„Fă bani! Câștigă! Fii numărul 1 în lume!”. Atât de simplu!

Legendele tenisului mondial Andre Agassi și Stefanie Graf au venit pentru prima dată în România fiind invitați să joace o partidă de tenis demonstrativ, cu doi adversari români, Simona Halep şi Andrei Pavel, în cadrul Sports Festival din Cluj. Andreea Esca a realizat un interviu în exclusivitate cu cei doi sportivi.

Andreea Esca: Bună ziua, vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu și pentru că sunteți alături de noi, aici. A fost un meci extraordinar, aseară, pe BT Arena. Aș vrea să vă întreb la ce vă ducea gândul, până acum, când  auzeați: „România”?

Andre Agassi: Nu știam ce să cred înainte, dar, după ce am ajuns aici, am fost fascinat de frumusețea acestei țări, de natură, de munți, de vremea frumoasă, și mai ales de căldura oamenilor. De fapt, căldura oamenilor m-a cucerit.

Stefanie Graf: A fost un moment special pentru noi, meciul demonstrativ. Nu am mai jucat în fața unei audiențe atât de mari de o lungă perioadă de timp. Am simțit o căldură imensă din partea oamenilor,  care ne-au primit cu brațele deschise, și faptul că am jucat cu Simona a amplificat bucuria noastră.  Familia ei a fost atât de emoționată, și mulțimea… Este prima noastră vizită în România și nu știam prea multe lucruri. Îi știam pe Ion Țiriac, pe Ilie Năstase. Eu am crescut cu Ion Țiriac, care m-a și ajutat în niște situații de-a lungul vieții, și să îl văd aici a fost plăcut. Virginia Ruzici, de asemenea.

Andreea: Ce sportivi români vă vin în minte?

Agassi: Știu că poate pare ciudat, dar nu sunt o persoană pasionată de a  urmări sport (zâmbește).  Mă uit la anumite meciuri de tenis, dar… în rest, doar cât să fiu la curent… Pot să spun însă că sportivii români pe care îi știu, cu care am avut de a face, sunt foarte competitivi și pasionali.

Andreea: Despre Ilie Năstase ați scris și în cartea dvs…

Agassi: Pe Ilie Năstase l-am cunoscut în Las Vegas, când aveam doar 7 ani, și eram băiat de mingi.  Iar tatăl meu m-a dus să văd un meci de tenis de-al lui. Ilie era cel mai bun și tata l-a rugat să schimbe cu mine câteva pase. M-a observat – un copil atât de mic care nu ratează niciodată… Și apoi a devenit o tradiție: juca cu mine în fiecare an. Îmi spunea… Snoopy. Nu știu de ce… Dar era plăcut că mă lua pe mine, un puști, să jucăm 10 minute, așa, pe un teren unde urmau să intre marii tenismeni profesioniști… 

Andreea: Crezi că în zilele noastre există un sportiv care să joace tenis în stilul lui Ilie Năstase? Sau cineva care să aibă un joc în stilul lui Ilie Năstase?

Agassi: Ilie a fost un sportiv cu un stil unic. 

Graf:  Erau și complet alte vremuri. Alte rachete de tenis, altă tehnologie… Era mult mai mult despre simțuri, atingeri… acum e totul din ce în ce mai rapid… Nu mai e loc pentru finețea jocului.. .pentru etalarea talentului… Acum e diferit.

Agassi:  Cu rachetele acelea, jocul era mai spectaculos și parcă fiecare lovitură era analizată mai în detaliu și talentul mai apreciat.

Andreea Esca: Cum a început totul? Ce rol au avut părinții voștri în alegerea acestui drum?

Agassi: Pentru mine a fost foarte simplu (zâmbește). N-am avut de ales, decât să joc tenis. Eram cel mai mic dintre cei patru frați, în casa noastră se juca tenis. Era cel mai scurt drum către visul american pentru tatăl meu: „Fă bani! Câștigă! Fii numărul 1 în lume!”. Atât de simplu! La 4 ani eram pe terenul de tenis. Practic, nu am nicio amintire cu mine, nejucând tenis.

