La drum cu mine însămi – Sânziana Negru: „Ajungi să te cunoști în feluri în care în mod normal n-ai face-o”

Să pleci singură într-o călătorie departe, uneori… la capătul lumii, poate fi o aventură pe care puține persoane se încumetă să o experimenteze. Ce înveți? Cât de greu este? Căror încercări trebuie să le faci față?
Cum m-am decis să plec? În primul rând, impulsul a plecat de la faptul că îmi place și mereu mi-a plăcut să petrec timp cu mine, singură. N-am fost omul care să aparțină de găști. Apoi, pe la 20 de ani, când am început să călătoresc, mi-am dat seama că momentele în care rămân singură sunt cele în care mă conectez cel mai bine la acel loc. Asimilez cel mai mult și mă pun în situații în care, poate, însoțită, nu m-aș pune, din confort.
Locul a fost ales strict pe baza a ce-mi doresc să mai vizitez; ianuarie fiind, am vrut la căldură. Călătoream cu o parte din prietenii mei în Mexico City și de acolo am luat avionul singură, mai departe, spre Cancun/ Tulum. Iar când m-am cazat în resort, mi-au dat lacrimile de bucurie că pot să trăiesc asta cu mine. Mexic nu e chiar cel mai sigur loc, am ținut cont de faptul că sunt o fată singură și e important să nu ies prea mult în evidență; am căutat să nu am nimic scump la mine, bijuterii, aparatură, haine de brand etc. Până la urmă, pentru cele mai frumoase experiențe din viață, de cele mai multe ori, ai nevoie doar de niște cârpe din in și de niște șlapi.
Mama n-a știut că sunt singură; nu i-am spus pentru că știu că se îngrijorează ușor și mă consideră prea curajoasă în anumite situații. Lucru cu care eu nu sunt de acord, nu e un curaj negândit sau prostesc.

Ce așteptări aveam de la această experiență? Foarte puține, de obicei nu prea fac planuri pentru locurile în care merg, îmi place să mă las purtată de stări și de neprevăzut și mă adaptez pe moment. Iar legat de frici, cu toții le avem, dar n-o să las ca experiențele să-mi fie ghidate de ele. Cred că, atâta timp cât te cunoști, ești conectat la tine, conștient de limitele tale și conectat la ce se este în jur, n-are ce să se întâmple rău. Și, dacă se întâmplă, clar e o lecție acolo de învățat.
Coincidența face ca locul vizitat să fi fost exact ce aveam nevoie pentru început de an. Mi-a plăcut că, în cultura lor, mexicanii sunt foarte legați de natură și de tot ce le oferă pământul. Case de lut, mult lemn, meșteșuguri și diverse îndeletniciri legate de pământ, ulcioare, case cu acoperiș din stuf sau fân, fumigene etc… toate astea m-au ajutat să mă centrez mai bine pe mine înăuntru meu.
Lucruri ciudate? Nu știu dacă a fost ceva anume, poate câțiva români cu care m-am întâlnit și cărora li s-a părut bizar că mănânc singură, stau la plajă singură… Mulți m-au invitat cu ei, le-am mulțumit și le-am spus că lipsa companiei e voită. Însă am intrat în vorbă cu oamenii de acolo, mă interesa să vorbesc cu localnicii și să înțeleg felul lor de a trăi.
N-a fost nimic inconfortabil în experiență; sunt un om deschis spre noutate și nu interpretez ceva diferit ca fiind inconfortabil. De asta plec singură, ca să fiu în inconfortabil. Cât privește programul… asta e partea cea mai bună a unei vacanțe de unul singur. Că nu trebuie să ții cont că unul vrea să viziteze ceva și altul vrea să mănânce. Te trezești când vrei, dacă n-ai chef de nimic stai, dacă vrei să vizitezi… o iei la picior. Țineam cont doar de lăsarea serii, nu voiam să fiu pe străzi când se făcea târziu și mă întorceam la cazare. Preferam să mă culc mai devreme și să mă trezesc la răsărit ca să profit de lumina bună. Cumva, eram așa de entuziasmată de toate lucrurile, încât dormeam puțin și mâncam mai puțin ca într-o vacanță obișnuită. M-am întors mai slabă acasă decât cum eram atunci când am plecat.
De telefon nu m-am putut despărți. Cumva, dacă sunt singură, simt că telefonul e  «plasa de siguranță» dacă ceva nu merge bine. Plus că îmi doream să împărtășesc din ce văd sau vizitez cu comunitatea de pe Instagram. Dar e în plan și o vacanță unde să stau complet fără telefon.
Aș recomanda oricui să plece singur, la un moment dat, undeva. Ești tu cu gândurile și alegerile tale și ajungi să te cunoști în feluri în care în mod normal n-ai face-o. Ești mai deschis spre exterior și asimilezi totul diferit decât dacă ai fi însoțit. Eu m-am întors împăcată, relaxată, încărcată și plină din inspirație.

Sânziana Negru este creator de conținut – @sanziananegru

Foto: arhiva personală.