Raluca Anton: Despre fetișuri, sexualitate și consum

Un amalgam de gânduri mi-a trecut prin minte şi mă tot întrebam, pe măsură ce mă documentam, care ar trebui să fie direcţia pe care o revistă ca aceasta ar trebui să o aibă. Să fie despre haine şi capitalism, despre imagine corporală, să fie despre sex? Să fie despre toate?

TEXT DE RALUCA ANTON, psihoterapeut 

CU… FETIŞ ÎN DEMERSUL DE DOCUMENTARE

Cu atât de mult acces la informație, cine mai știe care este definiția clară a unui concept? Dacă îi mai adăugăm conceptului și ceva ce poate să pară o notă personală sau care poate duce la o analiză din mai multe perspective și culturi, ne dăm seama că ceea ce ne propunem este cu atât mai greu de obținut. Așa mi s-a întâmplat și mie când am început să documentez această tematică (propusă de mine, de altfel) despre fetișism, fetișuri și orice din această categorie. Am trecut de la a studia concepte din psihanaliză, până la concepte care țin de sexualitate (tot dintr-o perspectivă psihanalitică, aș spune), imagine corporală și capitalism. Un amalgam de gânduri mi-a trecut prin minte și mă tot întrebam care ar trebui să fie direcția pe care o revistă ca aceasta ar trebui să o aibă. Să fie despre haine și capitalism, despre imagine corporală, să fie despre sex? Să fie despre toate?

TEORETIZAREA ŞI ISTORIA FETIŞULUI

„Fetiș” vine din limba portugheză („feitico”) și la origini se referă la un talisman popular în evul mediu. Acestea erau interzise și privite ca fiind eretice. Numai pornind de aici ne putem da seama că orice formă a acestui cuvânt a devenit ulterior o extensie a unui lucru care „nu se face”, care este interzis, ceva care descrie lucruri pe care marea majoritate a oamenilor nu le fac, ceva ascuns. De la asta la a considera sexualitatea și intimitatea ca ceva ce deține multe fetișuri, cred că vă puteți imagina că distanța nu este extrem de lungă. Iar de la asta la a patologiza aceste comportamente și a le introduce în sfera sado-masochismului, din nou, drumul este scurt. Dacă ne uităm la descrierea în detaliu a unui fetiș, însă, ne dăm seama că acesta se referă, de fapt, la repetarea unor comportamente, a unei ordini a lucrurilor care produc apoi un beneficiu. Orice beneficiu se referă, de fapt, la stimularea simțurilor, deci la producerea de plăcere. Iar aici putem încadra comportamente care țin de sexualitate, comportamente care țin de alimentație, de felul în care ne organizăm munca și până la comportamentul consumatorului. Și, pentru a produce o legătură între toate acestea (sexualitate, imagine corporală și consum) se pare că, încă de pe la mijlocul secolului XIX, de când corpul feminin a prins această puternică și spectaculoasă latura erotică și a început să fie mult mai mult expus, și de prin anii ‘60-’70 de când și corpul masculin a început să treacă prin același proces, toate acestea s-au aliniat solicitărilor capitalismului cu scopul de creștere a consumului. Cum s-a întâmplat asta? Procesul nu este atât de complicat. Practic, dacă ne uităm la ce spuneam mai sus cu privire la ce este un fetiș (acea înșiruire de comportamente care să ducă la un rezultat) și la faptul că mintea umană are nevoie de o ordine și de regularități pentru a putea funcționa, încă din anii ‘20 de când au apărut tehnicile de producere în masă a hainelor, marile afaceri nu au făcut decât să analizeze aceste mecanisme pentru a putea vinde cât mai mult. În plus, dacă intensitatea și frecvența unui comportament sunt crescute, atunci acesta devine disfuncțional și este nevoie să analizăm care este povestea acestui fenomen pentru a înțelege de ce au apărut acele fetișuri fie că vorbim despre sex, alimentație, imagine sau îmbrăcăminte.

