Covasna, tărâmul meșteșugurilor și al oamenilor cu mâini de aur
Dacă ai ajuns în Ținutul Covasnei, cu siguranță te-ai convins, deja, de valoarea zonei și a locuitorilor săi. În satele din această zonă, meșteșugarii au fost dintotdeauna respectați, iar produsele lor sunt apreciate și acum atât de comunitate, cât și de turiști.
Mulți dintre cei ce vizitează zona le apreciază arta și se bucură de faptul că încă mai sunt oameni care lucrează cu mâinile lor în lemn, lut, pânză sau cocă. Ba chiar există persoane care vor să învețe de la ei, ca să se bucure de momentele de triumf când constată că au reușit să creeze ceva frumos cu propriile mâini. Parte dintre vizitatori le urmăresc produsele, le ghicesc simbolurile și le constată universalitatea, bucurându-se de încă o dovadă că există un universal uman care dăiniuie, indiferent de capriciile istoriei. Meșteșugarii fac legătura între sacru și profan, între pământul etern și ramificațiile istoriei.
O călătorie între trecut și prezent
Îți dorești să parcurgi traseul meșteșugurilor din zona Covasnei? Începe această călătorie simbolică la Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat. Dedicat ansamblului civilizației secuiești, Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat este amenajat în conacul familiei Damokos, construit în stil neoclasic. Pe cele două hectare din preajma conacului sunt amplasate exponate din patrimoniul construit al Secuimii: case și porți secuiești, o moară de apă, precum şi monumente funerare secuieşti cioplite din lemn și piatră. Un alt punct important, expoziţia de unelte şi maşini agricole în aer liber stârneşte curiozitatea vizitatorilor, fiind unicat în Transilvania. Muzeul deține mai multe colecții; odată ce începi să le cercetezi, vei obține câteva repere simbolice pentru raportul profund pe care locuitorii acestui ținut l-au dezvoltat cu natura și comunitatea.
Dacă te-a fascinat arta lemnului și codurile subtile și străvechi cioplite pe stâlpii funerari, poți să vizitezi și niște meșteșugari contemporani în lemn, cum este dogarul Szőke Barna din satul Harale, comuna Ghelința, județul Covasna.
Iar dacă ai prins drag de lemn, dar și de desenele tradiționale cu flori stilizate, trebuie să faci o excursie la Vârghiș, la atelierul de pictură pe mobilă al famlliei Sütő, care transmite meșteșugul din tată în fiu, de peste 14 generații.
De asemenea, aceleași simboluri le vei regăsi și pe costumele tradiționale – care nu sunt însă piese de muzeu, ci încă se croiesc și se poartă, datorită destoiniciei unor meșteșugari cum sunt cei din familia Dávid Alpár. Povestea familiei începe cu tatăl lui Dávid Alpár, despre care aflăm că învățase să croiască la sfârșitul anilor optzeci, iar după ce a terminat școala, acesta și-a deschis propria sa firmă de croitorie chiar acasă. A funcționat pentru un timp, dar cum regimul s-a schimbat și țara a început să importe și să exporte mai mult, magazinele începeau să se umple cu diverse articole de îmbrăcăminte ieftine și de proastă calitate. Percepând faptul că schimbarea era inevitabilă, croitorul a început să facă produse ce nu puteau fi găsite pe rafturile companiilor cu trafic mai mare, respectiv costume populare. A început să adune îmbrăcăminte veche și uzată din satele din zona Baraoltului, pe baza cărora a creat primul său costum secuiesc. Până în ziua de azi, materialele din care familia croiește costumele sunt realizate la război de țesut tradițional.
Dacă dorești să iei parte la acest proces și vrei să vezi cum se țes și, mai mult decât atât, dacă te încumeți chiar să participi, te poți programa la o vizită în atelierul țesătoarei Csog Jolán, care țese covoare și creează costume tradiționale de zeci de ani. Atelierul se află în satul Filia, aproape de Baraolt.
