De ce ne fascinează, egal, femeile perfecte și cele imperfecte?

Frumusețea ar putea fi creată de imperfecțiuni ascunse vederii, meșteșugit șlefuite ori ignorate? De ce Mona Lisa, cu a ei frumusețe imperfectă, cucerește încă mii de inimi doar cu un zâmbet?

Un trecut plin de idei

Sensul frumosului a fost dintotdeauna și constant legat de emoțiile intense, contradictorii, precum dorința sau suferința. Provocarea de a-l surprinde și exprima a traversat toate paradigmele artei, logicii și simțurilor. În Grecia antică frumusețea era legată de atașament, de altfel sofistul Gorgias pune în lumina frumosului decizia regelui Menelau de a cruța viața Elenei, la vederea sânului dezgolit. Cu toate acestea, frumusețea ideală a fost descrisă și ca o combinație între formele fizice și bunătatea sufletului, cel puțin în versurile lui Sappho. În fine, poate nu era o gândire unitară a epocii, ci doar mărturia și trăirile de artist, dar asta este una dintre dovezile încercării de a defini frumusețea.

Dacă trecem puțin cu privirea peste frământările filozofilor, Socrate vorbea despre trei tipuri de frumuseți: ideală, spirituală și utilă, adică practică, funcțională. În timp ce Platon o vedea ca pe armonie a proporțiilor părților, dar alătura și conceptul de frumusețe ca strălucire, autonomă, indiferentă la logică și la timp, și, în același timp, inaccesibilă neinițiaților. Just words…

Puterea numărului

De la proporții la viziunea matematică a lui Pitagora, numărul devine măsura frumuseții – o teorie încă de actualitate dacă ne gândim la cât de des și cu câtă încordare ne raportăm la kilogramele indicate de cântar ori la înălțimea și silueta dorită. Cifra ideală este intens studiată de Leonardo da Vinci și analizată de Dürer în tratatul Despre simetria corpurilor umane. Iar misterul frumuseții nu se încheie aici. Proporțiile corporale și-au găsit expresia în fracțiile siluetei – fața ar trebui să fie 1/10 din înălțimea totală, capul 1/8 din corp, conform calculelor lui Vitruviu -, dar chiar și aceste încercări naive au fost apoi ignorate în Evul Mediu, când frumusețea trupului a trecut într-un con de umbră, iar cea spirituală a devenit dominantă.

PS. În afara doctrinei rigide a acelori vremuri tributare dogmelor religioase, frumusețea plătea tribut carnalului și se împletea cu erotismul în creațiile anonime, precum în celebrul manuscris Carmina Burana. Frumusețea lua orice formă, la orice vârstă, atunci când patima devenea judecata principală. Istoria se repetă azi? Poate.

Precizia matematică va influența și gândirea renascentistă, doar că la corectitudine și realism se adaugă plăcerea de a privi obiectul analizat sub aspectul perfecțiunii și al frumuseții. De aceea proporțiile lui Venus a lui Botticelli și cele ale lui Venus a lui Lucas Cranach vor fi diferite, în aceeași epocă.

Frumusețea prelucrată

Imitatori ai naturii și creatori de noutate, artiștii Renașterii vor crea noi portrete ale frumuseții, în unghiuri și lumini noi. Dar, dincolo de cum vedeau și descriau bărbații vremeii femeile, arta cosmeticii începe să prindă contururi moderne: femeile nobile  își dedică o parte importantă din timp pentru a-și îngriji părul, vopsindu-l frecvent blond cu reflexe roșiatice. Tenul devine pânza distrusă, pictată în pudre toxice.

Și, uite așa ajungem în secolul al XVIII-lea, la zorii independenței economice, atunci când arta și, în special, cărțile devin vehicul al ideilor expuse pentru un public larg, fără restricțiile unui stăpân care să impună propriile reguli. „Frumosul nu este întotdeauna opera unei cauze inteligente”, scria Diderot în Tratat despre Frumos. În timp ce Kant vorbește despre plăcerea dezinteresată pe care o stârnește admirarea frumuseții. Mulți l-au citit, puțini au fost de acord cu el.

