Dana Popescu: ”Știința a modelat lumea și civilizațiile”

„Din câte știu eu, România are bugetul cel mai mic alocat cercetării, comparativ cu toate celelalte țări membre ale Uniunii Europene. Din cauza finanțării reduse, foarte mulți oameni buni pleacă din România, motiv pentru care ne este greu să găsim doctoranzi”, spune Dana Popescu, Cercetător științific grad III, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, Măgurele.

Care este proiectul de cercetare pe care îl veți dezvolta cu ajutorul bursei private L’Oréal – UNESCO? Cum se numește el și ce anume va avea în vedere?

Proiectul de cercetare își propune realizarea unei platforme cu cuplaj spin–orbită de tip Rashba, pentru stocarea și manipularea informației. Proiectul își dorește să ofere soluții pentru nevoia ridicată de sisteme de stocare și accesare rapidă a datelor, pentru sistemul medical electronic sau pentru companiile care își desfășoară activitatea online.

Pe înțelesul oricărei persoane care ne citește și nu știe mare lucru despre știință, puteți să ne spuneți, în termeni obișnuiți, ce va îmbunătăți, ce va schimba rezultatul cercetării dvs.? Sau ce sperați să aducă mai bun în viața umanității?

Scopul proiectului este să ofere o soluție care să întâmpine creșterea exponențială a volumului de date la nivel mondial (de exemplu: spațiu necesar pentru fotografii și videoclipuri la rezoluție din ce în ce mai mare), oferind posibilitatea gestionării și stocării datelor, cu un consum redus de energie (deci un cost mai scăzut), o viteză de scrierea datelor mai mare, o durată de viață crescută, utilă în cazul telefoanelor smart, tabletelor, cardurilor de memorie și altor aplicații sensibile la putere. Proiectul oferă soluții acestor provocări, din dorința de a ajuta cât mai mulți oameni să consume mai puțină electricitate, prin produse mai mici, cu o durată de viață mai mare și un cost scăzut.

Despre dv: care a fost primul moment în care ați știut că vreți să lucrați ca cercetător, în știință? Cum ați evoluat?

Nu pot spune că am avut parte de un astfel de moment. Odată cu terminarea Facultății de Electronică din cadrul Universității Politehnica București, în 2009, am vrut să lucrez într-o multinațională. După șase luni în care mi-am căutat un loc de muncă, însă fără vreun succes, am aflat de posibilitatea de a aplica pentru un post de asistent de cercetare. Cum făceam deja voluntariat într-un laborator din Politehnică, am decis să-mi dau o șansă în acest domeniu. Cred că a fost o decizie bună. Chiar și după atâția ani, cred că unde sunt acum este locul potrivit pentru mine. Deși mi-a fost greu să mă adaptez, am reușit să renunț la așteptările legate de cursul vieții mele care ar fi trebuit să se întâmple după terminarea facultății, am evoluat frumos și m-am dezvoltat armonios în noua direcție aleasă.

Mulți oameni cred că e rigid și strict și uneori… plicticos să lucrezi într-un laborator. Cum le demontați această opinie? Cum arată o zi… fericită și veselă în laborator?

În laborator nu avem parte de monotonie. Aici analizăm și caracterizăm materiale noi, căutăm soluții la problemele întâmpinate, menținem instalațiile experimentale funcționale. Cu siguranță, fiecare cercetător are o viață incitantă. Poate apărea uneori o stare de apăsare sufletească sau frustrare când ne este greu să înțelegem anumite rezultate. Altfel, fericirea depinde numai de mine, de starea mea. O zi cu fericire vine la pachet cu recunoștință, odihnă, timp de calitate cu mine și cu ceilalți. De atitudinea mea depinde cum mă simt la finalul zilei de lucru. Indiferent ce apare, cu calm și atenție la detalii se poate rezolva.

În România post-decembristă cercetarea științifică a fost…

Cenușăreasă. Lumea s-a axat pe comerț, pe entertainement, IT, au venit bani puțini pentru cercetare. În ultimii ani lucrurile încep să se miște.

Ce a fost bine, ce a lipsit din această lume științifică în ul timii cinci ani, să spunem?
Din păcate, așa este. Competițiile de proiecte și finanțarea sunt încă reduse, incertitudinea este mare și nu există predictibilitate. Când m-am angajat, salariile întârziau câteva luni, până când era aprobat bugetul – ne era foarte greu. Acum institutul are o linie de creditare și poate plăti salariile la timp (deși bugetul încă nu se aprobă la timp), fiind unul dintre lucrurile bune care s-au întâmplat în ultima perioadă. Din câte știu eu, Romania are bugetul cel mai mic alocat cercetării, comparativ cu toate celelalte țări membre ale Uniunii Europene. Din cauza finanțării reduse, foarte mulți oameni buni pleacă din România, motiv pentru care ne este greu să găsim doctoranzi.

Care credeți că sunt trei cele mai importante domenii în care ar fi necesar să se investească bani în România?

În prezent, cele mai importante direcții de cercetare cred că sunt legate de inteligența artificială și de calculatoarele cuantice, pe de-o parte, și de ecologie, educație, medicină, pe de altă parte.

Ce sfat i-ați da unei tinere (elevă, adolescentă) care visează să își facă o carieră în știință?
Să aibă curaj să aplice pentru o poziție de doctorand/postdoc în străinătate, unde are posibilitatea să se dezvolte și să învețe lucruri noi. Apoi să aducă toate aceste experiențe în țară, unde să își dezvolte propria direcție de cercetare. De asemenea, i-aș mai spune că este foarte important să ai colaborări pentru a putea obține rezultate valoroase.

Avem nevoie de știință în viața noastră pentru că…

Știința ne ajută la satisfacerea nevoilor de bază, la creșterea economică și la creșterea standardului de viață. Știința ne ajută să trăim mai sustenabil, prin utilizarea rațională a resurselor planetei, asigurând astfel posibilitatea vieții pe Pământ pentru generațiile viitoare. Pe lângă viață, ne aduce și avans tehnologic. Știința a modelat lumea și civilizațiile. Educația poate deveni cea mai mare aplicație a științei în deceniul următor.

CV-ul dvs. profesional și personal, într-o singură frază, ar arăta așa…
Cu dedicare și perseverență obținem rezultatele pe care ni le dorim.

Femeia de știință care v-a impresionat…

Toate femeile din știință sunt impresionante.

Ați fi vrut să fi descoperit…

Fiecare „descoperire” are importanța ei, oricât de mare sau de mică ar fi.

Dacă ați avea puterea lui Superman (Superwoman), ce-ați schimba în primul minut?

Nimic – suntem într-un echilibru divin.

Talentul ascuns (altul decât cel de a descifra formule complicate) este…

Empatia.

Cartea cea mai captivantă despre știință (sau despre domeniul dvs.) pe care ați recomanda-o oricui…

„Fizica povestită“, de Cristian Presură.

Foto: arhiva personală

Acest interviu a apărut în nr 22 A List Magazine, ediția print