Angelika Vee: „Mi-e dor de cei de acasă, dar familia mea e în Nashville”

Angelika Vee s-a născut în Republica Moldova, a studiat muzica în România și s-a stabilit peste Ocean, de unde compune muzică pentru artiști de pe două continente.

Interviu de Adriana Moscu

Îmi amintesc prea bine ziua în care am cunoscut-o pe Angelica Vasilcov, așa cum se numea pe-atunci. Ne-a cântat într-o mică încăpere, la pian și voce, și am început să plâng fără să îmi pot controla emoțiile. Între timp, și-a schimbat numele, pentru a putea fi mai ușor de pronunțat și reținut de către străini, dar asta nu e singura schimbare. Angelika s-a mutat În Nashville, Tennessee, unde are un studio de înregistrări împreună cu soțul ei, de origine elvețiană. Copilul lor și peisajul înconjurător, asemănător cu al celor două țări de unde vin cei doi, le mai alină dorul de casă, și îi inspiră să creeze muzică bună.

Andra, Vanotek, Laurențiu Duță sau Saha Lopez sunt doar câteva dintre numele cu care Angelika a colaborat de-a lungul timpului.

Când ne-am cunoscut, cu ani în urmă, îți doreai să ajungi în America, dar încă nu încă cetățenie română. Acum, tot ce visai a devenit realitate. Cum a început povestea ta, Angelica? 

Mulți ar spunea că povestea mea a început în urma postărilor coverurilor celebre pe YouTube acum 11-12 ani, însă eu cred că a început mult mai devreme, la vârsta de șase ani, atunci când am mers pentru prima dată la școala de muzică. 

Am știut foarte clar de la bun început că muzica este ceea ce vreau să fac, iar datorită acestei pasiuni am plecat departe de casa părintească din Republica Moldova la o vârstă destul de mică, la 13 ani, atunci când am obținut o bursă la liceului de muzică „Dinu Lipatti” din București. Ulterior, am urmat Universitatea Națională de Muzică din București, iar în acea perioada am început să postez și coveruri pe internet.  

Ca fiecare adolescent, mi-am dorit să îmi încerc puterile și să aspir la cât mai multe. Am fost mereu o fire curajoasă și am știut că dacă nu ofer o șansă oportunităților, mai târziu o să-mi pară rău. 

Da, multe visuri au devenit realitate, în timp ce altele s-au transformat și au căpătat alte forme. 

Cum a apărut pasiunea ta legată de muzică?

 Dintotdeauna mi-am droit să cânt, îmi amintesc cum mama îmi spunea : „Dacă vrei să devii o cântăreață celebră, trebuie să cunoști și să stăpânești un instrument muzical, cum ar fi pianul”.  Uite așa a și început tot acest univers al meu muzical. 

Care e cea mai dragă amintire legată de locul natal? Ai revenit în el de când ai plecat în America?

Porbabil, amintirile legate de casa bunicilor. Verile petrecute acolo, într-un sătuc mic în nordul Moldovei, Fetești, sau cum îi spun localnicii: Mica Elveție. Natura e absolut superbă, iar stâncile, dealurile și râul au fost terenul meu de joacă. Am avut o copilărie absolut superbă și abia aștept să revin acasă să revăd aceste locuri pitorești, să fiu alături de cei dragi. 

Am revenit ori de câte ori am avut ocazia, dar de patru ani ani nu am mai fost acasă și pot să spun că mi-e foarte, foarte dor. Mama mea a fost în vizită la noi acum un an, aici, în Nashville, și a fost minunat să petrecem timpul împreună, într-o nouă formulă, alături de noua mea familie. 

Cum ții legătura cu cei rămăși acasă?

Vorbim și ne vedem destul de des pe internet, pe Skype sau alte rețele de socializare. 

Știu că sora ta este și ea în America și, la fel ca tine, e de profesie muzician. E o trăsătură de familie?

Da, într-adevăr, sora mea e și ea pianistă și profesoară de pian aici, în Statele Unite. Mamei mele i-a plăcut dintotdeauna să cânte. Prin pasiunea ei, ne-a insuflat dragostea față de muzică. 

Cum a fost adaptarea ta în America?

