Leyah: ”Muzica mea vrea să provoace o explorare interioară”

Leyah – pe numele real Magdalena Diana Marica – este primul artist și compozitor român care aduce pe scena muzicală din România, prin compozițiile sale, stilul Cinematic Pop- caracterizat prin fuzionarea a două lumi muzicale, la poli opuși, care i-au marcat existența: muzica clasică și muzica pop. Leyah se afla în plin turneu – Cinstezia – prin țară, care se va încheia cu o reprezentație la TNB, Sala Studio, pe 18 noiembrie.

Ce fel de povești poate însoți muzica ta, Leyah?

Mi-ar plăcea să cred că muzica mea este ca o pânză pe care fiecare dintre noi își poate picta propriul film, propria poveste, propriul moment magic. Fiecare notă este o invitație la explorare, iar publicul trebuie doar să închidă ochii și să-și dea voie să se piardă în propriul univers. Universul acesta este un loc infinit și nedefinit, unde nu există reguli sau restricții, unde orice emoție este permisă. Este locul în care ne regăsim, ne reconectăm, ne descoperim, ne împăcăm, ne iubim, ne motivăm, plângem, râdem, visăm. Totodată, muzica mea însoțește povești care vorbesc și despre trecerea timpului, bătrânețe, îndeplinirea viselor sau despre importanța păcii.

De ce ai ales să dai curs acestui stil, cinematic pop, descris pe site-ul tău „ca o muzică de film cu voce”?

Pentru prima dată în viața mea, când am început să scriu muzică în stilul cinematic pop – care, apropo, nici nu prea exista prin 2021 – am ales să-mi ascult intuiția și să-mi urmez instinctul. Îmi place să mă joc și să fac combinații de cuvințele, așa că la început am plecat strict de la o asociere lingvistică. Apoi am mers mai departe și mi-am închipuit ce frumos ar fi să pot combina muzica clasică – care m-a format o bună parte din viață – cu cea pop și cu vocea. Și așa s-a născut pentru mine, cinematic pop.

Am simțit că acest stil muzical este bucățică din mine. Că-mi oferă libertatea de a crea lumi sonore complete, pline de emoție și profunzime. Pentru că cinematic pop-ul îmbină bogăția lumii muzicii clasice și coolness-ul muzicii pop, cu emoția și povestea transmise prin voce. Iar asta îmi permite atât mie, cât și ascultătorilor, să pătrundă într-un univers magic, ca într-un film. De altfel, acesta este locul în care mă pierd… de plăcere.

Ce te inspiră în creația ta?

Lumea în care trăiesc. Poveștile, emoțiile. Iubirea, pasiunea, pierderea, dar și puterea de a merge mai departe atunci când nu ne este ușor.

Care e emoția ta preferată și prin ce carusel sentimental treci cu fiecare etapă de compoziție?

Cred că emoția mea preferată este senzația de reverie, acel moment de visare în care timpul pare să se oprească și în care totul devine posibil, și în care, de cele mai multe ori, mă regasesc ca într-un flux de creație.

În timpul compoziției, trec printr-un carusel de stări – de la entuziasmul pur al primei idei, când notele încep să prindă contur și parcă deschid o poartă către un nou univers, până la momentele de îndoială, când mă întreb dacă muzica transmite cu adevărat ceea ce simt. Apoi vine acea fază intensă de explorare, când caut sunetele și cuvintele potrivite, fiecare detaliu. În final, când piesa e completă, simt o bucurie profundă și un fel de pace – ca și cum aș fi reușit să dau viață unui vis, care parcă aștepta de mult timp la coadă, să prindă viață. Creația este o călătorie interioară maturizantă, plină de suișuri și coborâșuri, dar care poate da niște satisfacții uluitoare.

Ce vor vedea oamenii în turneul tău național, Cinestezia, primul turneu cinematic-pop din România?

În primul rand, Cinestezia aduce pe scena din România un concert cinematic pop ce conține muzică de autor, scrisă în întregime de mine, plecând de la partiturile de voce și pian și până la cele ale orchestrei.

Apoi, în turneu, publicul va păși într-o lume magică unde muzica și proiecțiile vizuale se împletesc într-un spectacol emoționant. Fiecare concert este gândit să poarte publicul într-o călătorie ce trece printr-o paletă complexă de stări, de la momente delicate și visătoare, până la momente dramatice sau pline de energie. Și asta pentru că Cinestezia este mai mult decât un concert – este un spectacol în care mi-am dorit să invit publicul să vadă și să simtă muzica într-un mod cu totul nou.

Ai descris „Cinestezia” ca fiind o experiență senzorială complexă – ce-i așteaptă pe spectatori, ce dorești să le transmiți?

Da, așa este. Și se pare că ceea ce am simțit eu, se transmite și către public. Pentru că după fiecare concert există o reacție a spectatorilor care se repetă din ce în ce mai des: „A FOST MAGIC!” Și asta nu poate decât să mă facă să zic că pe spectatori îi așteaptă experiența… Magia Cinestezia.

Ai putea să asociezi fiecare instrument muzical din concertele tale cu câte o emoție, un sentiment, te rugăm?

Fiind un concert cinematic, muzica este scrisă pentru foarte multe instrumente, dar am să încerc să mă rezum la cele pe care le vedem și-n spectacol. Aș zice că pianul este instrumentul care aduce delicatețe și melancolie, ca o poveste veche redescoperită, atingând cele mai sensibile corzi ale sufletului. Apoi viorile cu tonul lor vibrant și intens, ar simboliza pasiunea înflăcărată. Violoncelul aduce un sentiment de maturitate și profunzime, percuția ar simboliza pulsul vieții și al mișcării, iar basul e ca o bătaie a inimii care leagă toate emoțiile și sunetele.

Care a fost cel mai frumos mod în care a fost descrisă muzica ta?

Atunci când cineva mi-a spus că „ascultând-o, e ca și cum ai intra într-o lume unde timpul încetinește și poți simți fiecare emoție ca pe o culoare distinctă.” A fost o descriere care m-a impresionat, pentru că reflectă perfect intenția mea de a crea o experiență multisenzorială, în care sunetele devin aproape tangibile, iar muzica te transportă într-un spațiu profund personal, ca un vis trăit pe deplin. M-a făcut să simt că ceea ce creez reușește să atingă acel nivel de magie pe care mi-l doresc pentru fiecare ascultător.

Să facem un exercițiu de imaginație: ai putea alege un film celebru căruia să-i asociezi muzica ta?

Interstellar de Christopher Nolan. La fel ca în Interstellar, unde explorarea spațiului se împletește cu o căutare profundă a legăturilor umane și a iubirii, muzica mea își propune să creeze o atmosferă cinematică ce trezește emoții și te face să visezi. Așa cum filmul poartă spectatorii într-o călătorie printre stele, prin timp și spațiu, muzica mea vrea să provoace o explorare interioară, să inspire căutarea de sens și conexiunea și să lase ascultătorii cu sentimentul de fascinație.

Foto: PR