Ana Sipciu (Asteroidul B 612): ”O poveste bună este o poveste bună, indiferent de mediul prin care ajunge la tine”

„Asteroidul B612 este o librărie şi un spaţiu de libertate, visare şi imaginaţie pentru toţi copiii”, scrie pe pagina lor de prezentare. Şi nu poţi să fii altfel decât fascinat de micul spaţiu care adună cărţi şi poveşti menite să facă lumea celor mici mult mai interesantă. Am stat de vorbă cu Ana Sipciu despre Asteroidul B 612 chiar în zilele de izolare când, pe Facebook, ea citea poveşti din cărţile din librărie. (www.asteroidulb612.ro)

Foto: Radu Chidriș 

De ce o librărie? Cum ai început?

Nu știu exact, cred că aveam de mult în cap sămânța acestei idei care a germinat exact în momentul în care simțeam o mare nevoie să fac ceva mai meaningful și mai creativ cu viața mea. Aș fi vrut să spun că am examinat piața, am făcut un business plan și iată ce a ieșit, dar din păcate nu. Pur și simplu am avut în cap imaginea unui loc, al unui feeling, și am vrut să le transform în realitate.

De ce numele acesta? De ce nu e doar o librărie obișnuită?

Asteroidul B 612 este planeta pe care locuiește Micul Prinț în carte. Sincer nu m-am gândit foarte mult la nume – la înființarea SRL-ului, avocatul mi-a cerut niște variante de nume și acesta a fost primul care mi-a trecut prin cap. După care am realizat că se potrivește perfect și ca nume al librăriei efective. Cred că deep inside am vrut să recreez un spațiu de siguranță și imaginație pe care l-am avut eu în copilărie și să îl ofer și altora. Cred sincer că „you can’t be what you can’t see”, iar pentru mine librăriile sau bibliotecile au fost întotdeauna un fel de palate cu infinit de multe ferestre deschise. În continuare sunt foarte conectată la zona asta de „copilărie” din mine, iubesc filmele Disney, ascult soundtrackul de la Mary Poppins dacă vreau să mă binedispun, îmi plac foarte mult copiii, încă n-am avut o conversație cu un copil care să mă plictisească. De asemenea, cred mult în nișe ca business – o nișă îți permite să oferi conținut mai interesant și să îți creezi o comunitate mai strânsă. Și last, but not least, nu aveam capitalul necesar unei librării prea mari, așa că un specific se impunea.

Care sunt cele mai complicate momente ale unei afaceri cu cărți? Și cum le gestionezi?

Păi, iată, am fost în momentul complicat în care magazinul fizic a fost închis și activitatea suspendată. Cea mai complicată parte, ca probabil în orice business, este răspunsul la întrebarea „cum devin profitabil”. În special atunci când ești în permanentă competiție cu platforme online sau chiar edituri care vând pe site-urile proprii, direct către consumatori, cu discounturi mari. Eu încerc să fac în așa fel încât orice vizită în librăria noastră să fie memorabilă pentru copii. Pe noi această închidere ne-a prins înainte să fi reușit să lansăm magazinul online, așa că folosim această pauză impusă ca să lucrăm la el. În același timp, eu sunt foarte activă în social media și am încercat să mut o parte din lucrurile pe care le făceam in-store, online – de exemplu, storytime-urile (sesiunile deschise de lectură pentru cei mici) sau recomandările personalizate, pe baza vârstei și intereselor copiilor.

Cum ar arăta portretul robot al clienților?

Clienții noștri sunt niște copii curioși, de la 0 la 99 de ani. Pentru mine o parte din ei sunt deja o familie – sunt oameni care ne vizitează cel puțin săptămânal, petrecem timp împreună, citim povești – nimic nu mă încântă mai mult decât copii care cum intră în librărie încep să se descalțe, pentru că se simt ca acasă . Ținem legătura și în perioada asta online, chiar azi am făcut un call video cu un „client” de trei ani și jumătate căruia îi era dor de Solo, câinele librăriei.

