Oamenii care muncesc când toată lumea sărbătorește: Simona Păun, pilot

V-ați gândit vreodată că, în timp ce noi luăm zâmbitori avionul către destinația de Crăciun sau ciocnim paharul de șampanie de Anul Nou, undeva, în lume, există oameni pentru care zilele de sărbători sunt… doar zile (sau nopți) de muncă? Facem cunoștință cu doar patru din cei care lucrează și au grijă de noi în timp ce toată lumea se distrează.

Interviu de Alina Aliman. Foto: arhiva personală.

Am văzut-o de multe ori în social media și de fiecare dată m-am minunat cum ar putea cineva să țină minte tot ce face fiecare buton și fiecare manetă din cockpitul unui avion. Simona Păun este pilot de peste 10 ani și a petrecut multe sărbători… în aer. „Zborul este ceea ce mă definește. Chiar și în cele mai dificile momente, am știut că pasiunea mea pentru aviație mă va ține pe drumul corect.”

„Sunt Simona Păun, pilot de linie la Compania Naţională, cu peste 10 ani de experiență în aviație.”

Aveți o meserie care nu prea ține cont de sărbători, de weekenduri. Cum e să ai un astfel de program? Și cum v-ați obișnuit cu el?

Nu am știut niciodată ce zi a săptămânii e, așa că acest job e perfect pentru mine! În meseria mea, tot ce contează e ora de prezentare pentru zborul de a doua zi. E ca și cum aș trăi într-un fus orar propriu, unde „luni” sau „weekend” nu există. Îmi place că fiecare zi vine cu ceva diferit, fără rutină. Sigur, prietenii mei încă încearcă să facă planuri, dar eu mă ghidez după orarul zborurilor, nu după calendar. E o provocare, dar și partea cea mai amuzantă – fiecare zi e o surpriză și asta aduce tot farmecul meseriei.

Cum vă pregătiți pentru o astfel de meserie (în care nu ai terminat școala și asta este tot); cât exersați în fiecare zi?

Ca pilot, pregătirea nu se termină niciodată – e un proces continuu, aproape ca un ritual. La fiecare 6 luni, simulatorul ne provoacă cu scenarii intense: motoare în flăcări, depresurizare, aterizări de urgență, iar fiecare manevră trebuie executată perfect. Dar pregătirea începe mult înainte de a urca la bord – fiecare zbor e planificat cu o atenție minuțioasă. De la verificarea rutei și a condițiilor meteo, până la controlul fiecărui sistem al avionului, totul trebuie să fie în armonie. Este un dans între pregătire și imprevizibil, iar fiecare zbor este un nou pas pe această scenă plină de provocări.

Ce a fost cel mai greu, la începuturile carierei? Să te obișnuiești că
nu o să fii acasă în weekenduri, au existat momente în care familia sau
prietenii s-au supărat că nu ai fost alături de ei?

Cel mai greu? Să mă angajez! După aceea, să nu fiu acasă în weekenduri sau să pierd câteva sărbători au fost doar detalii. Odată ce am reușit să intru în cockpit, restul au fost provocări minore pe care le-am luat ca atare. Prioritatea a fost să ajung acolo – după aceea, am învățat să navighez și prin programul haotic.

Ați lucrat de mai multe ori de Sărbători (de Crăciun, de Anul Nou). Cum este să lucrezi când alți oameni se distrează? Care-i sentimentul? Și cum sărbătoriți acolo, în echipă, momentul?

Da, am lucrat de sărbători, și chiar dacă la început a fost greu să nu fiu acasă, am descoperit că pot crea momente speciale oriunde. Fiecare dintre noi din echipaj aduce ceva de acasă – ouă roșii de Paște, cozonac de Crăciun – iar o dată ne-am pus și căciuli de Moș Crăciun. Cel mai emoționant moment a fost când am invitat copiii în cockpit după aterizare, să le arăt „bradul nostru de Crăciun” – luminile și butoanele din cabină. Zâmbetele lor au transformat acea zi într-o amintire prețioasă și m-au făcut să simt că sărbătorile sunt acolo unde le creezi.

Ne puteți povesti despre un moment emoționant, frumos, de care ați avut parte într-o astfel de zi la lucru?

