5 cărți care m-au cucerit vara aceasta 

Pentru mine, vara e anotimpul perfect să-mi dobor recordurile de cărți citite într-o săptămână :). Da, chiar dacă imaginea ideală pentru lectură este, pentru mulți, un fotoliu în fața șemineului, o cană de ciocolată caldă și o pătură pufoasă, pentru mine nimic nu egalează momentele de totală relaxare pe șezlong, vara, când sunetul valurilor acompaniază cu succes răsfoitul paginilor. Și, pentru că vara asta am reușit iar să rămân fără loc în bibliotecă din cauza cărților noi cumpărate și citite… vă invit să vă fac cunoștință cu 5 cărți care m-au cucerit. 

„Mâine, mâine, poate mâine”, Gabrielle Zevin (editura Bookzone). Cred că a fost una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultimul an. Clar, nu doar eu am fost de această părere, de vreme ce romanul a fost cel mai premiat în 2022 (cea mai vândută carte pe Amazon, premii Goodreads, New York Times și altele). E o carte despre iubire fără să fie, în sensul tradițional, o poveste de iubire. Pe scurt, romanul spune povestea celor doi prieteni care se regăsesc apoi întâmplător și construiesc împreună, pe parcursul a trei decenii, un imperiu al jocurilor video. Sam și Sadie devin faimoși peste noapte, însă prietenia lor e greu încercată. 

Recunosc că pe mine m-au fascinat și detaliile din spatele unor jocuri video (deși n-am fost vreodată un mare fan) dar și referințele culturale la artiști și compozitori japonezi – de la picturile lui Hokusai (ca cea de pe coperta cărții) și Yoshimoto Nara la anime-urile lui Miyazaki.

„Din cer au căzut trei mere” de Narin Abgarian (editura Humanitas Fiction). Are un strop de fantastic în ea? Oh, da! Are o poveste emoționantă, despre oamenii dintr-o comunitate foarte mică, aflată sub legea credințelor străvechi de pe vârful unui munte armean, loc în care tradițiile și superstițiile se împletesc cu întâmplările valabile în orice lume? Bineînțeles. În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, iar războiul și dezastrele naturale au zdruncinat de multe ori comunitatea. Anatolia este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că ea va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. „Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine“, spunea autoarea Narin Abgarian. Mi-a plăcut mult povestea, dar foarte tare m-a impresionat și stilul autoarei, așa că am pus pe lista de lecturi viitoare și romanul ei „Simon”. 

„Rivalele. Coco Chanel și Elsa Schiaparelli”, de Jeanne Mackin – Editura Corint Books, Leda Bazaar. Evident, de pe lista de recomandări nu putea lipsi un roman cu și despre modă. Jeanne Mackin le suprinde pe cele două mari legende ale modei, Elsa Schiaparelli și Coco Chanel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Opiniile lor politice diferă la fel de mult ca stilul vestimentar pe care îl propun clientelor sau cel propriu (Chanel, clasică în alb și negru, Schiaparelli, colorată și extravagantă) așa că, într-o Franță amenințată de naziști, cele două creatoare de modă își duc propria bătălie. Mi-a plăcut atmosfera pariziană, cu bârfe și lux, pe care reușește să o aducă în prim-plan autoarea, dar am apreciat și portretele celor două dive, atât de bine conturate! 

„Dispariția lui Stephanie Mailer”, de Joël Dicker (editura Trei). Eu una ador romanele polițiste – mai ales cele cu o intrigă bună, în care ți-e aproape imposibil să știi… „cine a făcut-o”, cele care mă țin trează până la orele mici ale dimineții, doar pentru că la fiecare pagină mi se pare că, „gata, știu, asta e soluția.…” Cum am bifat (cred), de mult, aproape toate volumele semnate Agatha Christie, George Simeon sau Rodica Ojog-Brașoveanu, cărțile elvețianului Joël Dicker (premiat cu Goncourt și cu premiul Academiei Franceze) sunt perfecte pentru a-mi potoli pasiunea de romane polițiste. Cum începe cartea? Orphea, o stațiune balneară liniștită din statul New York, este bulversată de o crimă înfiorătoare: primarul și familia lui sunt asasinați la ei acasă, împreună cu o femeie care trecea întâmplător prin zonă. După 20 de ani, o jurnalistă îi spune polițistului implicat în caz că au identificat greșit asasinul. Apoi dispare. Nu vă povestesc mai multe, dar dacă vă place, încercați, de același autor, „Enigma camerei 622” și „Adevărul despre cazul Harry Quebert”.

„Micul prieten”, Donna Tartt (editura Litera). Am descoperit-o pe Donna Tartt odată cu romanul „Sticletele” (Goldfinch) – roman ecranizat în 2019 cu Nicole Kidman și Ansel Elgort. M-am îndrăgostit pe loc de scriitura ei și de poveștile pe care le spune cu atâta naturalețe. Mi-a plăcut apoi și „Istoria secretă” și intriga lui ușor polițistă și recunosc că am fost curioasă să văd cum e romanul acesta (cronologic, al doilea scris de autoare). Cum se vede lumea prin ochii unor copii? Câteodată extrem de înspăimântătoare, așa cum realizează eroina romanului, Harriet, hotărâtă să afle cine i-a ucis fratele. Harriet și devotatul ei prieten, Hely, se lovesc de mistere care nu au nimic de-a face cu jocul copiilor: sunt întunecate, amenințătoare și apartin lumii adulților.