Dacă ai descrie librăria ca o poveste, ar semăna mai mult cu…

Alice în Țara Minunilor. De multe ori mă simt „down the rabbit hole” și nu știu unde o să ajung.

Au apărut acum bloguri, Facebookul, toți oamenii sunt, într-o măsură sau alta, creatori de conținut. Cum îi convingi că trebuie să se întoarcă la cărți, la citit, la documentarea clasică?

Să știi că eu nu sunt o habotnică a lecturii, detest discursul ăla prețios de genul „vai, cartea ne înalță, orice altceva e gunoi”. Mi se pare că lumea evoluează, chiar nu poți să te aștepți ca un copil contemporan să fie fermecat de texte arhaice care nu au niciun fel de relevanță pentru viața lui actuală. Eu însămi sunt o consumatoare de tehnologie, video, social media, bloguri și articole online șamd, cred că trei sferturi din lucrurile pe care le știu le-am învățat de pe internet. Și nici nu cred în teoria conform căreia „copiii din ziua de azi nu mai citesc”. O poveste bună este o poveste bună, indiferent de mediul prin care ajunge la tine. Întorcându-ne la întrebare, eu cred că un copil are în primul rând nevoie de acces la o varietate de cărți de calitate – de asta eu lucrez permanent la selecție și toți copiii care vin la noi sunt încurajați să atingă cărțile, să le deschidă, să se joace cu ele. Apoi, desigur, de un părinte care să îl încurajeze, dar mai ales să citească și el, la rândul lui.

Dacă ar face o căutare de comori în librărie, pe ce rafturi i-ai sugera să caute lucruri… neașteptate?

Avem un raft de adulți în care încercăm să aducem titluri interesante de beletristică, dar și parenting, travel sau cărți de bucate. Însă le-aș sugera adulților să caute și în colțișorul pentru pre-adolescenți, 10-12 ani. Sunt acolo unele romane minunate care, citite prin ochi de om mare, te înduioșează și îți amintesc cât de greu este să fii copil într-o lume pe care încă nu o înțelegi.

Dacă ai lua-o de la capăt (în business, în viață), ce greșeală crezi că ai repeta?

Cred că mi-aș păstra spontaneitatea, din cauza căreia am făcut multe lucruri pe care le-am regretat ulterior, dar și datorită căreia am descoperit lucruri minunate sau oameni surprinzători.

Un antreprenor nu trebuie să creadă în…

Sfaturile nesolicitate. Ar trebui să își antreneze foarte bine mușchii încrederii în sine și în viziunea lui. Și să învețe să filtreze sfaturile, chiar și pe cele mai bine intenționate.

De ce avem nevoie de cărți și povești în viața noastră?

Ca să devenim oameni mai buni.

 

3 CĂRŢI OBLIGATORIU ÎNTR-O BIBLIOTECĂ…

… AR TREBUI ALESE DE PROPRIETARUL BIBLIOTECII. NU EXISTĂ „OBLIGATORIU”.

CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE DRAGOSTE CITITĂ A FOST…

LUPUL CEL MARE ŞI LUPUL CEL MIC, DE NADINE BRUN-COSME & OLIVIER TALLEC.

CEA MAI SURPRINZĂTOARE DESCOPERIRE ÎN ULTIMII DOI ANI?

BOGDAN RĂILEANU. ADOR STILUL ÎN CARE SCRIE (CHIAR ŞI ATUNCI CÂND NU ADOR SUBIECTUL).

O CARTE OVERRATED A ULTIMILOR ANI?

UHM, FIFTY SHADES OF GRAY? NU ŞTIU, ÎN GENERAL DACĂ NU MĂ PRINDE O CARTE RENUNŢ LA EA, AŞA CĂ NU AM AJUNS SĂ TERMIN NICIUNA DESPRE CARE SĂ POT SPUNE CĂ A FOST OVERRATED.

ROMÂNIA, ACUM, CA O CARTE, AR FI…

ESEU DESPRE ORBIRE. SPER SĂ NU AM DREPTATE.