Exclusiv: interviu cu Sophie Turner și Odessa Young (The Staircase)

Actrița britanică Sophie Turner (Game of Thrones) și actrița australiană Odessa Young (The Professor) se numără printre protagonistele noii serii Max Originals: The Staircase. Cele opt episoade ale miniseriei disponibile pe HBO Max prezintă detaliile care înconjoară ancheta și procesul romancierului Michael Peterson, după moartea misterioasă a soției sale, Kathleen, în 2011, precum și documentarul cu același subiect. Produsă executiv de showrunnerii Antonio Campos și Maggie Cohn, The Staircase îi are în rolurile principale pe Colin Firth și Tony Collette.

Sophie Turner și Odessa Young le interpretează pe Margaret Ratliff și Martha Ratliff, fetele al căror gardian a devenit Michael după moartea mamei lor, Elizabeth Ratliff, o bună prietenă a acestuia.

https://www.youtube.com/watch?v=TftAFQflBy8&ab_channel=HBOMax

Ce v-a atras la The Staircase?

ST: Sunt complet obsedată de toate poveștile true crime. E tot ce fac. Soțul meu urăște asta pentru că adorm ascultând podcasturi la volum mare, așa că el trebuie să adoarmă auzind lucruri de genul „… și apoi i-a tăiat beregata!” Dar mie îmi place mult genul, e fix stilul meu, așa că am fost încântată să apar într-o dramă true crime.

OY: La prima vedere, situația este că… există toate aceste lucruri nebunești care s-au întâmplat. Trebuie să-ți extinzi modul de a înțelege lumea din jur pentru ca lucrurile să aibă sens; cum a murit și alte coincidențe stranii care vor fi explorate în show-ul nostru, care nu sunt neapărat explorate în documentar. Sfidează complet așteptările. Dar lucrul care m-a atras foarte mult la proiect a fost că povestea noastră examinează experiențele personale reale ale personajelor implicate, în loc să le facă doar adiacente unei tragedii. Asta e ceva care nu cred că a mai fost realizat de orice reprezentare în media a acestei povești – podcast sau documentar.

Cât de familiarizată erai cu documentarul?

ST: Îl văzusem. M-am uitat la el în timpul pandemiei, când tot ce făceam era să ne uităm la TV pe bandă rulantă. Am fost complet fascinată de toată povestea – și apoi, câteva luni mai târziu, am ajuns să o filmez! Documentarul a fost prima dată când am auzit despre caz, dar apoi evident că am început să caut mai multe despre, am ascultat podcasturi, am citit cărți și am stat pe Reddit; exista o lume întreagă de explorat.

Genul de poveste true crime e destul de saturat zilele astea – ce face ca The Staircase să fie special față de restul ofertei?

OY: Cred că e special tocmai pentru că totul a fost digerat deja. Faptul că acest documentar a fost făcut și a adus cazul în fața publicului și oamenii au impresia că știu tot ce e de știut despre el. Dar apoi documentarul însuși a devenit o parte marcantă din povestea reală. Ce e interesant e cum oamenii au fost influențați de documentar atunci când vine vorba de cum văd situația. E ceva care se întâmplă rar – cel puțin așa cum înțeleg eu genul true crime – să ai atât de mult material, încât chiar și acel material devine o parte din poveste. Ce se petrecea în culise care nu a intrat în documentar – care poate ar fi trebuit să intre – este o parte importantă din povestea noastră.

A rămas neclar dacă Michael Peterson este un ucigaș cu sânge rece sau un bărbat nevinovat – aveați o opinie înainte de proiect și cum a fost influențată această opinie de participarea voastră la proiect?

ST: Țin minte cum mă uitam la documentar și cum mi s-a schimbat complet opinia după prima jumătate. La început m-am gândit: „e clar că a comis această crimă”, și apoi, după ce a trecut jumătate din documentar, nu mai știam! Și apoi am filmat această serie și, intrând în pielea lui Margaret, mai ales că ea crede că el e nevinovat, tot timpul, am fost și mai confuză. Ca Sophie, încercam să nu am nicio opinie definită și, după terminarea filmărilor, pot să spun că știam și mai puțin decât atunci când am început. Creierul meu a devenit și mai confuz odată cu trecerea timpului. Nu am absolut nicio idee!

