Eroii României la Jocurile Olimpice

Ediția de la Paris de anul acesta se desfășoară în perioada 26 iulie – 11 august. Un moment perfect să facem o retrospectivă a medaliilor luate de sportivii români. Text de Andru Nenciu.

Pentru fiecare sportiv,  prezența la Jocurile Olimpice e încununarea unei cariere, un vis care-i călăuzește drumul presărat cu obstacole, o călătorie cu mii de repetări într-un sport al grației cum e gimnastica sau un maraton pe apă, în barcă, la antrenamentele pe lac, la 6 dimineața. În spatele fiecărui sportiv care se califică la JO stau nenumărate întâmplări care-l călesc. Stau accidentări dure, demoni care-i invadează mintea, luptă până la epuizare cu cronometre sau chiar certuri constructive cu antrenorii. 

România a însemnat enorm mereu în sportul mondial, iar la competiția Celor Cinci Cercuri, în decursul anilor, sportivi uriași au urcat pe podium. Și ei, dar și ceilalți din delegație au țesut povești. Povești ca niște lecții pentru cei care vin din urmă, povești care dor. De multe ori. Pentru că sacrificiul a fost uriaș. O declarație antologică a fost dată în 2004, după Atena, de regretata atletă Maria Cioncan (bronz la 1.500 m). „Această medalie m-a scos din sărăcie!” Bogăția ei sufletească și sinceritatea debordantă cu care vorbea despre felul în care trudea în Ovalul Magic pentru a face cronometrul să ațipească au devenit lecții pentru sportivii de azi care de multe ori se opresc din cursa carierei din cauza unor motive neînsemnate. 

Din anul 1924, România a absentat numai la Jocurile din 1932 și 1948, de la Los Angeles, respectiv Londra. În 1940 și 1944, Jocurile Olimpice n-au avut loc din cauza celui de-al doilea război mondial. Din punct de vedere al clasării la finele unei competiții, la Los Angeles 1984, România a avut o evoluție senzațională. Delegația tricoloră a ocupat locul 2 în clasamentul pe națiuni, cu 53 de medalii (20 de aur, 16 de argint, 17 de bronz), după Statele Unite ale Americii (174 medalii – 83 aur, 61 argint, 30 bronz).

La Jocurile Olimpice de la Helsinki, în 1952, Iosif Sîrbu a cucerit medalia de aur la tir sportiv, în proba de pistol, și a devenit primul campion olimpic român.

Sîrbu a luat aur la arma liberă, calibru redus, poziția culcat, 40 de focuri – acum corespondentul probei este 50 m pușcă culcat, 60 focuri – stabilind un nou record mondial și olimpic. A devenit primul campion olimpic din istoria sportului românesc. Bucuria de la JO i-a fost anulată imediat de un verdict dureros dat de doctori. După un control amănunțit, medicii l-au sfătuit pe campion să renunțe la tir din cauza unei afecțiuni la ochiul drept. Nu a lăsat garda jos și a mers mai departe în sportul de care era îndrăgostit la infinit. Potrivit site-ului COSR, Sîrbu a realizat un sistem prin care deplasa vizarea de la ochiul drept la ochiul stâng, care i-a permis să-și continue cariera în disciplina pe care o iubea. „În marele concert al sportului, tirul reprezintă muzica de cameră. E o sonata pentru vioară solo. Totul e limpede și viguros. Și trăgătorul e singur. E doar cu sine însuși… Trâmbițele asurzitoare ale fotbalului au amuțit treptat, dincolo de zidurile adolesceței. În tir totul e grav și profund”, spunea Iosif Sîrbu. 