Puțin mai târziu, frumusețea mai scapă de câteva limitări: corsetul dispare, sânii sunt puși în valoare de talia înaltă și materialele fine, părul este lăsat despletit pe spate, femeile devin vizibile pe scena publică și chiar în fruntea Revoluției franceze. Frumusețea este, din nou, privită, prin filtrul pasiunii. Cuvinte precum imaginație, gust, geniu, sentiment, care însoțesc discursul despre frumusețe, fac parte și acum din arsenalul descriptiv al acestui concept abstract.

Noile rețete, fast forward

Sensiblitatea romantică și vocile secolului al XIX-lea vor purta frumusul spre sublim, un plus căruia i se adaugă nota melancolică și impulsul, iar apoi acel je-ne-sais-quoi (invenția lexicală a lui Rousseau devenită unul dintre cele mai utilizate clișee).

Spre final de secol, orașul industrializat întâlnește opoziția artistului înghițit de mulțime, timpuri mai pragmatice ajung să pună pe masă rețeta frumuseții.

Ce ne duce atât de rapid spre contemporaneitate a fost exact această evoluție a cunoașterii în forme foarte pragmatice, care au modificat lumea și modul în care se vede ea pentru totdeauna: o viziune accelerată, a schimbării. O schimbare o dată la 10 ani, după 1900, cu decade de viziune unitară asupra frumuseții și muze adolatrizate prin vehiculul numit presă – de la Louise Brooks, la Greta Garbo, la Marilyn Monroe, Twiggy și la Angelina Jolie – o frumusețe de consum, cu pedala accelerației tot mai apăsată. Atât de mult forțată încât trendurile în modă, machiaj și coafură intră într-un cerc tot mai strâns: de la decade, la patru sezoane, apoi la schimbări multiple în cadrul aceluiași sezon. Singularizarea, modelul unic, personalizarea frumuseții părea iminentă și a venit odată cu generația Z.

Prezent, revolta generației Z

Frumusețea a purtat corset, a otrăvit chipuri, a încântat suflete și le-a prăbușit în abis. Acum, straniul chip al frumuseții și frumosului își schimbă definiția de la o zi la alta cu #-taguri și provocări contra-timp pe Instagram și TikTok.  Se spune despre generația Z că va schimba complet industria de beauty și raportarea acesteia la modelele de frumusețe. Dacă în urmă cu doar zece ani, fondul de ten, magicul produs cosmetic care schimba complet aspectul pielii, era creat pentru a oferi acoperire, mascare, camuflare a imperfecțiunilor, generația Z cere mai multă imperfecțiune, mai multă îndrăzneală, mai mult focus pe autenticitate. Nimeni nu mai crede în chipurile perfecte din reclame și, deci, nici în magia produselor endorsate. Și asta e ok! Pur și simplu e generația căreia nu îi mai pasă, care nu mai crede în povești. Așa că povestea brandului trebuie să se schimbe și ea în: e ok să fii exact așa cum ești, dacă vrea să mai vorbească pe limba celor mai tineri buyeri. Genul acesta de revoltă a lăsat loc unor influenceri să se ridice deasupra altora (dar aici e o întreagă altă poveste). Noul discurs al frumuseții trebuie să fie despre sustenabilitate, despre gender neutrality – makeup is for everyone, de exemplu -, despre I matter and you matter, dacă vrea să impresioneze și să se alinieze cerințelor actuale. Frumusețea este acum legată de opiniile politice: rujul F*ck Trump nu este doar un produs comercializat de Lipslut, ci și o unealtă prin care 50% din câștig merge spre caritate pentru femeile vulnerabile. Frumusețea este incluziune, este beauty for all, după cum exprimă Fenty Beauty prin fondurile lor de ten (minus China, deorece normele lor impun ca produsele cosmetice să fie testate pe animale).

Provocarea se încheie, momentan, aici. În cifre și în istorie am găsit întrebări, dezbateri, norme și abateri. În prezent, am găsit o revoluție. Dar cel mai surprizător loc în care am găsit răspunsul – unul multiplu, niciodată egal sau indiferent – ești chiar tu, persoana care a transformat cuvintele citite în imagini și emoții, în căutarea propriei definiții a frumuseții. So I dare you: pass this challenge!