Ce înseamnă o carieră cu sens?

Ne explică ce înseamnă munca pentru noi și cât timp ar trebui să-i acordăm, efectiv, psihologul dr. Raluca Anton.
Munca este urcată pe piedestal! Stă acolo, în mijlocul scenei, adorată și spunându-ne cât de multe oportunități avem, câte am putea pierde, iar noi aplaudăm, crezând că toate acestea fac parte din identitatea noastră. De fapt, această scenă este o desfășurare de forțe care se întâmplă în sinele nostru, aducând munca la nivel de artă.
Metaforică descrierea, însă te invit să te gândești cât de mult timp petreci în fiecare zi nu doar muncind, ci și gândindu-te la muncă. Iar când spun muncă, nu mă refer doar la sarcinile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, ci și la timpul pe care îl petreci gândindu-te la colegii tăi, la probleme căror nu le găsești rezolvare, la neplăceri și nemulțumiri, dincolo de orele de serviciu. De mult nu mai vorbim de o societate care funcționa din perspectiva muncii la fel ca în trecut: cu timp clar, specific, măsurabil dedicat vieții profesionale. Și înainte, dar mai ales deodată cu pandemia, timpul profesional a devenit parcă tot mai fluid și se amestecă, intrând la fel ca apa, cu toate elementele existenței noastre. De la statul pe telefon citind e-mail-uri în loc să luăm cina împreună, concentrându-ne pe „noi” – pentru că „am ceva urgent de rezolvat”, la extensia electronică a mâinii în timp ce ne jucăm cu copiii, acest lucru pierzând din lumina reflectoarelor – pentru că „e doar un joc, nu se pierde nimic! Dar dacă nu fac ceva fix în acest moment pentru serviciu, atunci consecințele sunt mult mai grave”. Și, sigur, putem să adăugăm aici interacțiuni cu familia, cu prietenii, cu noi înșine, toate acestea fiind afectate de felul în care acordăm atenție vieții profesionale.
Acum că ai făcut calculul de timp alocat profesiei, așa cum te-am invitat mai sus, îți recomand să te uiți mai în detaliu și să vezi cât din acest timp îți îndeplinește nevoile profesionale și este în concordanță cu sensul tău, atât în muncă, cât și în viața în general. E greu să ne imaginăm că lucrurile nu vor mai fi cum sunt acum. Însă plusul pe care îl putem aduce în viața noastră este să devenim mai conștienți de ceea ce ne dorim pentru noi, atât din perspectiva muncii, cât și din perspectiva trăirii vieții ca întreg.
Așa cum știi că îmi place să fac de fiecare dată, te invit la introspecție și explorare, deschizându-ți conversații cu tine însuți:
Nicio construcție nu rezistă fără o fundație. Atunci când te gândești la carieră, care sunt mesajele cu care ai crescut? Dar atunci când te gândești la muncă? Cum este formată, pentru tine, legătura dintre carieră și muncă?
Avem nevoie de piloni centrali, de stâlpi de care să ne sprijinim atunci când ne este greu, până la urmă. Acestea pot fi și relațiile noastre profesionale; însă, dincolo de aceasta, pentru a avea o carieră cu sens, merită să începi să explorezi care sunt valorile în jurul căror îți construiești viața profesională.
Singurătatea doare nu doar dacă este simțită în viața personală, ci și în viața profesională. Astfel, cum îți dorești să fie viața ta profesională? În ce mod investești tu în dorințele tale? Cum ai grijă de relații pentru ca ele să vină în întâmpinarea dorințelor?
Pentru a ne simți în siguranță, avem nevoie de structură și predictibilitate. Care sunt planurile tale din punct de vedere profesional? Ce comportamente adopți pentru a te asigura că lucrezi la această structură?
Pentru creștere și dezvoltare, avem nevoie de flexibilitate și explorare. Cum își fac acestea două loc în viața ta profesională?
Toate aceste informații reprezintă unele dintre cele mai importante elemente ale unei cariere cu sens. Însă nimic nu se schimbă dacă nu înțelegem cum funcționăm și dacă, odată ce înțelegem, nu începem să schimbăm comportamente. Totuși, aș dori să revin la începutul acestor rânduri și să îți reamintesc că, dacă tot avem această scenă interioară care face deja parte din identitatea noastră, ar fi minunat ca performanța, jocul scenic, spectacolul pe care îl vedem acolo să fie unul coerent, care să nu încarce, ci să aducă bucurie, oferindu-ne o experiență lină și elegantă, nu una pe care ne dorim să se încheie cât mai repede. La un spectacol putem ieși din sală, dar a aștepta pensia pentru a se termina spectacolul profesional, trăind, în acel timp, fără sens, este un cost pe care niciunul dintre noi nu ne dorim să îl plătim.
