7 lucruri pe care nu le știai despre fascinanta Frida Kahlo

O serie rară de portrete realizate în anii ’30 de fotografa americano-elvețiană Lucienne Bloch vor fi expuse la Paris, în decembrie, într-o expoziție de fotografie dedicată celebrei pictorițe mexicane Frida Kahlo, iar felul în care fotografa și-a imortalizat muza va putea fi admirat La Galerie de l’Instant. Lucienne a fost asistenta lui Diego Rivera, artist și soțul nu mai puțin celebru al Fridei Kahlo.

Iată câteva lucruri esențiale despre personalitatea Fridei Kahlo (1907-1954), pictoriță și militată feministă mexicană.

La Casa Azul, casa în care s-a născut și în care a murit Frida Kahlo este în prezent muzeu și îi poartă numele. Frida a mai avut trei surori, iar la vârsta de șase ani, Frida Kahlo a fost diagnosticată cu poliomielită și toată viața a suferit de o atrofiere a piciorului drept, pe care o masca sub fuste lungi.

La vârsta de 19 ani, a fost victima unui accident de autobuz, iar numeroasele contuzii au ținut-o la pat luni întregi, a suferit numeroase operații și a rămas cu sechele pe viață. Cu un an înainte de moarte, a trebuit să i se amputeze piciorul.

Primul contact cu arta l-a avut datorită tatălui ei, care era fotograf, dar Frida nu și-a imaginat niciodată că va deveni artistă. Frida Kahlo a urmat studiile la pretigioasa instituție de învățământ Escuela Nacional Preparatoria, unde a fost atrasă de științele naturale și spera să urmeze mai departe medicina. A fosta una dintre cele doar 35 de fete admise la școala unde studiau 2000 de elevi. Din cauza accidentului, a fost nevoită să-și abandoneze visul de a deveni medic și, astfel, a început să fie atrasă din ce în ce mai mult de artă și să foloseasca pictura ca mod cathartic de exprimare a durerii. Când încă era imobilizată la pat, picta pe șevalete suspendate.

Autoportret Frida Kahlo 

Pictorul mexican Diego Rivera, cunoscut mai ales datorită lucrărilor sale murale, a cunoscut-o pe Frida când a vizitat școala acesteia în 1928. Impresionat de talentul ei artistic, acesta a declarat: ”Avea o sinceritate plastică fundamentală și o reală personalitate artistică. Lucrările ei exprimau o senzualitate vitala și o capacitate observațională brută”. Chiar dacă îi despărțeau 21 de ani, Frida și Diego s-au căsătorit în 1929 și au avut o relație tumultoasă, presărată cu numeroase aventuri de o parte și de alta, dintre care cea mai cunoscută a fost cea pictoriței cu revoluționarul bolșevic Leon Troțki.

Frida Kahlo s-a înscris în Partidul Comunist la 21 de ani și a militat pentru emanciperea femeilor în societatea profund machistă mexicană. A avut orientare bisexuală, în ciuda educației catolice în care a fost crescută și și-a exprimat crezurile și cauzele prin artă, în care a abordat subiecte sensibile precum avortul, dominația patriarhală, sexualitatea și chiar și-a folosit aspectul inedit oferit de sprâncenele ei pronunțate pentru a sfida presiunile și normele sociale ale vremii impuse asupra femeilor. Imaginea ei nonconformistă ne-o arată adesea pe Frida Kahlo îmbrăcată în haine bărbătești, cu un pahar de tequila în mână și cu o țigară în colțul gurii, lucruri scandaloase la acea vreme.

După ce l-a cunoscut pe scriitorul suprarealist André Breton, Frida s-a mutat în Franța, dar i-a displăcut instant Parisul, pe care l-a catalogat ca fiind murdar și pretențios. Totuși, Parisul a întâmpinat-o cu brațele deschise – Muzeul Luvru  a achiziționat unul dintre autoportretele ei, iar Elsa Schiaparelli a creat o rochie în onoarea ei – Madame Rivera.

Frida Kahlo a avut o aversiune față de suprarealism, bazat pe exprimarea prin explorarea subconștientului și deplina libertate de expresie, lucruri care se băteau cap în cap cu propriile ei crezuri. Frida s-a inspirat întotdeauna în arta sa din propriile ei experiențe, pe care le-a transpus în lucrările ei – boala, accidentul, presunea socială, poveștile de dragoste complicate, avorturile… Fiecare chin de natură fizică sau mentală a fost reflectat în picturile sale și Frida chiar a spus la un moment dat: ”Îmi pictez propria mea realitate” , iar 55 dintre cele 155 lucrări de-ale sale sunt autoportrete.

Foto: Lucienne Bloch, La Galerie de l’Instant, Paris, Hepta