Interviu cu Mark Ruffalo (I Know This Much Is True, un nou serial HBO): „Toate marile drame se întâmplă în familie. Nu există alt loc în care să fii atât de vulnerabil”

L-am văzut salvând lumea în The Avengers, în rolul uriașului Hulk, căutând adevărul în anchetele din Spotlight sau cântând în Begin Again. De curând, Mark Ruffalo a acceptat o nouă provocare: un dublu rol în I Know This Much Is True, o nouă producție HBO, o dramă care are la bază romanul omonim al scriitorului Wally Lamb, publicat în 1998. 

O miniserie în șase părți, în care actorul îi interpretează pe gemenii Dominick și Thomas Birdsey, serialul prezintă viețile tumultoase ale celor doi frați. Dominick este zugrav și duce o viață solitară, însă după moartea mamei lor, rolul lui Dominick, ca protector și îngrijitor al lui Thomas, atinge un punct critic. Thomas, care suferă de schizofrenie paranoică, pune la cale un act înfricoșător de automutilare ca semn de protest față de războiul din Irak. Povestea îl urmărește pe Dominick, care încearcă să-și salveze fratele după ce a fost internat,  în timp ce descoperă istoria tragică a familiei lui de origine italiană.

Pentru Ruffalo, interpretarea gemenilor Birdsey a fost o provocare care l-a scos din zona de confort, mai ales că filmările au implicat și transformări fizice pentru el. Serialul este scris și regizat de Derek Cianfrance (care a făcut și Blue Valentine, The Place Beyond the Pines, The Light Between Oceans), iar primul episod este deja disponibil pe HBO GO. Înainte de a-l vedea, însă, vă las cu Mark Ruffalo și cu poveștile pe care actorul le-a adunat despre I Know This Much Is True. 

Știai cartea lui Wally Lamb – I Know This Much Is True – dinainte de a afla despre serial?

La început, nu. Eu și Wally Lamb aveam aceeași agentă, așa că, atunci când drepturile de ecranizare a cărții au devenit disponibile și toți producătorii au încercat să pună mâna pe ele, Wally a fost ceva de genul: „Crezi că Mark Ruffalo ar vrea să îi acorde o șansă?” Apoi, ea m-a contactat și mi-a povestit despre asta și, desigur, nu știam cartea, dar am citit-o în acel weekend și am fost impresionat, am relaționat cu povestea și am simțit că poate fi un serial extraordinar. Dar nu știam dacă asta își dorește Wally să facă din romanul lui. Prin urmare, ne-am întâlnit și, imediat după ce i-am spus cât de tare mi s-a părut cartea și cât de talentat este el, i-am zis și că nu cred că un film ar putea face dreptate unei astfel de povești. Am simțit că acest roman ar trebui să fie o miniserie, lui i-a plăcut mult ideea asta, așa că i-am zis: „Ce spui despre Derek Cianfrance (n.red.: regizorul serialului)?” A fost de acord și, practic, mi-a oferit proiectul. Apoi, am trecut prin toate celelalte canale și proceduri, discuții cu agenți și manageri. Echipa mea, Margaret Riley în special, a fost de mare ajutor și m-a încurajat enorm, pentru că eram pe punctul de a începe să produc și nu știam dacă pot face și asta. Margaret mi-a spus atunci: „Ai făcut asta ani la rândul – continuă să faci ceea ce făceai deja. Dezvoltă materialul, lucrează în echipă, angajează cei mai buni oameni, ascultă-ți impulsurile creative și vei fi în regulă!” Și am făcut serialul.

În ce fel ai relaționat cu povestea?

Ei bine, și eu sunt descendentul unei familii de imigranți italieni. Ai mei s-au mutat aici, erau foarte săraci și au venit în America pentru a-și face o nouă viață. Bunicul meu a început cu un business de vopsit case. Erau oameni din clasa muncitoare, foarte determinați să lase în urmă Italia și să devină americani în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce au și făcut. Familia este totul. Iar secretele familiei rămân în familie. Am un frate care îmi este aproape geamăn, așa sunt numiți în Italia frații născuți la o diferență mai mică de un an, alături de care am crescut cu ideea că familia este totul. Într-o familie chiar se vede totul – binele, răul, frumosul și urâtul. Tocmai de aceea am relaționat atât de bine cu povestea, a fost ceva de genul: „la naiba, aceștia sunt oamenii pe care îi știu, aceștia sunt oamenii cu care am crescut. Este clasa socială pe care o cunosc.” Nimeni nu spune povești despre ei, însă aceste istorisiri spun, în esență, cine suntem ca americani. Reprezintă o parte din America. Așa că am empatizat cu toate aceste lucruri, dar și cu provocarea de a juca rolul unor gemeni.  