Inițial ușor, apoi mai greu. Ajunsesm în State cu multe visuri promise, iar după o perioadă nu prea lungă am realizat că multe dintre acestea nu vor fi realizate, cel puțin nu cu persoanele cu care am intrat în contact prima oară când am venit în Los Angeles. 

Mi-am dat seama că concursul în care mi-am pus atâtea speranțe era, de fapt, un experiment pentru cei care l-au organizat, și atunci am știut că nu îmi va fi ușor, departe de casă, mai ales într-un oraș ca LA, cu atât de mulți oameni talentați, unde competiția este acerbă. 

Niciodată însă nu m-am gândit la opțiunea de a renunța. 

Care au fost cele mai mari provocări?

Pot să spun că superficialitatea a fost ceva cu care a trebuit să mă obișnuiesc. Din politețe, mulți americani spun anumite lucruri pe care nu le simt neapărat. Acum știu să citesc printre rânduri anumite fraze și m-am obișnuit cu acest fel de „small talk”. 

Cea mai mare provocare este să supraviețuiești într-un oraș ca LA, lăsând la o parte visurile. Când vii dintr-o țară străină, departe de casă și de cei dragi și trebuie să o iei de la zero, nu este ușor deloc. Odată cu semnarea contractului cu Warner Chappell, lucrurile s-au schimbat considerabil, dar până în acel moment a fost probabil cea mai grea perioadă din viața mea, o perioadă în care nu prea puteam să vorbesc cu nimeni despre lucrurile și situațiile prin care treceam. 

Tu îți compui cântecele și tot tu le cânți. Când ai descoperit înclinația către creație?

La vârsta de 11 ani am participat la primul concurs de compoziție din Chișinău. Am câștigat premiul al II-lea și am fost foarte fericită că piesa mea a fost plăcută de juriu. De atunci, am știut că vreau să-mi compun muzica. 

Ai un ritual atunci când compui? De unde îți iei inspirația?

Cafea, pian, lumină și liniște. Inspirația vine din tot ceea ce mă-nconjoară. Sunt cu ochii și urechile mereu deschise și orice îmi atrage atenția devine o sursă de inspirație, poate fi o frază pe care o aud la supermarket sau pur și simplu o conversație cu o prietenă. Depinde, foarte mult, și pentru cine scriu în acel moment. Dacă e o piesă pentru un alt artist, atunci vorbesc cu el despre trăirile pe care le are și încerc să mă inspir și din experiențele sale, în așa fel încât și el să se regăsească în piesă. 

Care sunt genurile muzicale în care te simți cel mai confortabil?

Pop, urban contemporan și dance. Îmi plac multe genuri muzicale, iar faptul că am studiat muzică clasică timp de 18 ani mă ajută foarte mult în ceea ce fac. 

Cum ai ajuns să semnezi cu o casă de discuri din SUA și să compui pentru diferiți artiști de acolo?

După o perioada dificilă de un an în Los Angeles, timp în care am înregistrat sute de demo-uri în studio și în care am scris multe piese și idei, cei de la Warner Chappell mi-au propus un contract de Publishing – un contract de „compoziție”, în termeni mai simpli. Această oportunitate nu a avut nicio legătură cu concursul cu care inițial am plecat din țară. 

Am avut norocul că cei de la Warner Chappell îmi urmăreau activitatea pe internet și știau că mă aflu în LA în acel moment. M-au contactat pe una din rețelele de socializare și mi-au propus câteva sesiuni interesante de songwriting.

Eu le-am „arătat” aptitudinile mele și ulterior am semnat contractul cu ei. Acest contract m-a făcut foarte puternică și încrezătoare în propriile forțe.

Cât de greu este să ai succes peste Ocean? Sau e ușor? Care sunt ingredientele unei povești reușite? 

Nu este ușor deloc, după cum am spus. Trebuie să-ți dorești foarte mult, să ai un caracter puternic, să fii deschis către foarte multă muncă și disciplină. Contează să fii și omul potrivit la locul potrivit, așa că e nevoie și de puțin noroc. 

De ce ai ales un nume de scenă? 

Numere meu personal părea prea complicat, iar străinii mereu îl stâlceau. 🙂

Ce îmi poți spune despre colaborările cu nume consacrate de la noi din țară? Cine sunt ele și cum s-au produs întâlnirile?

Chiar dacă am plecat din țară de ceva timp, am păstrat legătură cu câțiva compozitori cu care am colaborat frumos: Vanotek, Sasha Lopez, Laurențiu Duță. 