Iolanda Balaș și forfecarea spre două titluri olimpice la săritura în înălțime: „Noi aterizam în nisip, nu aveam saltele”

O altă personalitate marcantă a sportului românesc la Jocurile Olimpice de Vară a fost Iolanda Balaș, dublă medaliată cu aur la săritura în înălțime, în 1960 și 1964. După retragerea din activitate, doamna Ioli, cum îi spunea familia atletismului, a pus toată puterea ei pentru a construi sediul Federației de lângă Herăstrău. A avut cuvinte frumoase pentru fiecare sportiv și s-a ocupat din poziția de președinte al FRA, apoi din postura de președinte de onoare, ca atleților să nu le lipsească ceva. Antrenată de soțul ei, legendarul Ioan Soter, Iolanda Balaș a scris pagini de istorie doborând de 14 ori recordul mondial la tehnica probă: de la 1,74 m a urcat cea mai bună performanță până la 1,91 m. 

În  finala olimpică de la Roma, din 1960, dintre cele 15 concurente numai patru au trecut peste ștacheta înălțată la 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare și, după ce adversarele au epuizat toate tentativele regulamentare, a continuat singură întrecerea ajungând la 1,85 m. Iolanda Balaș a dezvoltat o variantă specifică a tehnicii prin forfecare, un procedeu prin care corpul atletului nu se răsuceşte în timpul saltului, iar picioarele se îndepărtează.

„Imediat după Roma, Tokyo a fost următorul obiectiv. Nu voiam neapărat să dobor încă un record mondial, eu îmi doream încă o medalie, să dovedesc că n-a fost întâmplător ce s-a întâmplat la Roma. Deşi mai fusesem cu un an în urmă la Tokyo, la turneul preolimpic, şi m-am îndrăgostit de oamenii care mergeau pe strada Ginza, cu sandalele lor de lemn, olimpiada a fost diferită faţă de cea din Roma. Italienii au comportamentul acela specific, exploziv, se bucurau, pe când japonezii stăteau liniştiţi în tribune. Nu ştiau dacă, după o săritură, fusese stabilit un nou record sau nu.

Noi aterizam în nisip, nu aveam saltele, ca acum. Exista riscul să te accidentezi urât… În plus, noi nu am alergat pe pistă sintetică, din tartan, am avut zgură. Într-un fel, eu regret că m-am născut prea devreme, pentru că n-am mai apucat să sar pe o astfel de pistă. Aş fi putut ajunge la cel puţin 2 metri. Pentru că acest gen de pistă îţi dă o impulsie fantastică!”, povestea Iolanda Balaș într-un interviu pentru Adevărul. 

INFO: Flacăra olimpică se aprinde de fiecare dată în localitatea Olympia, în Grecia, și este purtată cu o torță olimpică până în orașul gazdă al Jocurilor Olimpice. Aici Flacăra olimpică se aprinde în cadrul ceremoniei de deschidere și arde pe tot parcursul întrecerilor olimpice. Torța olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin.

Ivan Patzaichin a vâslit cu un ciot de pagaie la Munchen 1972. „Am ridicat pagaia deasupra capului, dar arbitrii n-au văzut”

Ivan Patzaichin a demonstrat că nimic nu e imposibil. Cu ambiție și cu resurse de energie nebănuite, Ivan deține unul dintre capitolele de aur ale cărții olimpismului. La Munchen, în 1972, în seriile de la canoe simplu pe 1000 m (C1 – 1000 m), lui Ivan i s-a rupt pagaia la numai câțiva metri după start. Stupoare! Arbitrii nu au oprit cursa (potrivit regulamentului), iar „Amiralul” a vâslit cu ciotul de pagaie. S-a autodepășit, a crezut în visul său și a încheiat cursa. 

„Norocul meu a fost că mi s-a rupt pagaia în serii. Nu existau vâsle de carbon ca acum, toate erau din lemn. Pe vremea aia trebuia să te prezinți la start și cu o pagaie de rezervă. Dacă ți se întâmpla ceva în primii 25 de metri, ridicai vâsla deasupra capului, se oprea cursa și o reluai cu pagaia de rezervă. La mine s-a rupt în 2-3 metri, la a doua lovitură. Am ridicat-o deasupra capului, dar arbitrii n-au văzut. Sau cred că nici n-au vrut să vadă”, istorisea Ivan Patzaichin, pentru Gazeta Sporturilor.

