Ana Ularu: ”Încerc să mă păstrez mereu cât de puternică și de agilă pot”

Pe Ana Ularu urmează s-o vedem de astăzi într-un nou rol, Freja, în serialul “Cod roșu la Paris” (”Paris Has Fallen”), producție disponibilă exclusiv în aplicația Focus Sat.

Ana Ularu ne povestește despre noul ei rol, despre felul în care s-a pregătit pentru această partitură și ne împărtășește și planurile ei pentru aceste sărbători.

Ana Ularu a debutat în film la vârsta de nouă ani, în producțiile franceze Meurtres par procuration și Passion Mortelle. A interpretat până acum roluri în peste 60 de filme, scurtmetraje sau producții de televiziune, atât proiecte europene, cât și americane. Viața ei este împărțită între București, Berlin și Los Angeles, ea vorbind fluent limbile engleză, franceză, spaniolă și italiană, alături de limba maternă.

Ana, te vedem într-o nouă producție internațională, în seria Paris Has Fallen: Cod Roșu la Paris, în rolul Freja. Cum ai obținut rolul și cât de tare de intrigă personajul tău?

Ca de obicei, am obținut rolul dând o serie de probe. Mi-a plăcut misterul pe care îl aduce Freja, faptul că nu poți niciodată să vezi exact unde își are loialitatea și cât anume calculează versus instinct. Dar poate că cel mai mare bonus care m-a atras la acest serial plin de acțiune e faptul că am avut ocazia să joc din nou cu Sean Harris, după ”Serena” lui Susanne Bier, apoi după ”The Borgias” și în cele din urmă după ”White”, un scurtmetraj co-scris de Sean, unde a avut generozitatea de a-mi scrie un rol.

Cât de greu sau de ușor e să fii distribuită într-o producție străină, ca actriță româncă? Acest rol din Cod Roșu este cel mai recent în care te vedem, dintr-o lungă serie de filme internaționale…

Nu știu dacă pot răspunde în totalitate acestei întrebări, pentru că nu e ceva cuantificabil. Meseria noastră e o serie de haos, de neprevăzut, văi de tăcere și creșteri de succes și nimic nu îți poate garanta nici continuitate, nici aplauze interminabile. Important e faptul că o gândesc ca pe maraton, nu ca pe sută de metri. Ca actor care funcționează în acest sistem de ceva vreme, tot ce pot eu gestiona e pregătirea și infuzia mea de instinct și talent la fiecare probă. Și faptul că uneori mă potrivesc pur și simplu în alchimia unui proiect.

Din câte ne-am dat seama, rolul tău este unul solicitant, fiind parte dintr-un serial de acțiune. Ce fel de pregătiri a presupus interpretarea acestui rol, cum au decurs filmările, cum a fost atmosfera de pe platouri?

Am lucrat mereu cu armurieri și cu un coordonator minunat de cascadori. Văzând serialul, toate scenele de acțiune sunt atât de spectaculoase și de inventive, e foarte plăcut. Fiecare luptă, urmărire de mașini, shoot-out, totul are simultan un aer familiar și așteptat (la modul că îți dorești să vezi ceva exploziv și care satisface nevoia de adrenalină) și unul complet neașteptat (veți vedea tocul unui pantof roșu devenind o arma ingenioasă). Încerc să mă păstrez mereu cât de puternică și de agilă pot și, pentru meserie, dar și din respect pentru trupul meu, sper să nu devin vreodată leneșă. Și asta probabil că ajută atunci când am de interpretat roluri solicitante fizic, pot ”gândi” cu corpul meu, pot executa indicații, dar pot și inova. Sunt recunoscătoare pentru asta și, repet, sper să fie așa multă vreme. Filmările au fost lungi și solicitante, cum e dealtfel de așteptat la un astfel de proiect, și pentru că e vorba de atâta acțiune, e vorba de multă meticulozitate, de a desface în segmente fiecare scenă uriașă.

Cum e să joci personaje care vorbesc alte limbi decât limba ta maternă și cum e interacțiunea cu ceilalți actori străini alături de care ai ocazia să joci?

M-am obișnuit să fac asta demult. E plăcut, e normal, e o mască în plus care îmi dă libertate și îmi stimulează creativitatea. Iubesc limba engleză și maleabilitatea ei. Cât despre ceilalți actori, găsesc mereu prieteni noi pe fiecare platou, și asta e minunat. E o meserie care presupune multă generozitate și interes față de partenerii tăi, cel puțin pentru mine, așa că mă bucură să cunosc oameni noi cu metode și cu personalități noi.

Când te vom mai vedea într-o producție românească, realizată de un regizor român? La ce fel de rol visezi pentru un lungmetraj și cu ce regizor ți-ai dori să lucrezi?

Am în post-producție un serial care va fi dezvăluit curând și pe care abia aștept să îl prezint publicului român. Altfel, mereu aștept propuneri de la regizori români. Nu visez la nici un rol anume, abia aștept să mă surprindă propuneri. Vreau ceva interesant, curajos, iconoclast. M-aș bucura enorm oricând să lucrez cu Cristian Mungiu din nou. E un regizor fabulos și minunat și o încântare pentru actor. Sau cu Radu Muntean. Mereu m-ar fi interesat să lucrez cu Bogdan Mirică. Îmi place foarte mult ce face prietena și regizoarea cu care am lucrat deja de două ori, Sarra Tsorakidis, aș juca oricând la ea. Și la Corneliu Porumboiu. Îmi place lumea lui Bogdan Mureșanu, aș face vreo incursiune și acolo.

Nu vreau să mă limitez cu nimic, asta e frumos la meseria noastră.

Cum se împarte viața ta acum? Între România și străinătate, între diverse roluri și alte provocări profesionale?

Între București (în principal) și Berlin (mai mult în vacanțele de grădiniță deocamdată). Sau între ce continente și aventuri ne mai duce meseria pe mine și pe soțul meu. În primul an în care am devenit mamă am fost între Canada, Londra, Texas, Montana, Capetown… Cum vrea Universul.

Unde veți petrece sărbătorile, tu și familia ta? Ce îți dorești de la acest final de an și cum proiectezi anul 2025?

Vom fi în Berlin anul acesta, cu bucurie! Deși parțial mi-aș fi dorit să fim alături de tatăl meu, în Charleston, SC. Îmi doresc, sincer, pace-n lume. Mai multă tragere la răspundere în lumea politică. Mai multă înțelepciune globală. Un pic mai mult respect pentru natură, în ceasul al 12-lea. Or fi dorințe de Miss Univers, dar e ceva tare de dorit în valori universale sănătoase.

Nu proiectez nimic. Aștept, curioasă. Și cu speranța în bine.

Foto: PR