Cel mai emoționant moment dintr-o zi de Crăciun la lucru a fost când, după aterizare, am invitat câțiva copii în cockpit. Le-am arătat luminile și butoanele, și am văzut cum ochii lor se umpleau de uimire și bucurie. Un băiețel mi-a spus că e cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată, iar atunci am simțit că toată distanța față de familie dispăruse. În acel moment, am realizat că pot aduce puțină magie în viețile altora, chiar și la mii de metri deasupra pământului. Acea zi mi-a rămas în suflet și m-a făcut să înțeleg cât de mult înseamnă gesturile mici pentru cei din jur.

Care a fost cel mai trist moment de care ați avut parte de Sărbători în
tura de lucru?

Cel mai trist moment de Sărbători a fost în primul an când am lucrat de Crăciun. Eram departe de familie, într-un oraș străin, într-un hotel gol, fără niciun fel de atmosferă festivă. Mi-a fost greu să accept că toți cei dragi erau împreună, iar eu eram atât de departe. A fost o lecție despre sacrificiile pe care le facem pentru meseria pe care o iubim, dar și despre cât de prețioase sunt momentele alături de cei dragi atunci când le trăim.

A existat vreun moment în care v-ați gândit să renunțați la ce faceți? Când, de ce? De ce n-ați făcut-o?

Au fost momente în care m-am gândit serios să renunț. Cel mai greu a fost perioada de 6 ani în care nu am reușit să mă angajez ca pilot, deși am muncit enorm și am investit în pregătirea mea. În tot acest timp, am lucrat în alt domeniu pentru a mă susține financiar, inclusiv în timpul Academiei de Aviație. A trebuit să jonglez între studii, muncă și visul meu de a zbura, ceea ce nu a fost deloc ușor. Au fost momente de discriminare, în care am fost desconsiderată doar pentru că sunt femeie, iar oportunitățile păreau să îmi fie închise. Totuși, nu am renunțat. Zborul este ceea ce mă definește. Chiar și în cele mai dificile momente, am știut că pasiunea mea pentru aviație mă va ține pe drumul corect. Am continuat să lupt pentru visul meu, pentru că știam că nu aș putea fi fericită făcând altceva.

Prin urmare, ce vă motivează să nu renunțați la ceea ce faceți?

Ce mă motivează să nu renunț niciodată este faptul că zborul este mai mult decât o simplă meserie pentru mine – este parte din cine sunt. Fiecare decolare îmi amintește de libertatea pe care o simt atunci când sunt în aer, de liniștea și echilibrul pe care le găsesc printre nori. Obstacolele prin care am trecut, fie că au fost refuzuri sau discriminări, m-au întărit și mi-au demonstrat cât de mult îmi doresc să fiu aici. Nu pot renunța pentru că zborul nu este doar ceea ce fac, este ceea ce mă definește.

Așa grea (sau plină de neprevăzut) cum este munca dumneavoastră, care e motivul pentru care ați îndemna pe cineva la început de drum să o facă?

Deși munca de pilot este plină de neprevăzut și poate părea copleșitoare uneori, aș îndemna pe oricine la început de drum să o urmeze dintr-un motiv simplu: sentimentul de libertate și împlinire pe care îl simți când ești în aer este de neegalat. Este o meserie care îți testează limitele, îți cere să te adaptezi constant și să fii mereu pregătit pentru orice. Dar în schimb, îți oferă o perspectivă unică asupra lumii, o disciplină de fier și o satisfacție profundă. Dacă îți dorești cu adevărat să zbori, să vezi lumea de la înălțime și să faci ceva extraordinar, atunci această meserie merită tot efortul.

CASETĂ Sărbătoarea preferată în sezonul rece… Crăciun.
Ați petrecut Crăciunul sau Anul Nou la job… de 6 ori.
Relaxarea ta preferată (în timpul liber) este… călătoriile, iar când nu pot călători, creez conținut pentru social media, împărtășind experiențele mele.
Filmul preferat de Crăciun este… „A Christmas Carol”.
Desertul preferat în sezonul rece este… papanasi.
Cartea pe care ai reciti-o oricând este… manualele de aviație.