Dr. Ioana Mîndruță: ”Suntem “cu arma la picior”, nu va mai dura mult liniștea dinaintea furtunii”

 

Medicul neurolog Ioana Mîndruţă, specialist epileptolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB),  instituția sanitară în care a fost adus primul pacient care a decedat din cauza Coronavirus, ne vorbește despre contextul actual generat de pandemie. Dr. Ioana Mîndruță trage un semnal de alarmă asupra crizei de Coronavirus, care nu a atins cotele maxime încă, și detaliază despre posibilitatea apariției pe termen scurt a unui tratament și despre efectele pe termen lung pe care ar putea să le aibă virusul asupra organismului.

Care e atmosfera din spitalul dv. acum și care e starea dv. de spirit, dar și a colegilor dv.?

De săptămâna trecută, spitalul a devenit pustiu, niciun pacient cu probleme minore nu mai ajunge pe secții și niciun vizitator nu mai poate zăbovi în afara orelor de vizită, care sunt, de asemenea, restricționate.

În gardă, însă, medicul care vede bolnavi la prima prezentare are parte de pacienți încă neselectionați cu atenție, oameni care nu recunosc că au călătorit recent sau că au avut febră recent și pătrund până în camerele de gardă, unde sunt examinați extensiv pentru alte boli (de exemplu, suspiciune de infarct miocardic etc) și abia atunci constați că este suspect. Între timp, a intrat în contact cu 1-2 brancardieri, 1-2 asistente, alți medici.

Când a apărut primul caz, nimeni nu era pregătit, a făcut o radiografie pentru insuficiență cardiacă și a ieșit radioloaga cu ea în mână, l-a întrebat de unde vine și abia atunci a recunoscut că venea din Israel și că are febră de câteva zile.

 

Cum arată programul dv. acum, în condițiile actuale de epidemie?

În general, programul este mult simplificat, cu excepția gărzilor, dar și în gardă vedem mult mai puțini pacienți, adică numai urgențele reale. E foarte interesant să constați că, de fapt activitatea ta era supraîncărcată cu cazuri care nu aveau realmente nevoie de un spital de urgență și de un centru de referință național. Suntem însă “cu arma la picior”, nu va mai dura mult liniștea dinaintea furtunii.

 

Trăim cu sabia deasupra capului acum, dv. mai mult ca oricare dintre noi, din cauza meseriei. V-ați imaginat vreodată că ar putea exista o astfel de pandemie? Să atingă aceste cote?

Sincer, am învățat despre pandemii în facultate, am citit cărți și am văzut filme, ca noi toți. Nu m-am așteptat să trăiesc însă aceste momente și, mai ales, nu m-am alteptat să fim atât de dezbinați, mulți dintre noi au luat-o prea ușor, prea egoist. E dureros să te aștepți la solidaritate și să te alegi cu zeflemea.

 

Pe dv, personal, ce vă neliniștește cel mai tare, ca să nu spunem că vă sperie?

În meseria asta înveți, cu timpul, din ce în ce mai bine să te sperii numai când e cazul. “Sperietura” nici ea nu te mai paralizează, ci îți mobilizează forțele și te ajută să găsești soluția. Cu toate astea, nu mă asteptam sa bâjbâim atât, sa râdem unii de alții, să ne fofilăm de la datorie, să ne luam concediu medical strategic… etc. Mă așteptam la unitate și la reguli clare, valabile pentru toată lumea, pentru că am avut destul timp să ne pregătim pentru toate.

 

Noi vă vedem pe dv, medicii, ca pe niște supraoameni. Vă sperie faptul că ați putea contracta Coronavirus? Care e viziunea personală a unui medic față de boală?

Am 26 ani de medicină într-un spital de urgență, ca neurolog. În specialitatea mea, examenul medical presupune contact cu pacientul. Nu m-am gândit la mine direct, mai mult la familia mea. Nu mi-am mai văzut părinții de două luni. În prezent, am închiriat un apartament lângă spital pentru momentul în care mă voi întoarce din următoarea gardă cu expunere directă. În mare, cred că stiu să mă protejez și că sunt destul de sănătoasă să mă recuperez daca voi face infecția manifestă clinic. Scenariul în care scap fără infecție mi se pare complet neplauzibil în condițiile de lucru actuale.

În rest, pentru cei care nu sunt forțați să se expună profesional, eu cred că distanțarea socială, deși împotriva naturii umane, este în acest caz realmente benefică. În plus, masurile de protecție personală trebuie aplicate în detaliu si cu responsabilitate pentru tine și pentru cei din jur.

 

Primul pacient decedat din cauza Coronavirus a fost adus prima dată la spitalul la care lucrați – Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Ce v-ați spus dv. înșivă când ați aflat asta?

Ne așteptam să se termine prost, era un pacient tarat, adică mai vulnerabil, dar ce a fost surprinzător este că nu avea nimeni un set de reguli clare de aplicat în această situație, ca și cum nu era vorba despre noi, ca și cum nu asistaserăm la tot ce au făcut bine sau greșit alții înainte. Este uluitor cu câtă putere putem crede că nouă nu ni se întâmplă, chiar în fața evidențelor. Astfel a fost posibil ca acest pacient să penetreze măsurile de triaj și să petreacă câteva zile în spital cu infecție simptomatică, activă câteva zile, timp în care a intrat în contact cu zeci de oameni.

Acum circulă multe informații confuze, în paralel cu cele adevărate, exacte. Care sunt cele mai flagrante  lucruri pe care le crede lumea față de Coronavirus, din cauza informării deficitare? Cel puțin din ce ați auzit dv.?

Informația cea mai confuză se referă, după opinia mea, la faptul că, în general, vom avea îmbolnăviri cu forme ușoare la copii, tineri și persoane fără comorbidități de risc. Și atunci, de ce atâta panică, de ce atâta izolare??

Pentru că, de fapt, nu știm nimic despre efectele pe termen lung. Un virus poate intra în celule și poate “asedia” mașinăria celulară pentru a se reproduce. În acest proces, va insera propria informație genetică (ADN sau ARN) în codul celulei-gazdă. Acest proces poate conduce la mutații care pot “împinge” celula gazdă spre cancerogeneză, de exemplu. Avem deja exemple clare (infecția HPV) de malignități legate de infecțiile virale pe care le combatem prin vaccinare, cu condiția să ne vaccinăm înainte de a fi fost expuși la infecția virală.

 

Cât de plauzibilă este apariția unui tratament pentru Coronavirus în următoarele luni, în opinia dv?

Cu siguranță vom avea la dispoziție fie un vaccin, fie un antiviral, mult mai rapid decât în condiții obisnuite. Cu toate acestea, nu cred că e posibil să fie pus la dispoziție pe scară largă înainte de sezonul viitor, în cel mai optimist scenariu.

 

Cum vedeți evoluția răspândirii virusului în România, în următoarele săptămâni?

Exponențială. Vom fi copleșiți.

 

Ne lipsesc multe lucruri care ar putea scadea șansele răspândirii virusului și numărul de decese, care ar fi primele pe listă?

Leadership, proceduri, materiale de protecție, teste, paturi de terapie intensivă, medici…

 

Ce vă spune rata de vindecare de Coronavirus, înregistrată până acum în România?

Sunt date timide, suntem încă la început, liniștea dinaintea furtunii. Încă mai depinde de noi să limităm dezastrul.

 

Ce ar vrea să le transmită Dr. Ioana Mîndruță celor care citesc acest interviu?

Fiti complianți cu măsurile de protecție și de carantinare!

Fiți responsabili și onești!

Luați în serios pericolul!

 

 

Foto: Arhiva personală