Dana Dodean: 32 de ani de tenis de masă și surprizele viitorului
„Am intrat în istoria tenisului de masă alături de soțul meu”, spune Dana Dodean, care vorbește într-un interviu pentru A List Magazine despre cariera sa, viața în Portugalia, lupta cu asiaticele în tenisul de masă și fiica ei, Lara, „model de când era bebeluș”.
Text de Andru Nenciu.
Multiplă campioană europeană la tenis de masă, cu echipa națională a României, la dublu și la dublu mixt alături de soțul ei (portughezul João Monteiro) Dana Dodean (37 de ani) a decis să se retragă la începutul acestui an. A fost prezentă la patru ediții ale Jocurilor Olimpice, a trecut peste trei operații la genunchi, iar acum timpul i se pare că s-a oprit puțin în loc. După 32 de ani de tenis de masă!
Dana, care sunt cele mai frumoase trei momente din cariera ta de jucătoare de tenis de masă?
Titlul de campioni europeni la dublu mixt câștigat cu João, soțul meu, – am intrat în istoria tenisului de masă fiind primul cuplu soț-soție care câștigă un titlu european. Primul titlu european pe echipe cu naționala, când am adus punctul decisiv pentru România, a fost o fericire de nedescris! Am adus acasă titlul european pentru România! Și al treilea „moment”: cele patru participări olimpice care mi-au marcat viața.
Apropo de Jocurilor Olimpice, ce loc ocupă în inima ta?
Cele patru participări la Jocurile Olimpice înseamnă că am reușit să ajung în vârful piramidei, participând în cea mai grea competiție din lume, unde noi trebuie să ne autodepășim ca să ajungem la rezultatul dorit. Fiind foarte aproape de trei ori (n.r. – de medalie) – luând locul 5 – suferința de a nu reuși să câștig o medalie olimpică e de nedescris. Dar am rămas și cu multe momente frumoase, cum ar fi să împart Satul Olimpic cu cei mai buni sportivi din lume. Am reușit să-i cunosc pe mulți dintre ei.
Explică-mi, te rog, ce înseamnă dominația asiaticilor în tenisul de masă? Ce au ei în plus?
Asiaticii, în special chinezii, dețin multe atuuri, cum ar fi școala de tenis de masă care este foarte bună, numărul mare al sportivilor, de unde sunt aleși cei mai buni care să intre în echipa națională și în lotul lărgit. Având atât de mulți sportivi care așteaptă să le ia locul celor mai buni, îi fac pe ei să fie mai serioși, mai muncitori, mai perseverenți! Cei din lotul lărgit locuiesc la Centru, unde se antrenează de trei ori pe zi, ceea ce la noi ar fi imposibil.
De ce?
Pentru că la noi nu se poate lipsi de la școală.
Soțul tău, João Monteiro, e jucător de tenis de masă, ați câștigat împreună un titlu european. Când v-ați căsătorit, vă gândeați la așa ceva?
Fiind jucătoare la un nivel înalt și participând la foarte multe turnee, a fost mai ușor să îmi găsesc pe cineva din tenis, soțul meu jucând pentru Portugalia. Ne întâlneam la toate competițiile, iar la club nu jucam foarte departe: eu în Milano, el prin apropiere de Verona. Când ne-am căsătorit nu ne trecea prin minte să ajungem să câștigăm un titlu european împreună.
Tu și João o aveți pe Lara. Cât de greu ți-a fost să devii mămică și să știi că Lara e acasă și te așteaptă?
Să devin mămică a fost cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla, fiind conștientă că încă va trebui să mai joc câțiva ani. Dar eu fiind o persoană familistă, am pus familia înaintea rezultatelor. Greutățile au venit pe parcurs. Trebuia să plec de acasă la doar trei luni de la naștere, am participat la Campionatul European… Timp de nouă ani doar cei apropiați știu prin câte greutăți a trebuit să trecem atât eu, cât și familia. Dar cu sprijinul familiei, sprijinul Elizei (n.r.: – Samara) și al psihologului Mioara Șincan care mă susținea pentru a reuși să facem multe rezultate mari, am reușit. Rezultatele și întâmplările s-au transformat mai târziu în amintiri de neuitat. Iar azi Lara se uită la clipuri pe YouTube și se mândrește cu mama ei.
Tu provii dintr-o familie îndrăgostită de tenis de masă. Cum ți-a venit ideea să-ți deschizi o academie de tenis de masă?
De când eram mică voiam să ajut copiii să practice tenisul de masă fără să le lipsească materialele sau orice ar fi nevoie. Dar acest proiect s-a concretizat după un zbor de la București la Timișoara unde l-am întâlnit pe domnul Sandu Ion, care mă știe de mică și m-a ajutat de-a lungul carierei. Dânsul m-a sfătuit și m-a îndrumat spre deschiderea acestei academii. Cu sprijinul Primăriei Arad, Consiliului Județean Arad, Facultății Aurel Vlaicu din Arad care ne ajută cu sala și sprijinul Butterfly România, această academie funcționează azi.