„Da, cu pagaia ruptă, cu un ciot am continuat. Știam că primii trei se duceau în semifinale, iar următorii trei în recalificări. Toată speranța mea era să ajung la linia de sosire. Să nu ies din culoar sau să mă răstorn. Ăia își făcuseră și dușurile până când am ajuns eu”, mai puncta Ivan. Descalificat inițial, Patzaichin a fost primit în recalificări, după ce a fost soluționată favorabil contestația depusă de șefii delegației tricolore. Ulterior, Patzaichin s-a calificat în finală și a cucerit aurul olimpic. Ivan e de patru ori campion olimpic. 

Nadia, Zeița de la Montreal 

De cinci ori medaliată cu aur la Jocurile Olimpice, Nadia Comăneci a făcut un excelent PR sportului românesc pe toate meridianele lumii. Stabilită în prezent la Oklahoma (SUA), fosta mare gimnastă a primit supranumele de Zeița de la Montreal după ce la JO din 1976 a primit șapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică). Nadia a stabilit un „record absolut”: 20 de puncte, la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme).

Antrenorul Bela Karoly a avut un rol esențial în cariera Nadiei. „Crearea unei școli experimentale de gimnastică la Onești a fost un vis la care Marta (n.r.: soția lui Karoly) și cu mine n-am îndrăznit niciodată să sperăm. A fost și unul dintre cele mai dificile proiecte pe care le-am întreprins vreodată…  Am testat aproximativ patru mii de copii. Am parcurs de la școală elementară la școală elementară testări pentru viteză, flexibilitate, coordonare și echilibru. Era destul de ușor să vezi cine avea flexibilitate și coordonare, chiar și la cei mai mici copii. Până în a patra săptămână de testare, încă nu găsisem suficienți copii pentru școală. Și nu am fost mulțumit de calitatea fizică și talentul natural al copiilor pe care i-am găsit. Copiii pe care i-am observat erau activi, dar nu erau de gimnastică. Apoi, într-o zi, am văzut două fetițe cu părul blond făcând roata în colțul curții școlii. «Care sunt numele voastre?»: «Viorica Dumitriu» și «Nadia Comăneci», au răspuns ele. Le-am spus să le comunice mamelor că Béla Károlyi le poate primi la școala experimentală de gimnastică din Onești dacă doresc”, povestea Karoly. Așa a început cariera Nadiei. Restul e istorie. 

Tot cinci medalii de aur, ca și Nadia, au cucerit canotoarele Elisabeta Lipă și Georgeta Andrunache. Uța Lipă a fost prezentă la patru ediții ale Jocurilor Olimpice, în 2000, 2004, 2008 si 2012, unde a urcat de cinci ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. A mai cucerit o medalie olimpică de bronz la Beijing, cu echipajul de opt rame cu cârmaci al Romaniei. În anul 2000, Elisabeta Lipă a fost declarată de federația internațională de specialitate drept cea mai bună canotoare a secolului XX. 

Alături de Elisabeta Lipă și Steven Redgrave, Georgeta Andrunache a devenit unul dintre cei trei performeri care au cucerit cinci titluri olimpice la canotaj. Cei enumerați mai sus și mulți alți campioni români (vezi tabelul de mai jos) și alți medaliați tricolori sau participanți la JO sunt modele și exemple pentru sportivii de azi. 

INFO: Până la redactarea articolului erau calificați la JO de la Paris 61 de sportivi tricolori. 