Ai fost speriat și entuziasmat în egală măsură de ideea de a interpreta gemeni?

Am fost foooarte speriat. M-am aruncat în tot felul de proiecte curajoase pe vremea când aveam 40 și ceva de ani, dar acum, la 52, îmi cam pierdusem încrederea ca actor. Iar gândul că acest serial se transforma în realitate și că urma să joc în el mă speria din ce în ce mai tare.

 

Cum a evoluat povestea acestui serial?

Nu cred că mi-aș fi putut dori un partener mai bun decât Derek pentru proiectul acesta. El este un om care vrea să vadă vulnerabilitatea, a fost ceva de genul: „OK, te simți în felul ăsta? Bun, fii exact așa cum simți că ești, pentru că vom filma și va ieși grozav. Pune-ți emoțiile pe care le trăiești în joc.” Iar treaba aceasta s-a întâmplat în fiecare zi. Îi spuneam că îmi e teamă, iar Derek zicea: „da, Thomas e speriat.” Apoi îi explicam că nu știu ce să fac. Și el completa: „Dominick nu știe ce să facă.” Ne-am mișcat mereu în jurul realității din momentul respectiv. Iar dacă poți face asta și dacă ai alături pe cineva care are un ochi foarte bine format, cum este Derek, și care te poate ghida, nu vei cădea niciodată. Ceea ce am simțit eu – incertitudinea, teama de eșec, pierderea încrederii în sine – este ceea ce au experimentat și personajele mele. 

Deci a avut și această nesiguranță rolul ei.

Un rol foarte important, da.

Ai avut o pauză de șase săptămâni după ce ai filmat scenele lui Dominick pentru a te pregăti fizic pentru rolul lui Thomas. A fost o perioadă ciudată?

Da, am fost așa… în aer. Am terminat filmările pentru Dominick și aveam această călătorie complexă în fața mea, pe care am și așteptat-o cu nerăbdare în timpul în care l-am jucat pe Dominick. Mă obișnuisem cu această lume în care eram cu Derek și cu echipa, mergeam acasă doar în weekend, aveam o singură zi liberă. Veneam la familie vineri seara, petreceam sâmbăta cu ai mei, iar duminică dimineața mă reîntorceam la muncă și, practic, învățam câte 20 sau 30 de pagini în fiecare zi. Intrasem în această rutină aproape monahală când, brusc, mi-au spus: „OK, vei merge acasă pentru șase săptămâni.” Așa că m-am întors la familia mea, conștient că încă mai am un drum lung de parcurs, dar fără să știu foarte clar ce urmează să fac cu Thomas. Lucram la personaj, mă gândeam la el, încercam diverse lucruri și… mâncam. Mâncam, mâncam și iar mâncam. Toată ziua mâncam. Iar Derek mă întreba: „Mănânci?” Și eu eram: „Am 52 de ani, poate că nu e o idee prea bună să mănânc atât de mult. Ar putea apărea probleme la inimă”. Însă Derek râdea și îmi spunea să continui să mănânc, pentru că totul se va rezolva de la sine. Într-un fel, așa s-a și întâmplat. Am petrecut o vreme și în compania consultantului meu tehnic, o persoană care suferă de schizofrenie paranoică, am urmărit sute de ore de interviuri cu oameni care povesteau despre această afecțiune, despre viața lor de zi cu zi, despre impactul pe care îl avea medicația asupra lor. Am absorbit toate informațiile găsite. În cele din urmă, schizofrenia nu este un personaj în sine – este un impediment de care se lovește personajul meu. Căutarea lui Thomas, încercarea de a descoperi cine este el – aceasta a fost cea mai intensă experiență. Thomas trebuia să fie balanța lui Dominick – manifestarea opusă a lui Dominick. Iar Derek m-a ajutat, mi-a tot trimis materiale, selecții: „asta e ceea ce ne dorim de la scenele respective!” A fost un proces îndelungat, care ne-a ajutat să înțelegem cum să îl construim pe Dominick și cum să facem publicul să se atașeze de el. 

