Cornel Ilie (VUNK)- ”Dacă eu cu mine nu sunt fericit, nu voi putea fi nici lângă altă persoană”

Trupa VUNK a lansat recent cel de-al zecelea album din carieră, intitulat ”De luni până duminică”. Cornel Ilie, fondatorul și solistul trupei, ne enumeră zece lucruri învățate în cei zece ani de carieră și ne spune cum arată universul lui acum și ce-l face să vibreze în fiecare clipă.

A List Magazine: Cornel, s-au împlinit 10 albume VUNK, odată cu lansarea ”De luni până duminică”. Ne enumeri, te rugăm, 10 lucruri care te-au marcat și care v-au marcat pe parcursul carierei?

Cornel Ilie: 1. Pe primul loc pun un adevăr învățat în timp: Publicul este cel mai important și puternic glas de promovare al unui artist. Nu radioul, nu internetul, nu tv-ul, ci fanii, cei care cred în tine în orice perioada ai fi, de glorie sau mai puțin inspirată. 

2. Ca artist, să nu îți schimbi credința în ce ai sau vrei tu să transmiți, de dragul trendurilor sau a gurii lumii.

3. Să experimentezi mereu, să nu îți fie teamă să riști. În actul artistic nu ai nimic de pierdut, doar pe tine însuți, dacă nu îți asculți instinctul.

4. Să te înconjori de oameni care cred în tine, să nu crezi că poți face ceva doar tu singur. De preferat să fie oameni buni, generoși, chiar dacă la început nu sunt foarte experimentați. Profesia se învață, caracterul, nu.

5. Să înveți din momentele când ai succes, să nu iei asta ca atare. Să înțelegi ce ai făcut bine și să încerci să amplifici asta.

6. Să nu te sperie că ai perioade în care nu ești deloc inspirat, când ți se pare că toate ideile tale sunt proaste. Trec repede, e un ciclu firesc.

7. Să te lupți cu toată lumea, chiar și cu toată industria pentru ideile în care crezi, dacă aceste idei strigă prin tine sa fie auzite.

8. Să nu amesteci băuturile, mai ales înainte de concert. (râe)

9. Să știi că perfomanța într-un concert live este ca un sport, trebuie să știi să te disciplinezi, să fii mereu în formă.

10. Să nu uiți ce te-a împins să vrei să faci muzică și să rămâi mereu la fel de curios ca în acele momente.

În comunicatul de lansare, spuneați că acest album ”este un bloc de 8 etaje, în care toate cântecele sunt niște apartamente”. Cine sunt locatarii și ce trăiesc ei, cum arată universurile lor?

Personajele acestui bloc nu cred că sunt cu nimic diferite față de vecinii pe care îi avem cu toții, fie că stăm la bloc sau casă. Sau fie că vorbim de un bloc vechi, de cartier sau de unul modern, rezidențial. Cu toții avem vecini interesanți, unii de treabă, alții bizari, unii gălăgioși, alții discreți. În blocul nostru avem o mulțime de muze și ele sunt vecine între ele, deși nu se cunosc una cu cealaltă: Iluzionista, fata cu ochi de blugi, tipa de la etajul doi, care lasă o lumină aprinsă. Sau îi avem pe Dumnezeu, care-și cere iertare oamenilor, pe Adam, care explică de ce a creat lumile din istoria noastră pentru femeile din viețile lui. Avem o pisică, ca la orice bloc, locuiește la etajul patru, dar avem și elefantul din cameră, care probabil că locuiește, pe rând, în toate apartamentele. Sunt și fantome, sunt și bormașini, sunt și astronauți, avem un recviem, un cântec de leagăn sau o doină. Este cel mai spectaculos bloc din câte știu eu, iar partea cea mai frumoasă este că pot locui milioane de oameni în el.

Cum arată acum universul tău, Cornel?

Mi-l țin vesel și ordonat. Așa cum ai grijă de casa ta, uneori mai lași lucruri aruncate în grabă, dar faci curat după, se mai pune praful pe câte un raft și îl ștergi când observi. Copiii mei, Zara și Cezar, sunt pilonii cei mai puternici în universul acesta în care mă simt foarte liniștit și împăcat. În jurul lor adaug muzica, tenisul și pasiunea pentru a scrie și descoperi povesti.

10 albume VUNK, un adevărat record pentru un artist/trupa din România. Ce v-a ținut inspirația vie mereu și cum s-a scris muzica voastra în tot acest timp?

Pasiunea pentru muzică am descoperit-o cu mult înainte sa existe vreo formă de promovare a artiștilor tineri sau vreo industrie muzicală, cum este cea de acum. Așa că motivația noastră de a scrie muzică și de a cânta a fost cu totul alta încă de la început. Nu am început să cântăm ca să ne facem cunoscuți, ci pentru că asta ne făcea să ne simțim mai puternic, mai liberi, mai copii. Asta ne-a ținut mereu loc de benzină și de inspirație, nevoia și dorința de a spune ce simțim, de a ne exprima sufletul, ideile, povestiule, felul în care vedem noi lumea. Și astfel ne-am creat un soi de nișă, un stil anume de a scrie, de a cânta și chiar de cum sună piesele noastre. Multă lume recunoaște imediat acum dacă este o piesă VUNK sau nu, deși niciun cântec nu seamănă cu altul.

Care e cea mai recentă emoție puternică trăită, în ce context?

Nu mai există emoții puternice mai presus de ce mă fac copiii mei să simt. 

Cornel, de cine și de ce depinde fericirea ta?

Elimin de la început condiția ca cei apropiati să fie sănătoși pentru a fi cu adevărat fericit și cred cu toată hotărârea că doar de mine depinde să fiu fericit. Nu pot să pun “presiunea” asta pe alți oameni. Dacă eu cu mine nu sunt fericit, nu voi putea fi nici lângă altă persoană. 

Ți s-a reproșat vreodată că ești prea sensibil? Te-ai simțit vreodată vulnerabil din cauza unor trăiri prea puternice?

Nu țin minte să-mi fi reproșat cineva asta. Poate și pentru că nu îmi exprim sentimentele în feluri exagerate, expansive sau dramatice și poate că noroc cu muzica, că acolo pot să descarc mai toate emoțiile mele, într-o formă creativă. Cât despre vulnerabilitate, nu cred asta. Un om care-și exprimă sentimentele este un om puternic, nu unul slab. Să plângi atunci când îți vine este o forță interioară, nu o slăbiciune. 

Ce-ai pierdut și ce-ai regăsit recent, în ceea ce privește trăirile interioare?

Bucuria celor mai simple momente mă fascinează mereu când o redescopăr și când retrăiesc ce naște în mine. Nu știu să reacționez la gesturile foarte generoase sau la cuvintele mari, dar mă bucur ca un copil dacă observ un detaliu minor care trădează bunătate, iubire, empatie, copilărie, încredere.

Foto: PR