Sfatul psihologului: Trăim două vieți sociale, ON & OFF

Pentru foarte mult timp oamenii au comunicat doar în persoană. Doar în ultimii 50 de ani am început să comunicăm și telefonic sau prin mesaje sau mai târziu pe e-mail și video calls, iar în timpurile noastre am ajuns să vorbim unii cu alții mai mult online decât offline. Sigur, viețile acestea două se și intersectează frecvent, însă asta nu înseamnă că schimbările nu au avut impact asupra felului în care ne trăim viața de zi cu, dar mai ales asupra relațiilor noastre. Care sunt avantajele și dezavantajele vieților online/offline ne spune psihologul Raluca Anton.

Mai multe oportunități de interacțiune, o cantitate foarte mare de informație, selecția tipului de răspuns și a momentului în care acesta se oferă – toate acestea sunt câteva dintre lucrurile cu care comunicarea online a venit și care pot fi, în același timp, beneficii dar și costuri în calitatea vieții noastre. Fără doar și poate, consider că aceste instrumente ne ajută și ne-au ușurat multe dintre procesele din viața de zi cu zi, însă nu pot să nu mă întreb cât de sănătos le folosim.

Cred că o întrebare pe care mi-o adresez frecvent este: „cine suntem noi, de fapt? Cât de congruentă este imaginea pe care o proiectăm în online cu viața noastră reală? Cât de congruente sunt aceste două vieți? Și oare cât de mari sunt costurile diferențelor între cele două?”. Avem acces la o lume plină de idei, putem vedea, în timp real, diferite culturi, descoperim informații noi și suntem la trei click-uri distanță de oricine din alt capăt al lumii, iar toate acestea nu pot decât să ne bucure și este minunat că avem atât de multe oportunități.

Ca în orice domeniu, intervine în discuție echilibrul și încă ceva: identitatea. Înainte de mediul online ne defineam prin locul de unde veneam, familia din care făceam parte, meseria noastră, iar oamenii puteau vedea toate aceste lucruri în timp real atunci când ne cunoșteau. Acum putem construi identități. Însă oare această flexibilitate nu ne împiedică să ne cunoaștem nouă înșine identitatea? Nu pot să nu mă întreb: „cât de mare este distanța de noi înșine, cei reali, atunci când suntem în online? Și până la urmă, mai știm cine suntem noi, cei reali?” Eu cred că mediul online a venit pe fondul unei crize de identitate care vine pe un cumul de nevoi neîndeplinite de a fi văzuți, auziți, validați, acceptați așa cum suntem. Pe fondul neîndeplinirii acestor nevoi oamenii au construit un instrument care să ofere iluzia reușitei lor.

Ca fenomen social poate fi extrem de interesant de urmărit însă, până la urmă, care sunt lucrurile pe care ar merita să le luăm în calcul pentru a fi cu grijă față de noi? Iată câteva întrebări la care poate merită să găsești răspuns:

În ce relații din offline îmi cultiv îndeplinirea nevoii de a fi văzut/ă, auzit/ă? Pentru că nimic nu este mai valoros pentru ființa umană decât să simtă lucrurile acestea și nu doar să le știe urmărind niște cifre din mediile sociale. Putem dubla cifrele din online cu sentimentele din offline?

Simțim că oamenii din online ne sunt, cu adevărat, alături atunci când ne e greu? Este acel tip de conectare și de prezență cel în care nu doar îmi scrie cineva „sunt aici”, dar și simțim prezența acelei persoane? Cultiv astfel de relații în offline?

Cine sunt eu? Există un fir roșu, o linie comună, același sens între cele două vieți? Dacă cineva m-ar vedea în viața reală așa cum sunt acasă m-ar recunoaște reamintindu-și fotografia de profil? Oare interesele mele din online sunt aceleași cu cele din offline? Practic lucrurile pe care le postez sau pe care le distribui? Atunci când postez imagini cu relația mea fericită, acestea sunt în concordanță cu realitatea acelei relații? Oare înainte să postez mă întreb de ce am nevoie să fac asta? Cred că este în regulă să fiu eu așa cum sunt cu adevărat fără să maschez lucruri dureroase în spatele unor postări?

Există atât de multe întrebări în legătură cu ceva ce facem cu atât de multă ușurință de la prima oră a dimineții, până la cea mai târzie oră din noapte. Invitația mea aici este la a ne plimba între cele două vieți. La a cunoaște oportunitățile, dar la a recunoaște și capcanele. Iar scopul nu este ca acele capcane să dispară pentru ca noi să nu mai cădem în ele, ci să fim conștienți de momentele în care ne împiedicăm, să alegem conștient și nu pe bază de impuls, să învățăm să ne adresăm întrebări, nu doar să avem comportamente pe pilot automat, să învățăm să avem grijă de noi în viața offline așa cum pare că avem grijă de noi în viața online, să scădem cât mai tare discrepanța între cele două. Abia atunci aceste două vieți vor putea conviețui sănătos.

Foto: pexels.com

Articol publicat în ediția print A List Magazine (28).