Ai fost mereu înconjurată la meciuri de fotoreporteri. Te-ai gândit să te apuci și de modelling sau de o carieră în cinematografie?
Am avut câteva sesiuni foto pentru sponsorul meu Butterfly și pentru Romstal în România. Iar în Portugalia am primit o ofertă de modelling în decembrie, iar în martie voi avea o evaluare. La film nu m-am gândit, dar sunt deschisă pentru orice provocare, așa că orice e binevenit în următoarea perioadă. Lara este model de când era bebeluș.
Ai jucat în toată lumea. E un avantaj că ai și văzut toată lumea sau la un moment intervenea oboseala fizică și mentală aflându-te mereu pe drumuri?
Înainte, în urmă cu patru-cinci ani, sistemul în tenisul de masă era mai ușor, pentru că aveam calendarul publicat din ianuarie pe un an întreg și știam cum să ne organizăm, să participăm și să mai avem și timp de vizitat. Da, este un mare avantaj și o mare onoare să practici un sport și să vizitezi toată lumea. Și țări exotice am vizitat cu Eliza și, poate, fără acest sport, nu am fi avut ocazia. Oboseala era mai mereu, dar corpul și mintea s-au adaptat după acest ritm de viață.
Care sunt cele mai frumoase cuvinte auzite despre România când ai călătorit?
Când mă aflam prin străinătate, lumea vorbea frumos despre copiii noștri deștepți la matematică sau alte materii, mult mai „înaintați” față de alții din Europa dar, discutau și despre peisajele din România.
În tenisul de masă a fost și încă e o modă cu țările europene care naturalizează jucători din alte state. Ți s-a întâmplat să ți se propună să joci pentru altă națiune?
Nu mi s-a întâmplat să fiu întrebată dacă aș vrea să joc pentru altă țară. Cred că unul dintre motive a fost că noi eram o echipă completă, toate trei, patru, cinci… eram din România, eram foarte bune și nu cred că cineva ar fi vrut să destrame această echipă.
Cum ți-o imaginezi pe Lara, fiica ta, la vârsta ta de acum?
Pe Lara mi-o imaginez în viitor cu multe rezultate, cu mult mai multe decât ale mele, cu mai multe porți deschise, decât poate am avut eu. Și îi doresc să vadă o lume întreagă și să fie fericită și împlinită pentru că asta e cel mai important mai târziu.
Ce ai schimba dacă ai putea la cariera ta?
Nimic! Mi-ar fi plăcut, în schimb, să nu-i fi făcut pe părinți și pe Lara să sufere din cauza absenței mele din preajma lor. În rest, sunt împlinită.
Fiindcă că e un interviu și despre lifestyle, spune-mi cum arată o zi din viața ta în Portugalia, cum îți place să te îmbraci, cum a fost alimentația pe perioada carierei, ce ți s-a schimbat acum în viața de zi cu zi?
Portugalia e o țară frumoasă, cu o alimentație la care eu m-am adaptat foarte ușor, o țară care e apropiată de România în mai multe aspecte și aș vedea orice român să se adapteze cu ușurință. Ritmul meu de viață acum este alert. Fac de trei ori pe zi sală – de trei ori pe zi înot. Ca stil vestimentar – întotdeauna mi-au plăcut îmbrăcămintea, încălțămintea, relaxarea mea într-un moment de cumpănă e o sesiune de shopping și apoi îmi revin complet. Deocamdată analizez câteva oferte de muncă și sper ca până în vară să am un job care să fie pe placul meu.
O penultimă întrebare. Spune-mi cele mai frumoase locuri pe care un român ar trebui să le vadă în Portugalia!
Locuiesc în Porto, e un oraș cu multe locuri de vizitat, cu multe bunătăți de gustat, dar în același timp sunt foarte multe locuri de vizitat în Portugalia.
Dă-mi niște exemple!
Lisabona, Algarve, Insula Madeira și Asoles, locuri în care un român ar trebui să le vadă și să se bucure de ele așa cum am făcut-o eu.
O ultimă întrebare. Știu că în iunie, la Arad, vei avea un meci de retragere. Ce pregătești?
În fiecare iunie organizăm Cupa Academiei, unde vin copii din mai multe țări. La evenimentul organizat de fratele meu, cu ajutorul autorităților locale, vom organiza și momentul festiv cu retragerea mea din activitate. Vom avea multe surprize pentru cei mici. Sper să o avem alături și pe colega mea, Eliza Samara. Vor mai fi și alte surprize!
Fotografii: arhiva personală.
