Totul spre dermatita atopică

Dermatita atopică este o afecțiune inflamatorie, cronică ce se caracterizează prin uscăciune cutanată, leziuni eritematoase cu distribuție caracteristică însoțite de senzație intensă, persistentă de mâncărime. Medicul dermatolog Ioana Andreescu vine cu mai multe informații despre această afecțiune.
Poate debuta la orice vârstă, însă cel mai frecvent apare în copilărie și are la bază un cumul de factori imunologici, genetici și de mediu. Se poate ascocia cu rinită alergică și astm bronșic.
Manifestările dermatitei atopice pot varia în funcție de vârsta pacientului.
La copil leziunile sunt eczematoase, intens eritematoase, cu margini difuze, însoțite de vezicule, fisuri sau cruste localizate la nivelul feței (zona obrajilor mai frecvent) și la nivelul zonelor de extensie (coate, genunchi).
La adult, tabloul clinic este dominat de xeroză cutanată (uscăciune accentuată) și zone tegumentare lichenificate (piele aspră, îngroșată). Lezunile afectează mai frecvent regiunea gâtului, spatelui, articulația pumnului și zonele de flexie (plica cotului, fosa poplitee – zona din spatele genunchiului).
Fiind o afecțiune cu evolutie cronică, cu perioade de exacerbare și remisie, controlul dermatitei atopice presupune respectarea unor măsuri generale de îngrijire și evitarea expunerii la anumiți factori agravanți.
Pot influența evoluția dermatitei atopice factori externi de tipul: aeroalergeni (praf, polen, mucegaiuri, păr de animale etc.), alergeni de contact (parfum, aditivi), agenți iritanți (materiale sintetice sau țesături din lână, detergenți, substanțe cu rol dezinfectant, șervețele umede etc.), expunerea la temperaturi extreme, umiditate scăzută, vânt dar şi factori interni: alimente (lapte de vacă, alune, ouă, arahide, soia, peşte) sau stres. Alți factori ce pot agrava leziunile cutanate în cadrul dermatitei atopice sunt transpirația excesivă, hipersalivația asociată apariției dentiției, diversificarea alimentației, fumul de țigară.
Pentru a limita exacerbările leziunilor cutanate este necesară respectarea anumitor măsuri generale de îngrijire: se recomandă dușuri scurte, cu apă călduță și geluri blânde de spălare pentru piele uscată, sensibilă cu tendință atopică urmate de aplicarea unei creme intens hidratante și reaplicarea frecventă a unui agent emolient pe parcursul zilei. Se vor evita materialele iritative de lână sau sintetice și se va opta pentru haine de bumbac. Se recomandă utilizarea umidificatoarelor în locuințe deoarece aerul uscat deshidratează pielea și poate agrava leziunile.
Tratamentul dermatitei atopice este complex, personalizat și adaptat vârstei dar și formei clinice. Fiind o boală cronică, necesită tratament pe termen lung și presupune complianță crescută din partea pacientului, cu vizite regulate la cabinetul medicului dermatolog, evitarea factorilor agravanți și emoliere constantă.
Exacerbarile pot necesita terapie combinată (topică, uneori chiar sistemică). Sub supravegherea medicului dermatolog se pot utiliza substanțe medicamentoase precum dermatocorticoizi, inhibitori de calcineurină, antibioterapie locală pentru ca leziunile cutanate să intre în remisie.

Pentru formele agresive, non-responsive la tratament local se poate asocia tratament sistemic sau fototerapie.

Dermatita atopică este o afecțiune inflamatorie, cronică ce se caracterizează prin uscăciune cutanată, leziuni eritematoase cu distribuție caracteristică însoțite de senzație intensă, persistentă de mâncărime. Medicul dermatolog Ioana Andreescu vine cu mai multe informații despre această afecțiune.
Poate debuta la orice vârstă, însă cel mai frecvent apare în copilărie și are la bază un cumul de factori imunologici, genetici și de mediu. Se poate ascocia cu rinită alergică și astm bronșic.
Manifestările dermatitei atopice pot varia în funcție de vârsta pacientului.
La copil leziunile sunt eczematoase, intens eritematoase, cu margini difuze, însoțite de vezicule, fisuri sau cruste localizate la nivelul feței (zona obrajilor mai frecvent) și la nivelul zonelor de extensie (coate, genunchi).
La adult, tabloul clinic este dominat de xeroză cutanată (uscăciune accentuată) și zone tegumentare lichenificate (piele aspră, îngroșată). Lezunile afectează mai frecvent regiunea gâtului, spatelui, articulația pumnului și zonele de flexie (plica cotului, fosa poplitee – zona din spatele genunchiului).
Fiind o afecțiune cu evolutie cronică, cu perioade de exacerbare și remisie, controlul dermatitei atopice presupune respectarea unor măsuri generale de îngrijire și evitarea expunerii la anumiți factori agravanți.
Pot influența evoluția dermatitei atopice factori externi de tipul: aeroalergeni (praf, polen, mucegaiuri, păr de animale etc.), alergeni de contact (parfum, aditivi), agenți iritanți (materiale sintetice sau țesături din lână, detergenți, substanțe cu rol dezinfectant, șervețele umede etc.), expunerea la temperaturi extreme, umiditate scăzută, vânt dar şi factori interni: alimente (lapte de vacă, alune, ouă, arahide, soia, peşte) sau stres. Alți factori ce pot agrava leziunile cutanate în cadrul dermatitei atopice sunt transpirația excesivă, hipersalivația asociată apariției dentiției, diversificarea alimentației, fumul de țigară.
Pentru a limita exacerbările leziunilor cutanate este necesară respectarea anumitor măsuri generale de îngrijire: se recomandă dușuri scurte, cu apă călduță și geluri blânde de spălare pentru piele uscată, sensibilă cu tendință atopică urmate de aplicarea unei creme intens hidratante și reaplicarea frecventă a unui agent emolient pe parcursul zilei. Se vor evita materialele iritative de lână sau sintetice și se va opta pentru haine de bumbac. Se recomandă utilizarea umidificatoarelor în locuințe deoarece aerul uscat deshidratează pielea și poate agrava leziunile.
Tratamentul dermatitei atopice este complex, personalizat și adaptat vârstei dar și formei clinice. Fiind o boală cronică, necesită tratament pe termen lung și presupune complianță crescută din partea pacientului, cu vizite regulate la cabinetul medicului dermatolog, evitarea factorilor agravanți și emoliere constantă.
Exacerbarile pot necesita terapie combinată (topică, uneori chiar sistemică). Sub supravegherea medicului dermatolog se pot utiliza substanțe medicamentoase precum dermatocorticoizi, inhibitori de calcineurină, antibioterapie locală pentru ca leziunile cutanate să intre în remisie.

Pentru formele agresive, non-responsive la tratament local se poate asocia tratament sistemic sau fototerapie.