OY: Când mă uitam la documentar pentru prima dată, deja mă uitam la poveste prin filtrul fiicelor, pentru că eram în procesul de casting. Deja mă gândeam la caz din perspectiva a ce crede familia și asta m-a făcut evident să cred susținut în nevinovăția lui și apoi, similar cu Sophie, cu cât afli mai mult despre acest caz, cu atât sunt mai confuză. Poziția mea inițială era foarte mult afectată de personaj și acum sunt în perioada de: e criminal, nu e criminal? Contează, de fapt? Ratăm de fapt esența? Nu știu. Și acum că am terminat show-ul, mă simt confortabilă cu ideea că nu voi fi sigură niciodată.

Odessa, cum ai caracteriza-o pe Martha?

OY: Ea este, la suprafață, foarte tăcută și rezervată; o persoană protectoare. Cred că puteți vedea în documentar că nu-i place deloc să se afle în fața camerei. De fiecare dată când este forțată să dea un interviu sau să-și trăiască viața în fața camerelor de luat vederi, se simte inconfortabil; puteți s-o vedeți cum se ascunde și încearcă să scape. Se întâmplau atât de multe lucruri cu ea în viața ei personală, dincolo de moartea mamei ei, lucruri rămase neexplorate de documentar, în afară de cazul în care serveau scopului de a discuta despre moartea lui Kathleen. Cred că trece printr-o perioadă de descoperire a sinelui și acea perioadă de maturizare e dureroasă – mai ales pentru cineva care și-a pierdut mama la aceeași vârstă ca Martha și Margaret, când erau copii mici. Au fost mutate des între membri ai familiei, până când și-au găsit locul în familie, alături de Kathleen și Michael și apoi pierd și acea stabilitate, deci cred că se întâmplau multe acolo. Ambele lor fațade sunt foarte protective, cred. Martha e o persoană foarte precaută și foarte analitică.

Te-ai gândit să te întâlnești cu ea?

OY: Nu, am vorbit puțin despre asta cu Antonio Campos, dacă își dorește ca noi să facem asta. El discuta mult cu Margaret, care era purtătorul de cuvânt al familiei și cred că foarte devreme mi-am dat seama că Martha nu vrea să vorbească despre asta. Și-a dat binecuvântarea pentru serie, dar de ce să vrei să mai discuți despre asta? Nu am simțit neapărat că aș putea obține informații suplimentare. Ea ar da doar ce a dat deja la filmarea documentarului. Eu nu sunt prietena ei. Nu avea niciun motiv să-mi dezvăluie mai mult din ea

Sophie, cum ai descrie-o pe Margaret și ce a fost cel mai important pentru tine în acest proiect?

ST: Margaret a fost purtătoarea de cuvânt a familiei cu Antonio, dar cu tot respectul nu a vrut să vorbească direct cu mine, ceea ce înțeleg deplin. Nici eu nu aș fi vrut. Ea nu-mi datora nimic. I-a povestit faptele lui Antonio și i-a spus mai puține despre cine era ea ca persoană. E un suporter înfocat al tatălui ei și ai impresia – mai ales la început – că este loială într-un mod absolut; e aproape ca o manifestare a sindromului Stockholm. Cred că oamenii pot să fie foarte ușor dezamăgiți de cineva care e loial în absolut – care ia situația la prima vedere și nu-și face propria documentare – încât eu am vrut să găsesc și să ofer personajului umanitate și să explorez de ce este ea așa. Prin ce au trecut aceste fete ca ea să ajungă așa? Am vrut să-i ofer justificare pentru asta, pentru că în timp ce mă uitam la documentar, și eu mă simțeam frustrată de ea. Mă întrebam: „super tată, serios? Îl numești un super tată? Acest tip e clar un sociopat”. Am vrut să găsesc motivul pentru care ea este așa, de ce își protejează tatăl cu ferocitate? Și acesta a fost cel mai important lucru.

Foto: HBO