Articol publicat în revista A List Magazine (34).
„Am intrat în istoria tenisului de masă alături de soțul meu”, spune Dana Dodean, care vorbește într-un interviu pentru A List Magazine despre cariera sa, viața în Portugalia, lupta cu asiaticele în tenisul de masă și fiica ei, Lara, „model de când era bebeluș”.
Text de Andru Nenciu.
Multiplă campioană europeană la tenis de masă, cu echipa națională a României, la dublu și la dublu mixt alături de soțul ei (portughezul João Monteiro) Dana Dodean (37 de ani) a decis să se retragă la începutul acestui an. A fost prezentă la patru ediții ale Jocurilor Olimpice, a trecut peste trei operații la genunchi, iar acum timpul i se pare că s-a oprit puțin în loc. După 32 de ani de tenis de masă!
Dana, care sunt cele mai frumoase trei momente din cariera ta de jucătoare de tenis de masă?
Titlul de campioni europeni la dublu mixt câștigat cu João, soțul meu, – am intrat în istoria tenisului de masă fiind primul cuplu soț-soție care câștigă un titlu european. Primul titlu european pe echipe cu naționala, când am adus punctul decisiv pentru România, a fost o fericire de nedescris! Am adus acasă titlul european pentru România! Și al treilea „moment”: cele patru participări olimpice care mi-au marcat viața.
Apropo de Jocurilor Olimpice, ce loc ocupă în inima ta?
Cele patru participări la Jocurile Olimpice înseamnă că am reușit să ajung în vârful piramidei, participând în cea mai grea competiție din lume, unde noi trebuie să ne autodepășim ca să ajungem la rezultatul dorit. Fiind foarte aproape de trei ori (n.r. – de medalie) – luând locul 5 – suferința de a nu reuși să câștig o medalie olimpică e de nedescris. Dar am rămas și cu multe momente frumoase, cum ar fi să împart Satul Olimpic cu cei mai buni sportivi din lume. Am reușit să-i cunosc pe mulți dintre ei.
Explică-mi, te rog, ce înseamnă dominația asiaticilor în tenisul de masă? Ce au ei în plus?
Asiaticii, în special chinezii, dețin multe atuuri, cum ar fi școala de tenis de masă care este foarte bună, numărul mare al sportivilor, de unde sunt aleși cei mai buni care să intre în echipa națională și în lotul lărgit. Având atât de mulți sportivi care așteaptă să le ia locul celor mai buni, îi fac pe ei să fie mai serioși, mai muncitori, mai perseverenți! Cei din lotul lărgit locuiesc la Centru, unde se antrenează de trei ori pe zi, ceea ce la noi ar fi imposibil.
De ce?
Pentru că la noi nu se poate lipsi de la școală.
Soțul tău, João Monteiro, e jucător de tenis de masă, ați câștigat împreună un titlu european. Când v-ați căsătorit, vă gândeați la așa ceva?
Fiind jucătoare la un nivel înalt și participând la foarte multe turnee, a fost mai ușor să îmi găsesc pe cineva din tenis, soțul meu jucând pentru Portugalia. Ne întâlneam la toate competițiile, iar la club nu jucam foarte departe: eu în Milano, el prin apropiere de Verona. Când ne-am căsătorit nu ne trecea prin minte să ajungem să câștigăm un titlu european împreună.
Tu și João o aveți pe Lara. Cât de greu ți-a fost să devii mămică și să știi că Lara e acasă și te așteaptă?
Să devin mămică a fost cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla, fiind conștientă că încă va trebui să mai joc câțiva ani. Dar eu fiind o persoană familistă, am pus familia înaintea rezultatelor. Greutățile au venit pe parcurs. Trebuia să plec de acasă la doar trei luni de la naștere, am participat la Campionatul European… Timp de nouă ani doar cei apropiați știu prin câte greutăți a trebuit să trecem atât eu, cât și familia. Dar cu sprijinul familiei, sprijinul Elizei (n.r.: – Samara) și al psihologului Mioara Șincan care mă susținea pentru a reuși să facem multe rezultate mari, am reușit. Rezultatele și întâmplările s-au transformat mai târziu în amintiri de neuitat. Iar azi Lara se uită la clipuri pe YouTube și se mândrește cu mama ei.
Tu provii dintr-o familie îndrăgostită de tenis de masă. Cum ți-a venit ideea să-ți deschizi o academie de tenis de masă?
De când eram mică voiam să ajut copiii să practice tenisul de masă fără să le lipsească materialele sau orice ar fi nevoie. Dar acest proiect s-a concretizat după un zbor de la București la Timișoara unde l-am întâlnit pe domnul Sandu Ion, care mă știe de mică și m-a ajutat de-a lungul carierei. Dânsul m-a sfătuit și m-a îndrumat spre deschiderea acestei academii. Cu sprijinul Primăriei Arad, Consiliului Județean Arad, Facultății Aurel Vlaicu din Arad care ne ajută cu sala și sprijinul Butterfly România, această academie funcționează azi.
