C de la … „Crăciun?” – Sărbătoarea între consumerism, tendințe și tradiție

Când mă gândesc la Crăciun, îmi vin în minte o grămadă de lucruri, mai ales dintre cele pe care nu le-am trăit, cum ar fi străzile pline ale New Yorkului, concursuri de oameni de zăpadă, concursuri dedicate marilor decoratori cu beculețe, Kevin 1 și 2 și vitrina de la Harrods. Preferatele mele rămân fetele de mare succes care se întorc din metropolă într-un sătuc micuț, unde tăietorul de lemne e un bărbat desprins din reclamele Armani din anii ’90, culmea, miliardar în mare secret, fiert pe tipa asta nouă, dar cu rădăcini puternice în comuna lui. Ah, și musai șapte sau opt pulovere cu motive de sărbătoare, purtate cu o pereche de sandale aurii. Crăciun fericit tuturor, mai ales c…

C de la … „cinefil”

Fac parte dintr-o generație pentru care sărbătorile au arătat foarte diferit față de ce vedem azi prin filmele de Crăciun. Poate pentru că am crescut la bloc. Cu toate astea, nu pot să ignor amintirea primei păpuși Barbie și cum, într-un an, ai mei, într-un gest exotic și de mare artă, au uitat să cumpere brad, așa că au decorat yukka, o membră de seamă a familiei noastre la vremea aceea. Oricum, fie că stăteam acasă, fie că mergeam în vizită, îmi amintesc că mă îmbrăcam frumos. Pentru mine asta însemna să port dresuri cu model și niște balerini din lac, pe care, de obicei, îi păstram pentru zilele astea speciale. Mama avea o pereche de pantofi din piele întoarsă, cu exterior dantelat și cu un toc înalt, foarte subțire. Eram fascinată și, de câte ori puteam, îi mai stricam un pic. Când venea totuși momentul brandului, revenea la lumină o cutie care încă există, plină cu toate minunile adunate în timp. Câteva globuri pe care le-a primit mama când era mică, obiecte ceramice pe care le-am găsit prin diverse târguri de-a lungul anilor, niște globuri din organza de acum 20 de ani, o stea Swarovski pe care am primit-o la un eveniment și câteva balerine găsite anul trecut la Meli Melo, după Crăciun, desigur! Bradul este artificial și datează din 2007. Sunt convinsă că nu sunt acest model  sanctificabil de sustenabilitate nemaiîntâlnită, nemaivăzută! Chiar și în filme, da, în acelea în care fata de carieră revine la sat ca să facă biscuiței de Crăciun și-l cunoaște pe modelul poștaș sau maestru în ciocolată caldă, totul ține de tradiție! Totul are un început și multe sezoane, reinterpretări și scenarii bazate pe vechile obieciuri și clișee, adorabile, de altfel. Cu toate astea, în mall-uri, Crăciunul începe să fie comercializat încă de la 1 noiembrie. Cine și, mai ales, de ce cumpără atâta amar de sărbătoare? Și unde se duc toate astea cu fiecare 1 ianuarie? Ce înseamnă tradiția?

C de la … „consumerism”

