Gáspár György: „Este important să facem totul în numele iubirii.”

Iubirea este o emoție individuală, este o stare care apare în momentele de conexiune și care ne reamintește, preț de câteva clipe, că facem parte din ceva mai important decât propria persoană. Iar pentru a deveni alchimiștii iubirii, este important să facem totul în numele iubirii, spune psihologul și psihoterapeutul relațional Gáspár György.

Indiferent pe cine aș întreba sau cu cine aș sta de vorbă, iubirea reprezintă unul dintre subiectele care animă orice conversație. Cu toate acestea, observațiile clinice din rolul de psihoterapeut îmi arată că iubirea este o emoție rară. În societatea modernă și tehnologizată a zilelor noastre, pe traseul unei vieți bogate în taskuri și to-do-uri, ne-am pierdut iubirea. Ce-i drept, mentorii și experții de diferite feluri ne ademenesc la tot pasul, promițându-ne că dețin secretele unei vieți pline de iubire; și, totuși, existența noastră este parcă mai săracă și neîndestulată. Poate am învățat, inclusiv, să ne privim cu mai multă blândețe în oglindă și să spunem despre noi că suntem suflete prețioase, dar tot însetați după iubire ne trezim la matinalele ore ale dimineții.
Și asta deoarece iubirea după care tânjim înseamnă momente autentice de conectare. Atunci când ne conectăm cu adevărat cu altcineva, încrederea dintre noi și acea persoană crește. Intimitatea și loialitatea se aprofundează. Dorindu-ne să petrecem și mai multe momente plăcute împreună. Este adevărat și faptul că prin cuvântul „iubire” fiecare minte înțelege altceva. Cu toate acestea, corpul nostru are o singură definiție despre iubire: iubirea este acel micro-moment de căldură și conexiune care se creează între noi și o altă ființă vie. Iubirea indică importanța pe care o are o altă persoană în viața noastră și promisiunea că locul special îi este asigurat. Dar tot iubirea, dacă alegem să-i flexibilizăm granițele, poate fi mai mult de atât. Iubirea nu este doar acel sentiment unic pe care-l rezervăm partenerului de cuplu, copilului, părinților sau prietenilor. Vorba cercetătoarei în sfera psihologiei emoțiilor și autoare a bestseller-ului Iubirea 2.0, dr. Barbara Fredrickson, iubirea poate ajunge mult mai departe decât îi permitem noi de obicei. Iubirea poate declanșa apropierea pe care o simțim între noi și orice altă persoană care ne iese în cale. Față de care îndrăznim să ne deschidem și pe care avem bunăvoința să o ascultăm cu atenție. Și asta pentru că din punctul de vedere al științei relațiilor – iubirea este conexiune.
Iubirea, emoția noastră supremă
Tot știința vine și ne amintește un adevăr care, asemenea oricărui adevăr, nu este ușor nici de acceptat și nici de digerat, și anume: iubirea nu este exclusivă, durabilă și necondiționată. Nu este genul de stare emoțională ce pune stăpânire asupra ființei noastre și apoi ne ține legați de cineva pentru întreaga viață. Iubirea, așa cum o simt trupurile noastre însetate, are o rază de acoperire mare. Iar durata ei este scurtă. Cu toate acestea, iubirea este regenerabilă. Chiar dacă nu-și face apariția indiferent de condiții și nu poate tolera absolut orice, putem găsi iubirea de nenumărate ori în fiecare zi.
Înainte de a vă stârni o avalanșă mult prea mare de emoții negative, dați-mi voie să vă explic. Știința ne spune că iubirea este efemeră, deoarece face parte din categoria emoțiilor, despre care știm că sunt trecătoare. Unii o numesc chiar emoția noastră supremă, ce ne dă vitalitate și umanitate. Cu toate acestea, știm că până și cel mai puternic stimul emoțional își poate pierde din intensitate odată cu expunerea repetată. Dar prin intenționalitate și practică conștientă, putem deveni adevărați alchimiști ai iubirii.
Experiența cu oamenii, fie că-i vorba despre ședințele de psihoterapie, workshop-uri, conferințe sau cursuri, mi-a confirmat că, atunci când ne schimbăm concepția asupra iubirii, ajungem să o prețuim și mai mult. În viziunea mea, iubirea este ușor diferită de perspectiva pe care o regăsim în povești ori basme. Percep iubirea drept o alegere conștientă, pe care ajungem să o prioritizăm, știind că starea noastră de bine depinde de momentele în care simțim iubire. De asemenea, să învățăm cum funcționează iubirea poate aduce schimbări majore în viața noastră. Ne poate ajuta să valorizăm mai mult relațiile și să ne sporim încrederea în umanitate. Pentru că micro-momentele de iubire ne schimbă modul de gândire, ne dezvoltă conștientizarea și sentimentul de sine și capacitatea noastră de a-i vedea cu adevărat și pe alții crește.
Ce știu alchimiștii iubirii
Deoarece nicio emoție pozitivă nu este menită să dăinuie pe veci, durata iubirii se măsoară în secunde și minute, nu în luni sau ani. Cu toate acestea, iubirea prosperă de fiecare dată când două sau mai multe persoane – chiar și cele necunoscute – se conectează prin intermediul unor sentimente pozitive comune. Din acest punct de vedere, iubirea despre care vorbesc, presupune apariția a trei evenimente strâns împletite între ele: conexiunea emoțională, sincronizarea acțiunilor și dorința de-a contribui la starea de bine a celuilalt. Știința ne arată că emoțiile pozitive comune, sincronia comportamentală și grija reciprocă reprezintă combustibilul de bază pentru ceea ce numim vitalitate și poftă de viață.
Am amintit de faptul că iubirea nu este necondiționată și asta deoarece primul factor ca iubirea să înflorească sau să reapară este siguranța. Într-o relație în care sunt prezente amenințarea sau pericolul nu mai există posibilitate pentru iubire, totul devine un joc de supraviețuire. Atunci când nevoia de siguranță este îndeplinită, ni se stârnește și dorința de apropiere fizică (nu mă refer doar la cea sexuală). Adevărata conexiune este fizică și se desfășoară în timp real (de aceea nu este suficient să avem o relație la distanță). Principala modalitate de conexiune senzorială, susțin oamenii de știință, rezidă în contactul vizual. Acesta ne ajută să detectăm gesturile sincere de apropiere ale celuilalt sau tendința de manipulare.
În concluzie, iubirea nu este o emoție individuală, este o stare care apare în momentele de conexiune și care ne reamintește, preț de câteva clipe, că facem parte din ceva mai important decât propria persoană. Iar pentru a deveni alchimiștii iubirii, este important să facem totul în numele iubirii. Să înlocuim nesiguranța cu siguranța. Să-i privim pe oameni în ochi, să le zâmbim. Să onorăm orice momente de conexiune care generează emoții pozitive. Învățând să ne abandonăm cu vulnerabilitate unei îmbrățișări.

Articol publicat în revista A List magazine (27).

Foto: hepta.