film românesc al publicului de la Anonimul este foarte mare, l-am observat în timp și el a tot crescut. Noi înțelegem foarte bine de ce există interes pentru a vedea un film românesc premiat pe la festivaluri din afară, înainte cu 2-3 luni față de publicul care îl va vedea la cinematograf. Anul acesta, vedem înainte de premiera în cinematografe trei filme românești foarte așteptate: Marocco, în regia lui Emanuel Pârvu, cu Șerban Pavlu, Crina Semciuc, Emilia Popescu în distribuție, care va avea premiera pe 7 octombrie; Metronom, în regia lui Alexandru Belc, care a câștigat Premiul pentru regie în secțiunea Un Certain Regard, Cannes 2022 și Balaur, în regia lui Octav Chelaru, un film de debut cu Alexandru Papadopol și Mălina Minovici în rolurile principale.

Cumva, însă, există o așteptare și pentru filmele care au fost deja în circuitul cinematografic din țară. Probabil pentru că la festival vin oameni din orașe în care nu există niciun cinematograf sau poate și pentru că filmele românești stau în cinematografe 2-3 săptămâni și lumea nu apucă să le vadă. Nu știm exact de ce, însă public există pentru filme ca Miracol, în regia lui Bogdan George Apetri care a fost distribuit în cinematografe în luna martie, R.M.N, filmului lui Cristian Mungiu care a avut lansarea după proiecția de la Festivalul de la Cannes, Crai Nou, în regia Alinei Grigore sau Imaculat, în regia Monicăi Stan și a lui George Chiper-Lillemark.

Important este și că aceste proiecții sunt urmate de sesiuni de întrebări și discuții cu echipele filmelor; vor fi prezenți anul acesta la festival, pentru a sta de vorbă cu publicul, Vlad Ivanov, Emilia Popescu, Alexandru Papadopol, Emanuel Pârvu, Crina Semciuc, Bogdan Dumitrache, Bogdan George Apetri și mulți alții.

În afară de proiecțiile de filme si de evenimentele conexe, experiența Anonimul înseamnă și presupune…

O atmosferă foarte relaxată, departe de traficul urban, de claxoane și de oameni care se grăbesc;

O lumină specială care ne va face, pe cei mai tineri dintre noi, să uităm de filtre atunci când postăm fotografii;

A face parte dintr-o comunitate;

Împreună.

Foto: Dragoș Asaftei