Foto: unsplash.com.

Ne explică ce înseamnă munca pentru noi și cât timp ar trebui să-i acordăm, efectiv, psihologul dr. Raluca Anton.
Munca este urcată pe piedestal! Stă acolo, în mijlocul scenei, adorată și spunându-ne cât de multe oportunități avem, câte am putea pierde, iar noi aplaudăm, crezând că toate acestea fac parte din identitatea noastră. De fapt, această scenă este o desfășurare de forțe care se întâmplă în sinele nostru, aducând munca la nivel de artă.
Metaforică descrierea, însă te invit să te gândești cât de mult timp petreci în fiecare zi nu doar muncind, ci și gândindu-te la muncă. Iar când spun muncă, nu mă refer doar la sarcinile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, ci și la timpul pe care îl petreci gândindu-te la colegii tăi, la probleme căror nu le găsești rezolvare, la neplăceri și nemulțumiri, dincolo de orele de serviciu. De mult nu mai vorbim de o societate care funcționa din perspectiva muncii la fel ca în trecut: cu timp clar, specific, măsurabil dedicat vieții profesionale. Și înainte, dar mai ales deodată cu pandemia, timpul profesional a devenit parcă tot mai fluid și se amestecă, intrând la fel ca apa, cu toate elementele existenței noastre. De la statul pe telefon citind e-mail-uri în loc să luăm cina împreună, concentrându-ne pe „noi” – pentru că „am ceva urgent de rezolvat”, la extensia electronică a mâinii în timp ce ne jucăm cu copiii, acest lucru pierzând din lumina reflectoarelor – pentru că „e doar un joc, nu se pierde nimic! Dar dacă nu fac ceva fix în acest moment pentru serviciu, atunci consecințele sunt mult mai grave”. Și, sigur, putem să adăugăm aici interacțiuni cu familia, cu prietenii, cu noi înșine, toate acestea fiind afectate de felul în care acordăm atenție vieții profesionale.
Acum că ai făcut calculul de timp alocat profesiei, așa cum te-am invitat mai sus, îți recomand să te uiți mai în detaliu și să vezi cât din acest timp îți îndeplinește nevoile profesionale și este în concordanță cu sensul tău, atât în muncă, cât și în viața în general. E greu să ne imaginăm că lucrurile nu vor mai fi cum sunt acum. Însă plusul pe care îl putem aduce în viața noastră este să devenim mai conștienți de ceea ce ne dorim pentru noi, atât din perspectiva muncii, cât și din perspectiva trăirii vieții ca întreg.
Așa cum știi că îmi place să fac de fiecare dată, te invit la introspecție și explorare, deschizându-ți conversații cu tine însuți:
Nicio construcție nu rezistă fără o fundație. Atunci când te gândești la carieră, care sunt mesajele cu care ai crescut? Dar atunci când te gândești la muncă? Cum este formată, pentru tine, legătura dintre carieră și muncă?
Avem nevoie de piloni centrali, de stâlpi de care să ne sprijinim atunci când ne este greu, până la urmă. Acestea pot fi și relațiile noastre profesionale; însă, dincolo de aceasta, pentru a avea o carieră cu sens, merită să începi să explorezi care sunt valorile în jurul căror îți construiești viața profesională.
Singurătatea doare nu doar dacă este simțită în viața personală, ci și în viața profesională. Astfel, cum îți dorești să fie viața ta profesională? În ce mod investești tu în dorințele tale? Cum ai grijă de relații pentru ca ele să vină în întâmpinarea dorințelor?
Pentru a ne simți în siguranță, avem nevoie de structură și predictibilitate. Care sunt planurile tale din punct de vedere profesional? Ce comportamente adopți pentru a te asigura că lucrezi la această structură?
Pentru creștere și dezvoltare, avem nevoie de flexibilitate și explorare. Cum își fac acestea două loc în viața ta profesională?
Toate aceste informații reprezintă unele dintre cele mai importante elemente ale unei cariere cu sens. Însă nimic nu se schimbă dacă nu înțelegem cum funcționăm și dacă, odată ce înțelegem, nu începem să schimbăm comportamente. Totuși, aș dori să revin la începutul acestor rânduri și să îți reamintesc că, dacă tot avem această scenă interioară care face deja parte din identitatea noastră, ar fi minunat ca performanța, jocul scenic, spectacolul pe care îl vedem acolo să fie unul coerent, care să nu încarce, ci să aducă bucurie, oferindu-ne o experiență lină și elegantă, nu una pe care ne dorim să se încheie cât mai repede. La un spectacol putem ieși din sală, dar a aștepta pensia pentru a se termina spectacolul profesional, trăind, în acel timp, fără sens, este un cost pe care niciunul dintre noi nu ne dorim să îl plătim.
Foto: unsplash.com.