Oamenii care muncesc când toată lumea sărbătorește: Ștefan Olteanu, pompier

V-ați gândit vreodată că, în timp ce noi luăm zâmbitori avionul către destinația de Crăciun sau ciocnim paharul de șampanie de Anul Nou, undeva, în lume, există oameni pentru care zilele de sărbători sunt… doar zile (sau nopți) de muncă? Facem cunoștință cu doar patru din cei care lucrează și au grijă de noi în timp ce toată lumea se distrează.

Interviu de Alina Aliman. Foto: arhiva personală.

Atunci când auzi sirena unei mașini de pompieri te gândești, automat, că undeva este un incendiu. Că există oameni care au nevoie de ajutor. Dar știi, în același timp, că e o mașină care transportă salvatori, și că de fapt sunetul autospecialei înseamnă că cineva va primi sprijinul de care are nevoie. „Nu pot exista două intervenții la fel, așa că trebuie să fim pregătiți pentru orice situație”, spune colonelul Ștefan Olteanu. Care lucrează și atunci când noi toți stăm acasă, în jurul bradului de Crăciun, cu familia.

„Sunt Comandantul Grupului de Intervenție Nr. 5 din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Dealul Spirii» București-Ilfov și lucrez în domeniul operativ de 16 ani”.

Aveți o meserie care nu prea ține cont de sărbători, de weekenduri și de toate reperele unui program „normal”. Cum e să ai un astfel de program? Și cum v-ați obișnuit cu el?

Bineînțeles, lipsa coordonatelor unui program „normal” aduce cu sine un disconfort legat de faptul că majoritatea celorlalți oameni au timp liber atunci când noi… suntem la datorie. Însă asta vine să întărească importanța misiunii noastre.

Cum vă pregătiți pentru o astfel de meserie (în care nu ai terminat școala și asta este tot). Cât exersați în fiecare zi?

Așa este, o componentă foarte importantă a meseriei noastre este pregătirea continuă, o îndatorire individuală. Și asta înseamnă atât studierea actelor normative nou apărute, antrenamente fizice, studierea fenomenelor mecanice, fizico-chimice întâlnite, analiza intervențiilor, antrenamente fizice etc. Iar toate aceste antrenamente zilnice ne permit să putem face față provocărilor zilnice cu care ne confruntăm. Nu pot exista două intervenții la fel, așa că trebuie să fim pregătiți pentru orice situație.

Ce a fost cel mai greu, la începuturile carierei? Să vă obișnuiți că nu o să fiți acasă în weekenduri, au existat momente în care familia sau prietenii s-au supărat că nu ați fost alături de ei?

Încă de la începutul carierei militare atât eu, cât și familia și prietenii, am cunoscut specificul muncii mele și într-un mod tacit, a fost unul asumat. Au fost într-adevăr momente în care prietenii s-au reunit și eu nu am putut participa, însă cu toții au înțeles că sunt aspecte care țin de asigurarea calității și siguranței vieții fiecăruia dintre noi, motiv pentru care am fost de fiecare dată scuzat și… așteptat (zâmbește).

Ați lucrat de mai multe ori de Sărbători (de Crăciun, de Anul Nou). Cum este să lucrezi când alți oameni se distrează? Care-i sentimentul? Și cum sărbătoriți acolo, în echipă, momentul?

Da, pot spune ca am „bifat” toate sărbătorile de cel puțin câteva ori în cariera mea, așa cum de altfel s-a întâmplat cu majoritatea colegilor mei. Sentimentul este asumat și înțeles pe deplin numai de cei care l-au trăit, de aceea nu cred ca există o descriere care să redea cu exactitate trăirea. Noi, pompierii suntem obișnuiți să lucrăm în echipă, lucru care ne face puternici și eficienți, iar în privința sărbătorilor procedăm la fel – sărbătorim ÎN ECHIPĂ! Suntem privilegiați să avem bune relații de camaraderie, prietenie, respect, care ne unesc și nu de puține ori colegii sunt percepuți ca o „a doua familie”.

Ne puteți povesti despre un moment emoționant, frumos, de care ați avut parte într-o astfel de zi la lucru?

Aș vrea să mă rezum la un moment recent pe care l-am trăit alături de colegii cu care am participat la intervenția în sprijinul comunităților afectate de inundații din județul Galați, când, spre finalul misiunii noastre, am aflat că pe strada pe care interveneam în localitatea Pechea, o fetiță pe nume Antonia împlinea 6 ani. Cum o zi de naștere nu se poate serba fără dulciuri și prieteni, ne-am organizat rapid pentru a-i face micuței prințese o surpriză cântându-i „La mulți ani!” și oferindu-i câteva mici cadouri. A fost un moment emoționant pentru ea, dar mai ales pentru noi.

Ați avut parte, cu siguranță, și de momente triste de Sărbători în tura de lucru…

„Cine salvează o viață, salvează o lume întreagă!” Este deviza care ne călăuzește acțiunile, însă, oricât de mult ne-am dori, unele povești nu au final fericit iar uneori nici măcar nu depinde de noi. Îmi doresc să păstrez pentru noi momentele triste, încercăm sa transmitem învățăturile celor vulnerabili pentru a avea cât mai rar astfel de situații.

A existat vreun moment în care v-ați gândit să renunțați la ce faceți? Când, de ce? De ce n-ați făcut-o?

Cu siguranță nu! Meseria de pompier este vocațională, iar cei ce aleg să o practice au motivația misiunii noastre nobile – „Prevenim, protejăm, salvăm!”.

Ce vă motivează să nu renunțați la ceea ce faceți?

Motivația pentru a continua vine din recunoștința primită la finalul unei acțiuni de intervenție, când un om ne mulțumește cu lacrimi în ochi pentru ceea ce am salvat pentru el, fie că a fost vorba de bunuri, cineva iubit sau chiar propria viață.

Așa grea (sau plină de neprevăzut) cum este munca dumneavoastră, care e motivul pentru care ați îndemna pe cineva la început de drum să o urmeze?

O să vă spun doar atât: pentru a deveni pompier este necesar să știi „cum”, pentru a deveni un bun pompier este necesar să știi „de ce”.

CASETĂ

Sărbătoarea preferată în sezonul rece: Crăciunul.

Crăciunul sau Anul Nou la muncă: Îmi amintesc de Anul Nou pe care l-am petrecut la muncă 2023-2024, de sărbătorile de Paște în 2023, dar au fost mult mai multe.

Relaxarea preferată (în timpul liber)… călătoriile, ador să descopăr oameni și locuri noi. Când călătoresc, fac tot posibilul să nu mă întorc pe același drum.

Filmul preferat de Crăciun… „Singur acasă”; l-aș putea numi „tradițional”.

Desertul preferat în sezonul rece… cremă de zahăr ars. Cartea pe care ați reciti-o oricând… „Shogun”.