Graf: Și eu am făcut cunoștință cu acest sport foarte devreme, la 3 sau 4 ani. Tata era antrenor și m-a implicat destul de devreme. Astfel că tenisul a fost viața mea. Tenisul era tot ce cunoșteam. Nu știam dacă îmi place sau nu, sau dacă vreau să fac asta, eram foarte mică și totul a venit natural. Mergeam din ce în ce mai bine, și asta era tot. Când mă uit acum la fetița mea și mă gândesc că eu la 13 ani jucam la Wimbledon… nu îmi vine să cred… Acum nici nu mai ai voie să joci în liga profesionistă atât de devreme.

 

Andreea: Andre, tu ai urât tenisul. Ție îți plăcea, Stefanie. Tu, Stephanie, ai fost foarte serioasă, disciplinată și în afara terenului, iar tu, Andre, mai puțin, dar amândoi ați atins culmile. Deci? Există totuși niște reguli pentru a ajunge în TOP?

Agassi: E clar nevoie de o disciplină incredibilă în tenis și de motivație. Motivația mea venea din frică. Trebuia să reușesc, că nu aveam altă variantă. Și mai poți reuși din dragoste pentru ceea ce faci. Iar eu am fost mereu într-un roller coaster din acest punct de vedere. Dar ca să răspund dacă sunt reguli, ceea ce e clar este că trebuie să te dedici cu totul tenisului, altfel nu poți câștiga, ajunge în vârf…

Graf: Asta se întâmplă în toate sporturile. Și atunci, ca și acum, cred că dacă nu te dedici 100 la sută sportului, atât din punct de vedere fizic, cât și mental, nu ai cum să ajungi în top.

Andreea: Cât de importantă e partea mentală, în tenis?

Agassi: 100 la sută mental, 100 la sută fizic, 100 la sută emoție. Dacă îți lipsește una din cele trei e un mare dezavantaj. Și am văzut multă lume care avea toate ingredientele la îndemână pentru a câștiga, dar nu aveau rezistență la presiune, căci e o presiune uriașă pe teren: trebuie să excelezi în cele mai tensionate momente.

Graf: În acele momente, pe teren, trebuie să dai tot ce poți, să fii 100 la sută pe teren, să nu-ți fie frică deloc, trebuie să joci!

Andreea: Și cum faci față, dacă înainte de un meci se întâmplă un eveniment nu foarte fericit în viața personală? Cum rămâi concentrat pe teren și pe meciul care trebuie câștigat?

Agassi: Poți să folosești meciul și ca un loc unde să fugi de acel eveniment nefericit din viața personală… Eu am văzut mereu terenul de tenis ca pe cel mai Sigur loc de pe pământ. Atunci când intru pe teren, uit de toate și de tot. E ca un loc de evadare din viața reală. Pentru că te focusezi pe altceva.

Graf: Jocul pe teren este atât de intens, încât eu uit de restul. În plus e locul unde știi că ești bun, unde ai făcut același lucru de mii de ori, e safe pentru noi…

Andreea: Au fost momente în care ați vrut să abandonați?

Agassi: Eu am abandonat și am revenit de mai multe ori. Și Stefanie la fel. Diferența era că ea și când abandona jocul, tot câștiga (zâmbește).

Andreea: Spuneți-mi ceva despre partenerii de la meciul de ieri. Ce părere aveți despre Andrei și despre Simona?

Agassi: Au fost răi cu noi! Ne-au bătut (zâmbește). Au câștigat meciul… Dar a fost amuzant. Mi-aș fi dorit să jucăm mai mult, dar e greu la vârsta noastră, când corpul nu ne mai ajută. Am „simțit” terenul în genunchi și spate… în tot corpul (zâmbește).

Andreea: Cum vedeți viitorul Simonei Halep în tenis?

Stefanie:  Nu văd altceva decât o carieră frumoasă. E alegerea ei. A făcut totul deja, așa cum i-am spus și ei, și acum poate să aleagă dacă își dorește să mai joace în continuare. Știu că fizic nu e ușor, pentru că devine tot mai greu, cu vârsta. Dar a reușit de atâtea ori, și-a demonstrat devotamentul față de acest sport.