Grinch, celebrul personaj blănos verde, amenință să fure Crăciunul încă din 1957, dar încă nu a fost făcut public niciun dosar penal. Cu toate astea, Crăciunul dispare din întreaga lume, ca prin farmec, dar este găsit printre cele 59.000 tone de haine aruncate anual în deșertul Atacama (Chile), provenind din nordul Europei, din SUA și din Asia. Unele haine sunt selectate pentru a fi comercializate în regim second hand, dar 39.000 de tone nu pot fi refolosite sau revândute. Dintre aceste deșeuri textile care contribuie considerabil la schimbările climatice, 95% conțin acrilic și poliester, materiale care nu sunt biodegradabile, cel puțin nu în următorii 200 de ani. Un studiu amănunțit efectuat pe 108 pulovere de Crăciun provenind de la unsprezece branduri internaționale, arată că peste 44% din compoziția acestora este de natură sintetică (acrilic, poliester, deci plastic). Ce înseamnă asta? Un alt studiu realizat de Plymouth University arată că o piesă care conține acrilic degajă 730.000 microfibre de plastic per spălare. În Marea Britanie, 12 milioane de pulovere de Crăciun sunt cumpărate anual, mai ales de către persoanele până în 35 de ani, care nu vor să poarte de două ori aceeași piesă. Te invit să faci un calcul și să te gândești că toate aceste microfibre ajung în apele Planetei, inclusiv în cele pentru consumul intern. Apoi vine partea de ambalare, pentru că ce ar fi puloverul fără o fundiță și fără hârtia aia colorată în exces? Cu alte cuvinte, ce ar fi Crăciunul fără cei 384.400 kilometri de hârtie de ambalat aruncată anual, conform Business Waste? Cât despre tradiție, puloverul de Crăciun este un statement încă din anii ’50. Știa Grinch ce știa!

C de la Crăciun. Ce încearcă să acopere toate asta, de fapt? Te-ai întrebat vreodată cum arăta Crăciunul acum o sută de ani? Cel mai interesant, în opinia mea, e că apăruse o formă de brad artificial făcut din pene de gâscă pictate în verde și dispuse în formă de ramuri. Tot atunci au început să fie comercializate instalațiile cu beculețe, dar încă se păstra tradiția lumânărilor decorative pentru brad. Lista de cadouri includea obiecte pe care le puteai folosi pe tot parcursul anului (camera foto Kodak, radio, trenulețe de jucărie și, neapărat, cartoline cu mesaje). Haine cu tematică nu prea găseai, dar exista un cult pentru eleganța din jurul meselor fastuoase, onorate de familie, prieteni și, desigur, de concurenții sociali. Vorbim încă de perioada marilor baluri și petreceri à la Gatsby. Accentul cădea, oricum, mai mult pe socializare și mai puțin pe consum. Și gândește-te că încă nu începuseră Mariah Carey și Kylie Minogue să vocifereze „All I Want for Christmas is You” și „Santa Baby”. Dar exista o variantă Swing de „Jingle Bells”. Apoi, un pic mai târziu, cântecele de Crăciun au fost învăluite rând pe rând de vocile marilor artiști Pop, printre care și textura catifelată a timbrului inconfundabilului Elvis, care nu renunța la jacheta din piele nici măcar în brațele Moșului. Ăsta da stil! La exact 30 de ani de când Mariah Carey a lansat „All I Want for Christmas is You”, piesa transformată în imnul lui decembrie, cred că putem trage două concluzii prețioase. În primul rând, de abia în 2019 piesa a devenit numărul 1 în topul Rolling Stone 100, poziție pe care a rămas până astăzi, deci nu renunța niciodată la valorile tale, cine știe când vor deveni și valorile celorlalți. În al doilea rând, echipa de marketing a artistei a pornit anul trecut o campanie prin care ironizează difuzarea agasantă a acestei piese, printr-un videoclip devenit viral,„It’s time!”, care înfățișează mai multe figuri de Halloween topind cu foehnul blocul de gheață în care se află Regina Crăciunului. Dacă autoironia o poate salva și pe Mariah, e clar că e bună oricând la casa omului. Îmi place să cred că dacă putem asculta la nesfârșit această piesă, putem purta măcar de trei ori la rând același pulover. Oricum, nu e ca și cum există vreun trend de care să ținem cont. De 70 de ani încoace, puloverele de Crăciun sunt la fel de urâte, dar au, într-adevăr, un farmec. Mai ales atunci când sunt îmbibate în amintiri și nu într-un maldăr de haine, într-un deșert din Chile. Nu cere nimeni să nu sărbătorim, ci doar să o facem responsabil. Iar peste pata aia de vin de pe piept precis poți pune o insignă cu Grinch, în timp ce te revezi „Singur acasă” a cinz.. C de la „Cine mai numără?!”

Foto: pexels.com.