90 DE MEDALII DE AUR A CUCERIT ROMÂNIA LA JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ

Atletism (11 medalii)

Iolanda Balaș săritura în înălțime Roma 1960

Iolanda Balaș săritura în înălțime Tokyo 1964

Mihaela Peneș aruncarea suliței Tokyo 1964

Viorica Viscopoleanu săritura în lungime Mexico City 1968

Lia Manoliu aruncarea discului Mexico City 1968

Doina Melinte 800 m Los Angeles 1984

Anisoara Cușmir săritura în lungime Los Angeles 1984

Maricica Puică 3000 m Los Angeles 1984

Paula Ivan 1500 m Seul 1988

Gabriela Szabo 5000 m Sydney 2000

Constantina Diță maraton Beijing 2008

Box (o medalie)

Nicolae Linca semimijlocie, 69 kg Melbourne 1956

Canotaj (20 de medalii)

Sanda Urichianu Toma simplu vâsle (1x) Moscova 1980

Valer Toma, Petru Iosub dublu rame (2-) Los Angeles 1984

Valeria Răcilă simplu vâsle (1x) Los Angeles 1984

Rodica Arba-Puscatu, Elena Horvat dublu rame (2-) Los Angeles 1984

Viorica Ioja, Florica Lavric, Maria Fricioiu, Chira Apostol, Olga Homeghi patru rame cu cârmaci (4+) Los Angeles 1984

Anișoara Sorohan, Ioana Badea, Sofia Corban, Ecaterina Oancia, Titie Maricica Taran patru vâsle cu cârmaci (4x+) Los Angeles 1984

Elisabeta Lipă, Marioara Popescu dublu vâsle (2x) Los Angeles 1984

Rodica Arba-Puscatu, Olga Homeghi dublu rame (2-) Seul 1988

Elisabeta Lipă simplu vâsle (1x) Barcelona 1992

Dimitrie Popescu, Viorel Talapan, Iulica Ruican, Nicolae Taga, Dumitru Raducanu patru rame cu cârmaci (4+) Barcelona 1992

Constanța Burcică, Camelia Macoviciuc dublu vâsle ctg. ușoară (L2x) Atlanta 1996

Ioana Olteanu, Anca Tănase, Doina Tudora Spircu, Marioara Popescu, Doina Ignat, Elena Georgescu, Liliana Gafencu, Veronica Cochelea, Elisabeta Lipă opt rame cu cârmaci (8+) Atlanta 1996

Georgeta Andrunache, Doina Ignat dublu rame (2-) Sydney 2000

Georgeta Andrunache, Elena Georgescu, Ioana Olteanu, Elisabeta Lipa, Liliana Gafencu, Maria Magdalena Dumitrache, Veronica Cochela, Doina Ignat, Viorica Susanu opt rame cu cârmaci (8+) Sydney 2000

Angela Alupei, Constanta Burcica dublu vasle ctg. ușoară (L2x) Sydney 2000

Viorica Susanu, Liliana Gafencu, Elisabeta Lipă, Elena Georgescu, Doina Ignat, Rodica Maria Florea, Aurica Bărăscu, Ioana Rotaru, Georgeta Andrunache opt rame cu cârmaci (8+) Atena 2004

Angela Alupei, Constanta Burcică dublu vâsle ctg. ușoară (L2x) Atena 2004

Viorica Susanu, Georgeta Andrunache dublu rame (2-) Atena 2004

Viorica Susanu, Georgeta Andrunache dublu rame (2-) Beijing 2008

Simona Radiș, Ancuța Bodnar dublu vasle (2x) Tokyo 2020

Gimnastică (25 de medalii)

Nadia Comăneci individual compus Montreal 1976

Nadia Comăneci paralele inegale Montreal 1976

Nadia Comăneci bârnă Montreal 1976

Nadia Comăneci sol Moscova 1980

Nadia Comăneci bârnă Moscova 1980

Simona Paucă, Ecaterina Szabo bârnă Los Angeles 1984

Ecaterina Szabo sol Los Angeles 1984

Ecaterina Szabo sărituri Los Angeles 1984

Cristina Elena Grigoras, Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Laura Cutina, Mihaela Stanulet, Simona Pauca echipe Los Angeles 1984