Andreea: Cât de importantă este rivalitatea/ competiția pentru un jucător de tenis?

Agassi: Rivalitatea nu e garantată, nici dacă ești cel mai bun din lume. Rivalitatea e bună pentru sportivi, dar mai ales pentru sport. Pentru că pot fi doi jucători foarte buni, dar cu stiluri diferite și nu știi niciodată cine va câștiga. Cum erau Roger Federer și Rafa, sau eu cu Pete Sampras. Deci nu e nicio garanție despre cine va câștiga dar jocul e inspirațional, cu siguranță.

Graf: În cariera mea, am jucat cu nume mari ale tenisului mondial, de la Chris Evert și Martina Navratilova, la Gabriela Sabatini și Arantxa Sanchez, Monica Seleș, surorile Williams, generații diferite de jucătoare și pot spune că am fost o norocoasă să experimentez acest lucru.

Andreea: A fost cineva cu care vă era frică să jucați?

Agassi:  Pentru mine, clar la început era Jimmy Connors, pentru că lua personal fiecare meci, era greu să joci cu el, emoțional. Și apoi a fost Pete Sampras pentru că știam că poate să-mi zboare racheta din mână și dacă jucam foarte bine… Poate să-ți fie teamă de un oponent din cauză că e mai bun la joc, sau din cauza temperamentului lui, sau doar pentru că are un stil pe care ți-e greu să-l confrunți.

Graf: La mine, era vorba de stil. Erau câteva jucătoare care aveau un stil de joc nu foarte confortabil, dar asta mă și forța să fiu și mai bună pe teren. Martina Navratilova, cu serviciul ei extraordinar… Ideea este oricum să nu îți subevaluezi niciun oponent.

Andreea: Ați putea spune care e cel mai bun jucător de tenis din lume? În opinia dumneavoastră?

Agassi: E greu să faci comparație între generațiile de jucători. Vremurile se schimbă, la fel și modul de joc se schimbă de la generație la generație. Ce a făcut Novak e ireal. Aș paria pe el. Dar nu pot compara generații. Dar o apreciez pe Serena Williams și tot ce a reușit ea să facă în tenis.

Graf: Rafael Nadal, Roger Federer… nici nu îndrăznesc să vorbesc despre ei. Dar vorbind de fete, sunt mulțumită de cariera mea. Însă trebuie să recunosc că ce a făcut Serena Williams pe terenul de tenis merită tot respectul. E impresionant. Ei i-aș da coroana!

Andreea: În  afara terenului de tenis, cum v-ați cunoscut și cum ați decis să fiți un cuplu?

Agassi: Ne-am cunoscut în tenis, ea m-a tot urmărit și abordat. Și m-a convins să intru în acest MECI. Și eu am vrut să o conving că merită să-și petreacă timpul cu mine. O admiram dintotdeauna pentru felul în care reușea pe teren și în afara lui să se descurce și în cele mai complicate situații.

Graf: Cariera mea se apropia de sfârșit și aveam nevoie de un bărbat, îmi plăcea (zâmbește) și l-am convins pe el. (râde). 

Andreea: E greu să te retragi din tenis când ești așa de sus, așa de bun? 

Graf: Nu, deloc. Viața de jucător de tenis e una foarte dură, cu multe urcușuri și coborâșuri. E greu să găsești mereu un echilibru între viață și sport. Tenisul însemna foarte multe ore de antrenament zilnic, era frumos să dai totul pe teren… Dar în fiecare zi trebuie să te perfecționezi, e din ce în ce mai mult, e un sport foarte singuratic, e greu.

Agassi: În tenis nu se termină niciodată, pentru că o iei mereu de la capăt ca să demonstrezi că ești bun, mai bun și mai bun. E o tortură permanentă, nu ai timp să zici Gata, măcar un pic…

Stefanie: E o presiune constantă de care ești fericit că scapi!

▶ VEZI AICI INTERVIUL VIDEO cu ANDRE AGASSI si STEFFI GRAF, realizat de ANDREEA ESCA!