FETIŞURILE ŞI GENUL

Dincolo de orice teoretizare am încercat să fac mai sus, în sexualitate există cel mai frecvent descris acest termen. Parcă atunci când vorbim despre „el” și alte categorii nici nu ne putem imagina cum ar arată un fetiș în altă zonă decât cea erotică. Dar știți ce este și mai interesant? Faptul că fetișismul a fost, istoric vorbind, mereu asociat cu comportamentul femeilor. Sigur, așa cum spuneam și la începutul acestui material, fetișurile erau asociate cu femeile pentru că, se spune, ele erau cele care făceau diverse incantații asupra bărbaților și foloseau pentru asta diverse amulete (numite și „fetișuri”). Acest lucru intra sub incidența legilor vremurilor, femeile fiind pedepsite pentru aceste comportamente. Abia la mijlocul secolului XIX, acest termen a început să fie folosit în sensul de obsesie sexuală/criminală. Și cum a început să fie folosit? În asocierea cu patologia (cine făcea rău cuiva dacă nu avea o problemă mentală la bază?). Freud însuși a definit fetișismul ca fiind contextul în care un obiect sau o parte a corpului produce arousal și nu o persoană în sine/în întregime. Odată cu Freud, este introdusă deja o măsurătoare a acestui fenomen și tot el spune că putem vorbi despre grade ale fetișismului în funcție de intesitate și frecvență. Categoric atunci când vorbim despre iubire/sexualitate este dificil să măsurăm ce înseamnă „patologie” și ce înseamnă „normal” (aici merită două recomandări de seriale – Alienist și Freud). Musai să subliniez că, începând cu această perioadă, și aș îndrăzni să spun o dată cu redefinirea termenului, fetișul nu mai este o caracteristică preponderent feminină. Ba mai mult decât atât, odată cu trecerea timpului, se pare că marea majoritate a persoanelor cu fetișuri sexuale sunt bărbații.

FETIŞURILE AZI

Haideți să vedem unde suntem azi din perspectiva fetișurilor. Din perspectivă patologică, la fel ca în legătură cu orice concept, aici vorbim despre o scală a funcționalității. Practic, ne referim la orice înseamnă prea mult sau prea des, și în termeni mai clari, la orice ne afectează buna funcționare a vieții de zi cu zi. Practic, dacă sunt o persoană care are diverse fetișuri când vine vorba de sexualitate, dar asta nu îmi afectează buna funcționare a relațiilor, am relații sănătoase pe care le mențin pe o perioadă mai lungă de timp, partenerii sau partenerele mele sunt persoane care „intră în acest joc”, iar în momentul în care nu îmi pot activa această zonă a fetișurilor acest lucru nu îmi produce disconfort și reușesc să mențin în continuare funcționarea relațiilor atunci putem vorbi despre o persoană care are diverse preferințe sexuale și care reprezintă, de fapt, acele ancore, amorse mentale, cadrul necesar pentru a optimiza viață intimă. Dacă, pe de altă parte, vorbim despre contrariul acestora, atunci ne gândim că persoana respectivă are mai mult de pierdut decât de câștigat și raportarea cu privire la viața acesteia se schimbă și ne putem gândi chiar la o intervenție terapeutică. Odată cu libertățile apărute în anii ‘70, foarte multe din aceste fetișuri sexuale au fost transpuse în modă, deci au ajuns puternic în zona de consumerism (de exemplu: folosirea pielii de către diverși designeri renumiți, tocurile foarte înalte, folosirea corsetelor, rujul roșu). Mai mult decât atât, odată cu emanciparea femeilor, folosirea acestor fetișuri care îi activau fiziologic mai degrabă pe bărbați, a apărut și asocierea cu puterea. Astfel, avem parametri din zona sado masochismului unde întâlnim frecvent asocieri cu fetișurile, dar și parametri care se referă la detalii ale vieții zilnice.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Dacă ar fi să concluzionăm acest întreg demers analitic, aș spune că, indiferent de ce domeniu vorbim, totul ține de măsură. În legătură cu absolut orice. La fel se întâmplă și cu fetișurile și interpretarea lor fie că sunt sexuale, alimentare, profesionale sau de orice alt fel. Spre final poate vă faceți o scurtă analiză pornind de la acest material:

* Aveți fetișuri (în legătură cu orice domeniu al propriei vieți)?

* Care este funcția lor?

* La ce vă ajută?

* Ce se întâmplă dacă nu le folosiți?

* Cum vă face asta să vă simți?

* Vă simțit confortabil să le discutați cu cineva apropiat?

* Dacă ar fi să le înlocuiți cu un alt comportament care ar fi acesta?

Iar , în final, nu pot decât să vă urez să vă descoperiți din toate perspectivele propriului corp și ale propriei minți pentru a putea să vă bucurați de absolut orice vă oferă această existență.

Raluca Anton, @raluca_anton, este psihoterapeut specialist format în știinta relațiilor. Astfel, munca pe care o desfășoară zilnic este pentru a construi relații și comunități mai sănătoase din punct de vedere relațional. Pe Raluca o puteți urmări în fiecare miercuri de la 21:30, alături de Diana Lupu, la Love is Fun, but Complicated pe Facebook A List Magazine.

Foto: Unsplash/ Ali Marel