Electroterapia sau scopul terapeutic al curentului asupra organismului uman

Folosirea curentului electric în scop terapeutic are o istorie îndelungată. Prima utilizare a electroterapiei a avut loc la Jocurile Olimpice din 1976, de către sportivii ruși. Mai tâziu, în 1800 a avut loc revoluția în utilizarea curentului electric, în scop terapeutic, an în care au fost create primele aparate pentru producerea energiei electrice, ceea ce azi poartă numele de electromedicale. Cu toate acestea, utilizarea medicală a curentului electric a fost stabilită în timpul secolului al XIX-lea. Descoperitorul acestei tehnici, Guillaume Duchenne, a fost cel care a experimentat pentru prima dată contracția musculară în urma aplicării curentului electric.

Ce este electroterapia și ce rol are aceasta asupra organismului uman?

„Electroterapia este o tehnică de reabilitare fizică utilizată pe scară largă. Aceasta este utilă pentru tratarea durerii, pentru aportul localizat de medicamente, pentru întărirea musculară. Pe lângă recuperarea fizică, electroterapia este folosită de către sportivi pentru întărirea mușchilor, întrucât contracția rezultată din trecerea curentului electric este foarte asemănătoare cu o contracție voluntară.”, aflăm de la dr. balneolog Carmen Oproiu.

De altfel, o ședință de electroterapie poate fi considerată o ședință de antrenament eficientă și foarte specifică pe o grupă musculară.

Foarte important de precizat: Electroterapia are o dublă funcție. „Pe de o parte stimulează țesutul muscular, pe de altă parte reduce durerea. Din acest motiv, electroterapia este împărțită în două tipuri, în funcție de scop (indicațiile terapeutice): electroterapie antalgică (curent diadinamic, Trabert, TENS, curenti interferențiali), pentru reducerea senzației dureroase, și electroterapie de stimulare, pentru contractarea mușchiului.”, adaugă balneologul.

Electroterapie antalgică – Curenții care sunt capabili să reducă senzația de durere sunt definiți ca analgezici. Acești curenți pot avea diferite mecanisme de acțiune în producerea efectului analgezic.

Electroterapie de stimulare – Electroterapia de stimulare este definită ca administrarea de curent electric care vizează producerea contracțiilor musculare. Aceste contracții sunt menite să „antreneze” funcționalitatea mușchiului. Acest tip de electroterapie (cu setările corecte) poate fi folosit atât pentru a stimula un mușchi inervat, cât și pentru a stimula un mușchi denervat.

De asemenea, în funcție de tipul de curent electric folosit, electroterapia poate folosi două tipuri de current electric: continuu sau alternativ. Tratamentele cu curent continuu se numesc galvanizare sau iontoforeză. Aceasta din urmă este utilizată pentru administrarea de medicamente sub piele, asemenea unei injecții fără ac. În timp ce galvanizarea este folosită și pentru a induce hiperpolarizarea terminațiilor nervoase, un efect de calmare a durerii.

Cum funcționează electroterapia? În ce constă o ședință de electroterapie și cât durează?

Tratamentul TENS, utilizat în principal în tratamentul durerii, face parte din familia electroterapiei AC. Generatorul TENS este foarte mic (cam de mărimea unui telefon mobil) si usor de manevrat, motiv pentru care tratamentul poate fi folosit pentru uz casnic și ca automedicație. Pentru a efectua o ședință de electroterapie antalgică, electrozii sunt aplicați pe zona de tratat, mai mult sau mai puțin extinși, iar echipamentul este pornit. Astfel sunt receptate semnale, iar senzația percepută poate fi cea a unei ușoare furnicături, sau chiar a unor stimuli mai intenși și discontinui. Electrodul este un obiect conductiv, de obicei cu miez metalic, care permite trecerea energiei electrice de la generator la corpul uman. Acest lucru va depinde de tipul de tratament. De obicei, ședința de electroterapie durează între 15 minute și o oră.

Când e indicată electroterapia?

Electroterapia ameliorează durerile cauzate de afecțiunile reumatice articulare, afecțiunile aparatului locomotor sau de afecțiunile circulatorii periferice.

Astfel, indicatiile electroterapiei analgezice variază de la dureri postoperatorii, dureri ca urmare a nevralgiilor (sciatică, dureri cervicale, dureri postherpetice etc.) până la diferite forme de durere acută.