Daniela Viorica Silivaș bârnă Seul 1988

Daniela Viorica Silivaș sol Seul 1988

Daniela Viorica Silivaș paralele inegale Seul 1988

Lavinia Miloșovici sărituri Barcelona 1992

Lavinia Miloșovici sol Barcelona 1992

Simona Amânar sărituri Atlanta 1996

Marius Urzică cal cu mânere Sydney 2000

Simona Amânar individual compus Sydney 2000

Loredana Boboc, Simona Amanar, Andreea Raducan, Claudia Maria Presacan, Maria Olaru, Florenta Andreea Isarescu echipe Sydney 2000

Monica Roșu sărituri Atena 2004

Cătălina Ponor bârnă Atena 2004

Cătălina Ponor sol Atena 2004

Silvia Stroescu, Cătălina Ponor, Monica Roșu, Nicoleta Daniela Sofronie, Oana Mihaela Ban, Alexandra Georgiana Mariana Eremia echipe Atena 2004

Sandra Izbașa sol Beijing 2008

Sandra Izbașa sărituri Londra 2012

Haltere (două medalii)

Petre Becheru 82,5 kg Los Angeles 1984

Nicu Vlad 90 kg Los Angeles 1984

Înot (3 medalii)

Diana Mocanu 100 m spate Sydney 2000

Diana  Mocanu 200 m spate Sydney 2000

Camelia  Potec 200 m liber Atena 2004

Judo (o medalie)

Alina Dumitru 48 kg Beijing 2008

Caiac-canoe (zece medalii)

Leon Rotman C1 – 1000 m Melbourne 1956

Dumitru Alexe, Simion Ismailciuc C2 – 1000 m Melbourne 1956

Leon Rotman C1 – 10000 m Melbourne 1956

Serghei Covaliov, Ivan Patzaichin C2 – 1000 m Mexico City 1968

Ivan Patzaichin C1 – 1000 m Munchen 1972

Vasile Dîba K1 – 500 m Montreal 1976

Toma Simionov, Ivan Patzaichin C2 – 1000 m Moscova 1980

Toma Simionov, Ivan Patzaichin C2 – 1000 m Los Angeles 1984

Agafia Constantin, Nastasia Nichitov, Tecla Marinescu, Maria Stefan K4 – 500 m Los Angeles 1984

Florin Popescu, Mitică Pricop C2 – 1000 m Sydney 2000

Lupte (7 medalii)

Dumitru Pîrvulescu greco-romane, 52 kg Roma 1960

Gheorghe Berceanu greco-romane, 48 kg Munchen 1972

Nicolae Martinescu greco-romane, 100 kg Munchen 1972

Ștefan Rusu greco-romane, 68 kg Moscova 1980

Vasile Andrei greco-romane, 100 kg Los Angeles 1984

Ion Draica greco-romane, 82 kg Los Angeles 1984

Vasile Pușcașu libere, 100 kg Seul 1988

Scrimă (4 medalii)

Ionel Drîmbă floretă individual Mexico City 1968

Laura Badea floretă individual Atlanta 1996

Mihai Covaliu sabie individual Sydney 2000

Ana Maria Popescu, Simona Pop, Simona Cristina Gherman, Loredana Dinu spadă echipe Rio 2016

Tir sportiv (6 medalii)

Iosif Sîrbu armă liberă, calibru redus, poziția culcat, 40 de focuri Helsinki 1952

Ștefan Petrescu 25 m pistol viteză Melbourne 1956

Ion Dumitrescu talere trap Roma 1960

Corneliu Ion 25 m pistol viteză Moscova 1980

Sorin Babii 50 m pistol Seul 1988

Alin Moldoveanu 10 m pușcă aer comprimat Londra 2012.

Foto: hepta.

Articol publicat în A List Magazine (30).