Emily in Paris: Ficțiune vs realitate înainte de sezonul 3

cover

După aproape doi ani de refuz al unui alt serial care fantazează lumea modei, am cedat și m-am uitat la cele două sezoane de Emily in Paris. Uneori am râs, uneori mi-a venit să plâng (și nu chiar de emoție…), dar de cele mai multe ori m-a amuzat. Așa că astăzi, la puțin timp după ce a fost anunțată premiera sezonului al treilea pe 21 decembrie, vin cu un feedback și cu o listă de pro & contra.

Am rezistat aproape 2 ani fără Emily in Paris și chiar nu am simțit vreo secundă că pierd ceva. Dar cum uneori pentru scris am nevoie de un zgomot de fundal care să nu fie muzică sau rumoarea dintr-o cafenea, am considerat că un serial pe care eu din start l-aș fi crezut slăbuț, deci numai bun de relaxare, e perfect pentru un astfel de moment. Parțial nu am greșit, dar… 

Emily in Paris este un serial adorabil pentru generația care nu a prins în pragul dintre adolescență și maturitate Sex and the City și Gossip Girl. Din primele cadre am simțit ca e un fusion care în cel mai bun caz mă va amuza, în cel mai nefericit mă va face să îmi dau ochii peste cap până când o să îmi iasă un fel de flic-flac. Nici aici nu m-am înșelat foarte tare. Așa că acum, la puțin timp după anunțul că Emily revine începând cu 21 decembrie, fac o listă de pro & contra în ceea ce privește unul dintre cele mai vizionate seriale Netflix. 

Emily in Paris este, cu siguranță, un serial plăcut ochiului. Se întâmplă într-unul dintre cele mai iubite orașe ale lumii, personajul principal e interpretat de frumoasa și talentata Lily Collins, în contrast există un personaj a la Miranda Priestly varianta French, extrem de bine construit și poate că una dintre cele mai realiste apariții, stylingul e semnat de Patricia Field, legendarul stilist al fenomenului Sex and the City, iar un etaj mai jos locuiește un chef destul de sexy care, ca norocul, lucrează chiiiiaaar în restaurantul de vis a vis. Uneori există probleme cu apa în bloc, alteori apare și o iubită dintr-o familie destul de bogată, dar cam toate astea fac parte din viață, nu? 

Ce nu aparține deloc realității și chiar mi-ar plăcea să nu mai existe închipuirile acestea pentru a reduce numărul dezamăgirilor și al depresiilor care fac înconjurul industriei, ar fi că nimeni, nici măcar în lumea modei, nu merge la birou pe tocuri de 12 zilnic, niciun job de social media nu te transformă în miliardara care nu coboară sub Saint Laurent, nu e neapărat ok să te culci cu aproape toată lista de clienți și nici nu e ăsta motorul oricărei reușite pe aici, e puțin probabil să găsești pe bancă în parc o tipa extrem de bogată care s-a angajat ca bonă la Paris, doar-doar o face ceva pe spinarea ei (dar e foarte de apreciat ideea și personajul e chiar simpatic foc), care îți și devine bff, e ok să mănânci la birou (kind reminder: suntem oameni), și, cu siguranță, nu e deloc o idee bună să te îmbraci ca un clișeu umblător în fiecare secundă a vieții, doar pentru că ajungi în capitala Franței. 

În rest, e un serial de duminică în care mai există și replici pline de umor, garderoba e fără îndoială impresionantă, iar distribuția mi se pare impecabil aleasă. Deci să vină sezonul 3!

Foto: hepta.ro

cover

După aproape doi ani de refuz al unui alt serial care fantazează lumea modei, am cedat și m-am uitat la cele două sezoane de Emily in Paris. Uneori am râs, uneori mi-a venit să plâng (și nu chiar de emoție…), dar de cele mai multe ori m-a amuzat. Așa că astăzi, la puțin timp după ce a fost anunțată premiera sezonului al treilea pe 21 decembrie, vin cu un feedback și cu o listă de pro & contra.

Am rezistat aproape 2 ani fără Emily in Paris și chiar nu am simțit vreo secundă că pierd ceva. Dar cum uneori pentru scris am nevoie de un zgomot de fundal care să nu fie muzică sau rumoarea dintr-o cafenea, am considerat că un serial pe care eu din start l-aș fi crezut slăbuț, deci numai bun de relaxare, e perfect pentru un astfel de moment. Parțial nu am greșit, dar… 

Emily in Paris este un serial adorabil pentru generația care nu a prins în pragul dintre adolescență și maturitate Sex and the City și Gossip Girl. Din primele cadre am simțit ca e un fusion care în cel mai bun caz mă va amuza, în cel mai nefericit mă va face să îmi dau ochii peste cap până când o să îmi iasă un fel de flic-flac. Nici aici nu m-am înșelat foarte tare. Așa că acum, la puțin timp după anunțul că Emily revine începând cu 21 decembrie, fac o listă de pro & contra în ceea ce privește unul dintre cele mai vizionate seriale Netflix. 

Emily in Paris este, cu siguranță, un serial plăcut ochiului. Se întâmplă într-unul dintre cele mai iubite orașe ale lumii, personajul principal e interpretat de frumoasa și talentata Lily Collins, în contrast există un personaj a la Miranda Priestly varianta French, extrem de bine construit și poate că una dintre cele mai realiste apariții, stylingul e semnat de Patricia Field, legendarul stilist al fenomenului Sex and the City, iar un etaj mai jos locuiește un chef destul de sexy care, ca norocul, lucrează chiiiiaaar în restaurantul de vis a vis. Uneori există probleme cu apa în bloc, alteori apare și o iubită dintr-o familie destul de bogată, dar cam toate astea fac parte din viață, nu? 

Ce nu aparține deloc realității și chiar mi-ar plăcea să nu mai existe închipuirile acestea pentru a reduce numărul dezamăgirilor și al depresiilor care fac înconjurul industriei, ar fi că nimeni, nici măcar în lumea modei, nu merge la birou pe tocuri de 12 zilnic, niciun job de social media nu te transformă în miliardara care nu coboară sub Saint Laurent, nu e neapărat ok să te culci cu aproape toată lista de clienți și nici nu e ăsta motorul oricărei reușite pe aici, e puțin probabil să găsești pe bancă în parc o tipa extrem de bogată care s-a angajat ca bonă la Paris, doar-doar o face ceva pe spinarea ei (dar e foarte de apreciat ideea și personajul e chiar simpatic foc), care îți și devine bff, e ok să mănânci la birou (kind reminder: suntem oameni), și, cu siguranță, nu e deloc o idee bună să te îmbraci ca un clișeu umblător în fiecare secundă a vieții, doar pentru că ajungi în capitala Franței. 

În rest, e un serial de duminică în care mai există și replici pline de umor, garderoba e fără îndoială impresionantă, iar distribuția mi se pare impecabil aleasă. Deci să vină sezonul 3!

Foto: hepta.ro

Vrei să fii în ritm cu AlistMagazine?

Pe aceeași temă

Vrei să fii în ritm cu AlistMagazine?

Pe aceeași temă