Mamă tânără și singură- ce este de făcut?

Untitled collage - 2021-05-26T141610.913

A deveni mamă este pe cât de frumos, pe atât de complex și plin de incertitudine: cum voi fi ca mamă? Cum să nu fac lucrurile? Cum să evit să devin ca nu știu cine? Oare am să pot să îi ofer copilului meu stabilitate și siguranță?

Pentru o mamă singură, la aceste câteva întrebări,se mai adaugă și un sentiment de rușine, autoculpabilizarea de a fi mamă singură, neîncredere în propriile resurse de a-și crește și educa al ei  copil – o serie de trăiri emoționale și de frământări la care uneori se adaugă și stigmatizarea din partea societății care nu face decât să adâncească aceste trăiri, creându-se un cerc vicios uneori imposibil de oprit.

În ochii unui copil, mama nu este singură sau căsătorită, ci este mamă

Pornind de la această idee, dragi mame, vă invit să vă priviți cu compasiune și blândețe. Să priviți deja ceea ce faceți pentru copiii voștri, evitând în același timp să vă anulați ca persoane sau ca femei. Cum sublinia și Irvin Yalom în cartea “Mama și sensul vieții” – mamele sunt în primul rând oameni.

Adică, nevoile noastre emoționale sunt aceleași, indiferent de rolurile pe care le avem, indiferent dacă suntem în cuplu sau nu.

Prin urmare, pornind de la un alt citat, cel a lui Daniel J. Siegel și Mary Hartzell, din cartea Parentaj sensibil și inteligent. Să ne înțelegem pe noi înșine, pentru a crește copii fericiți– “Dând un sens coerent istoriei tale personale, vei putea să oferi tipul de experiență care ajută copiii să dea un sens propriilor vieți”, putem spune că nu dificultățile prin care trecem ne dictează viziunea asupra vieții și deciziile pe care le luăm privind creșterea copilului, ci modul în care alegem să ne raportăm experiențelor noastre.

Cum ne raportăm experiențelor noastre?

Această alegere îi oferă copilului un model de atitudine al mamei, adică mama va putea să își extragă resursele interioare, de reziliență, empatie, ca ulterior să fie blândă cu ea, să aibă compasiune că nu poate să le facă pe toate fără să aibă grijă de ea, că unele decizii trecute au fost luate pe baza cunoștințelor de atunci, din acel moment. Că viitorul poate să aibă o altă formă, acea formă în care mama nu are rolul și de mamă și de tată, ci are în primul rînd un rol de femeie și de mamă. Ulterior, din aceste roluri va putea să îi ofere copilului repere privind o persoană de sex masculin, copilul urmând să integreze o figură masculină pornind de la exemplele din familie: bunic, unchi sau din societate.

Așa că, oprește-te, acordă-ți timp, dormi atunci când ai ocazia să o faci, acordă-ți o pauză atunci când simți că ai nevoie de asta, roagă o prietenă să te ajute dacă nu întotdeauna este familia în preajmă, fii blândă cu tine că faci ceea ce poți si pentru ce ai resurse, nu totul și nu perfect.

Rolul unei mame nu este să fie perfectă, să fie atotștiutoare sau fără vulnerabilități, rolul unei mame este să aibă grijă de ea, să poată fi prezentă în viața emoțională a copilului ei, să îi fie acel model de grijă față de sine, vulnerabilitate și acceptare a propriilor resurse, nici mai mult, nici mai puțin. Rolul unei mame este să fie om.

Articol scris de Psiholog Iulia-Diana Pop, PsyLife

Untitled collage - 2021-05-26T141610.913

A deveni mamă este pe cât de frumos, pe atât de complex și plin de incertitudine: cum voi fi ca mamă? Cum să nu fac lucrurile? Cum să evit să devin ca nu știu cine? Oare am să pot să îi ofer copilului meu stabilitate și siguranță?

Pentru o mamă singură, la aceste câteva întrebări,se mai adaugă și un sentiment de rușine, autoculpabilizarea de a fi mamă singură, neîncredere în propriile resurse de a-și crește și educa al ei  copil – o serie de trăiri emoționale și de frământări la care uneori se adaugă și stigmatizarea din partea societății care nu face decât să adâncească aceste trăiri, creându-se un cerc vicios uneori imposibil de oprit.

În ochii unui copil, mama nu este singură sau căsătorită, ci este mamă

Pornind de la această idee, dragi mame, vă invit să vă priviți cu compasiune și blândețe. Să priviți deja ceea ce faceți pentru copiii voștri, evitând în același timp să vă anulați ca persoane sau ca femei. Cum sublinia și Irvin Yalom în cartea “Mama și sensul vieții” – mamele sunt în primul rând oameni.

Adică, nevoile noastre emoționale sunt aceleași, indiferent de rolurile pe care le avem, indiferent dacă suntem în cuplu sau nu.

Prin urmare, pornind de la un alt citat, cel a lui Daniel J. Siegel și Mary Hartzell, din cartea Parentaj sensibil și inteligent. Să ne înțelegem pe noi înșine, pentru a crește copii fericiți– “Dând un sens coerent istoriei tale personale, vei putea să oferi tipul de experiență care ajută copiii să dea un sens propriilor vieți”, putem spune că nu dificultățile prin care trecem ne dictează viziunea asupra vieții și deciziile pe care le luăm privind creșterea copilului, ci modul în care alegem să ne raportăm experiențelor noastre.

Cum ne raportăm experiențelor noastre?

Această alegere îi oferă copilului un model de atitudine al mamei, adică mama va putea să își extragă resursele interioare, de reziliență, empatie, ca ulterior să fie blândă cu ea, să aibă compasiune că nu poate să le facă pe toate fără să aibă grijă de ea, că unele decizii trecute au fost luate pe baza cunoștințelor de atunci, din acel moment. Că viitorul poate să aibă o altă formă, acea formă în care mama nu are rolul și de mamă și de tată, ci are în primul rînd un rol de femeie și de mamă. Ulterior, din aceste roluri va putea să îi ofere copilului repere privind o persoană de sex masculin, copilul urmând să integreze o figură masculină pornind de la exemplele din familie: bunic, unchi sau din societate.

Așa că, oprește-te, acordă-ți timp, dormi atunci când ai ocazia să o faci, acordă-ți o pauză atunci când simți că ai nevoie de asta, roagă o prietenă să te ajute dacă nu întotdeauna este familia în preajmă, fii blândă cu tine că faci ceea ce poți si pentru ce ai resurse, nu totul și nu perfect.

Rolul unei mame nu este să fie perfectă, să fie atotștiutoare sau fără vulnerabilități, rolul unei mame este să aibă grijă de ea, să poată fi prezentă în viața emoțională a copilului ei, să îi fie acel model de grijă față de sine, vulnerabilitate și acceptare a propriilor resurse, nici mai mult, nici mai puțin. Rolul unei mame este să fie om.

Articol scris de Psiholog Iulia-Diana Pop, PsyLife

Vrei să fii în ritm cu AlistMagazine?

Pe aceeași temă

Vrei să fii în ritm cu AlistMagazine?

Pe aceeași temă