Dacă ai ajuns în Ținutul Covasnei, cu siguranță te-ai convins, deja, de valoarea zonei și a locuitorilor săi. În satele din această zonă, meșteșugarii au fost dintotdeauna respectați, iar produsele lor sunt apreciate și acum atât de comunitate, cât și de turiști.
Mulți dintre cei ce vizitează zona le apreciază arta și se bucură de faptul că încă mai sunt oameni care lucrează cu mâinile lor în lemn, lut, pânză sau cocă. Ba chiar există persoane care vor să învețe de la ei, ca să se bucure de momentele de triumf când constată că au reușit să creeze ceva frumos cu propriile mâini. Parte dintre vizitatori le urmăresc produsele, le ghicesc simbolurile și le constată universalitatea, bucurându-se de încă o dovadă că există un universal uman care dăiniuie, indiferent de capriciile istoriei. Meșteșugarii fac legătura între sacru și profan, între pământul etern și ramificațiile istoriei.
O călătorie între trecut și prezent
Îți dorești să parcurgi traseul meșteșugurilor din zona Covasnei? Începe această călătorie simbolică la Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat. Dedicat ansamblului civilizației secuiești, Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat este amenajat în conacul familiei Damokos, construit în stil neoclasic. Pe cele două hectare din preajma conacului sunt amplasate exponate din patrimoniul construit al Secuimii: case și porți secuiești, o moară de apă, precum şi monumente funerare secuieşti cioplite din lemn și piatră. Un alt punct important, expoziţia de unelte şi maşini agricole în aer liber stârneşte curiozitatea vizitatorilor, fiind unicat în Transilvania. Muzeul deține mai multe colecții; odată ce începi să le cercetezi, vei obține câteva repere simbolice pentru raportul profund pe care locuitorii acestui ținut l-au dezvoltat cu natura și comunitatea.
Dacă te-a fascinat arta lemnului și codurile subtile și străvechi cioplite pe stâlpii funerari, poți să vizitezi și niște meșteșugari contemporani în lemn, cum este dogarul Szőke Barna din satul Harale, comuna Ghelința, județul Covasna.
Iar dacă ai prins drag de lemn, dar și de desenele tradiționale cu flori stilizate, trebuie să faci o excursie la Vârghiș, la atelierul de pictură pe mobilă al famlliei Sütő, care transmite meșteșugul din tată în fiu, de peste 14 generații.
De asemenea, aceleași simboluri le vei regăsi și pe costumele tradiționale – care nu sunt însă piese de muzeu, ci încă se croiesc și se poartă, datorită destoiniciei unor meșteșugari cum sunt cei din familia Dávid Alpár. Povestea familiei începe cu tatăl lui Dávid Alpár, despre care aflăm că învățase să croiască la sfârșitul anilor optzeci, iar după ce a terminat școala, acesta și-a deschis propria sa firmă de croitorie chiar acasă. A funcționat pentru un timp, dar cum regimul s-a schimbat și țara a început să importe și să exporte mai mult, magazinele începeau să se umple cu diverse articole de îmbrăcăminte ieftine și de proastă calitate. Percepând faptul că schimbarea era inevitabilă, croitorul a început să facă produse ce nu puteau fi găsite pe rafturile companiilor cu trafic mai mare, respectiv costume populare. A început să adune îmbrăcăminte veche și uzată din satele din zona Baraoltului, pe baza cărora a creat primul său costum secuiesc. Până în ziua de azi, materialele din care familia croiește costumele sunt realizate la război de țesut tradițional.
Dacă dorești să iei parte la acest proces și vrei să vezi cum se țes și, mai mult decât atât, dacă te încumeți chiar să participi, te poți programa la o vizită în atelierul țesătoarei Csog Jolán, care țese covoare și creează costume tradiționale de zeci de ani. Atelierul se află în satul Filia, aproape de Baraolt.