Wally lamb a povestit că, atunci când scrie, începe cu o voce și lasă acea voce să îl călăuzească. Se întâmplă asta și atunci când joci un rol? Lași vocea personajului să preia controlul?

Profesorul meu spunea următorul lucru: „OK, mergi la bibliotecă, înțelegi contextul politic, istoric, emoțional. Înțelegi cum se mișcă personajul tău, ce îl face diferit, cum folosește un obiect, cum bea, cum își face un sandwich. Treci prin toată această muncă de documentare, iar apoi îl lași. Te descotorosești de el și îți iei tu zborul!” Și chiar asta ajungi să faci. Asta face și Wally. Nu începe doar cu o voce. Are un întreg teren fertil bine pregătit dinainte și de-acolo apare această voce.

Wally Lamn a văzut serialul? Ai fost cu el când l-a vizionat?

Nu am fost cu Wally, însă am fost foarte panicat când am aflat că se uită la el (râde). Wally este un om foarte generos și înțelegător, așa că, în privința proiectului, a fost ceva de genul: „băieți, este al vostru acum. Mă aștept să luați povestea asta și să o faceți a voastră. Este această carte și acum este acest serial. Și vă dau permisiune totală pe plan creativ.” Atât eu, cât și Derek îl admirăm și îl respectăm foarte mult pe Wally, dar știam că, pentru a crea o nouă piesă de artă, una de sine stătătoare, trebuia să o facem să fie a noastră. În consecință, am încercat să păstrăm echilibrul: să rămânem fideli versiunii și spiritului lui Wally, dar să avem și o abordare nouă, fresh, în același timp. Da, e înfricoșător să stai și să aștepți părerea lui despre serial. Ar fi putut să spună: „Treaba asta este o mizerie și nu vreau ca numele meu să fie asociat cu ea.” Dar nu a făcut-o, din fericire. 

Ce v-a spus după ce l-a văzut?

Ne-a scris un mail foarte frumos, în care a trecut prin toate momentele show-ului și a punctat toate lucrurile pe care le-a iubit, toate locurile pe care le-am schimbat pentru a ne adapta vremurilor sau formatului de televiziune. Ne-a lăsat câteva notițe și apoi ne-a spus: „Vreau să mă asigur că le veți mulțumi și familiilor voastre – soțiilor și copiilor voștri – pentru că v-au lăsat să faceți acest serial și să îl faceți atât de frumos. Ei merită recunoștința noastră în egală măsură.” A fost foarte fericit și mulțumit de ce a ieșit. 

Serialul este o poveste despre familie – cu bune, cu rele. Crezi că acum, mai mult ca niciodată, cu toată această izolare pe care o experimentează oamenii de pretutindeni,familia este o temă de actualitate?

Toate marile drame, cred eu, se întâmplă în familie. Nu există un alt loc în care să fii atât de expus, de vulnerabil, în care să te știe cineva atât de bine, să fii provocat, să fii forțat să înveți ce înseamnă să fii om (sau nu). Poate că unii oameni nu trec prin experiențele acestea cu familia lor, dar mulți dintre noi o facem. Și cred că este un bun moment pentru reflectare. E vorba despre rădăcinile pe care le avem, fie că sunt în familia în care ne naștem sau în familia pe care ne-o formăm. Este despre locurile în care creștem și despre cele mai importante relații pe care le avem. În astfel de momente, vedem cât de importante sunt. Familia este refugiul spre care te îndrepți atunci când restul lumii este în pericol. Când batem în retragere, unde suntem? Alături de familie. Este o temă relevantă acum. Câteodată, pur și simplu faci ceva, iar lucrurile ajung să se sincronizeze perfect. Apar la momentul potrivit.

 

Un nou episod din cele șase ale serialului va fi disponibil în fiecare luni pe HBO GO și va fi difuzat la HBO de la ora 20:00.

Foto: HBO România