Ai fost mereu înconjurată la meciuri de fotoreporteri. Te-ai gândit să te apuci și de modelling sau de o carieră în cinematografie?
Am avut câteva sesiuni foto pentru sponsorul meu Butterfly și pentru Romstal în România. Iar în Portugalia am primit o ofertă de modelling în decembrie, iar în martie voi avea o evaluare. La film nu m-am gândit, dar sunt deschisă pentru orice provocare, așa că orice e binevenit în următoarea perioadă. Lara este model de când era bebeluș.
Ai jucat în toată lumea. E un avantaj că ai și văzut toată lumea sau la un moment intervenea oboseala fizică și mentală aflându-te mereu pe drumuri?
Înainte, în urmă cu patru-cinci ani, sistemul în tenisul de masă era mai ușor, pentru că aveam calendarul publicat din ianuarie pe un an întreg și știam cum să ne organizăm, să participăm și să mai avem și timp de vizitat. Da, este un mare avantaj și o mare onoare să practici un sport și să vizitezi toată lumea. Și țări exotice am vizitat cu Eliza și, poate, fără acest sport, nu am fi avut ocazia. Oboseala era mai mereu, dar corpul și mintea s-au adaptat după acest ritm de viață.
Care sunt cele mai frumoase cuvinte auzite despre România când ai călătorit?
Când mă aflam prin străinătate, lumea vorbea frumos despre copiii noștri deștepți la matematică sau alte materii, mult mai „înaintați” față de alții din Europa dar, discutau și despre peisajele din România.
În tenisul de masă a fost și încă e o modă cu țările europene care naturalizează jucători din alte state. Ți s-a întâmplat să ți se propună să joci pentru altă națiune?
Nu mi s-a întâmplat să fiu întrebată dacă aș vrea să joc pentru altă țară. Cred că unul dintre motive a fost că noi eram o echipă completă, toate trei, patru, cinci… eram din România, eram foarte bune și nu cred că cineva ar fi vrut să destrame această echipă.
Cum ți-o imaginezi pe Lara, fiica ta, la vârsta ta de acum?
Pe Lara mi-o imaginez în viitor cu multe rezultate, cu mult mai multe decât ale mele, cu mai multe porți deschise, decât poate am avut eu. Și îi doresc să vadă o lume întreagă și să fie fericită și împlinită pentru că asta e cel mai important mai târziu.
Ce ai schimba dacă ai putea la cariera ta?
Nimic! Mi-ar fi plăcut, în schimb, să nu-i fi făcut pe părinți și pe Lara să sufere din cauza absenței mele din preajma lor. În rest, sunt împlinită.
Fiindcă că e un interviu și despre lifestyle, spune-mi cum arată o zi din viața ta în Portugalia, cum îți place să te îmbraci, cum a fost alimentația pe perioada carierei, ce ți s-a schimbat acum în viața de zi cu zi?
Portugalia e o țară frumoasă, cu o alimentație la care eu m-am adaptat foarte ușor, o țară care e apropiată de România în mai multe aspecte și aș vedea orice român să se adapteze cu ușurință. Ritmul meu de viață acum este alert. Fac de trei ori pe zi sală – de trei ori pe zi înot. Ca stil vestimentar – întotdeauna mi-au plăcut îmbrăcămintea, încălțămintea, relaxarea mea într-un moment de cumpănă e o sesiune de shopping și apoi îmi revin complet. Deocamdată analizez câteva oferte de muncă și sper ca până în vară să am un job care să fie pe placul meu.
O penultimă întrebare. Spune-mi cele mai frumoase locuri pe care un român ar trebui să le vadă în Portugalia!
Locuiesc în Porto, e un oraș cu multe locuri de vizitat, cu multe bunătăți de gustat, dar în același timp sunt foarte multe locuri de vizitat în Portugalia.
Dă-mi niște exemple!
Lisabona, Algarve, Insula Madeira și Asoles, locuri în care un român ar trebui să le vadă și să se bucure de ele așa cum am făcut-o eu.
O ultimă întrebare. Știu că în iunie, la Arad, vei avea un meci de retragere. Ce pregătești?
În fiecare iunie organizăm Cupa Academiei, unde vin copii din mai multe țări. La evenimentul organizat de fratele meu, cu ajutorul autorităților locale, vom organiza și momentul festiv cu retragerea mea din activitate. Vom avea multe surprize pentru cei mici. Sper să o avem alături și pe colega mea, Eliza Samara. Vor mai fi și alte surprize!
Fotografii: arhiva personală.
Articol publicat în revista A List Magazine (34).