Cu Sasha Lopez am făcut mai multe piese împreună, iar ultima noastră colaborare a fost Vida Linda, compusă chiar în Los Angeles. 

Cu Vanotek scriem idei frumoase mereu, iar reîntâlnirile cu aceștia s-au produs chiar în LA, acum câțiva ani. A fost o surpriză foarte plăcută. 

Cea mai recentă colaborare a fost cu Laurențiu Duță și Dony pentru piesa Andrei – Barcelona. 

Care a fost piesa ta cu cel mai mare succes la public? 

În România, probabil Guale a fost cea mai difuzată, în Europa, Sweet Madness, o colaborare cu Sons of Maria, iar în Statele Unite – Safe Till Tomorrow, o colaborare cu Dj-ul american Morgan Page.

De asemenea, piesa Tears în your eyes a artisei Nora En Pure, la care sunt co-autoare, se bucură de foarte mult succes, având peste 30 de milioane de stream-uri pe Spotify și alte câteva milioane pe celelalte rețele de streaming.  

Ai o familie frumoasă în Nashville. Ce îți place să faci în timpul liber, împreună cu ei? 

Mulțumesc mult. Avem diverse activități interesante. Soțul meu este și el producător muzical, așa că muzica este de nelipsit în casa noastră. Când nu facem piese, mergem în parc cu cel mic, sau la “Farmer’s Market”, dacă vremea este frumoasă. Natura este absolut superbă aici, în statul Tennessee, mai ales primăvara, așa că orice activitate în aer liber e minunată. Ce-i drept, anul trecut a fost ceva mai dificil din cauza pandemiei, dar sper că poate lucrurile se vor ameliora în curând. 

Cum e viața acolo unde locuiești? Cum treceți prin pandemie?

E frumos, am ales să venim în Nashville, deoarece natura ne amintește mult de locurile de acasă. Soțul meu e originar din Elveția – i-a lipsit și lui acest aer curat și verdele ca la el acasă. 

 De altfel, Nashville se numește „Music City” în America, deci unde altundeva am putea fi ? 🙂 Industria muzicală este foarte diversă, așa că ne simțim minunat aici. 

Ți-a afectat pandemia în vreun fel cariera, activitățile?

Da, bineînțeles. Aici, în Nashville, am construit studioul nostru de înregistrări, unde facem sesiuni cu diverși compozitori și artiști. Multe sesiuni, din păcate, au fost amânate, dar și noi, ca restul lumii, ne adaptăm cu online-ul și compunem piese prin Skype, Zoom etc. 

Te-ai mai întoarce în țară?

Mi-e foarte dor de cei de acasă. Dacă aș reveni definitiv? Nu știu… familia mea este acum aici, așa că eu sunt acolo unde sunt și ei 🙂 

Cel mic știe românește?

Cel mic înțelege foarte multe cuvinte în română, de vorbit încă nu prea zice multe, dar cu siguranță în curând se vor schimba lucrurile.  

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit și care ți-a fost de folos atât în carieră, cât și în viața personală?

„Whatever you decide to do, make sure it makes you happy.” Probabil, un sfat simplu, dar cu un mesaj atât de puternic. Indiferent de ceea ce alegem să facem, cel mai important lucru e să fim sinceri cu noi înșine, doar așa putem fi fericiți cu adevărat, cel puțin, eu așa cred. 

Pentru cine ai vrea să compui, la modul ideal?

Mi-ar plăcea să compun cu H.E.R. Am cunoscut-o personal acum câțiva ani în studioul de înregistrări și consider că are un talent ieșit din comun. E un fel de  „prodigy child”.

Cu cine ți-ai dori un duet? 

Un featuring cu Charlie Puth sau poate chiar Dua Lipa ar fi cool. 

Ai un model în muzică?

Nu am un model anume. Mă inspiră foarte mulți artiști. În momentul de față, îmi place foarte multe ce face Julia Michaels stilul în care își compune piesele, Tate Mcrae, Billie Eilish și Dua Lipa, deși toate sunt stiluri total diferite, le ador la fel de mult. 

Cel mai mare regret al tău ca muzician este…

Că mi-a păsat prea mult de părerile și opiniile altora și m-am lăsat consumată de ele, păreri sau oameni cu care nici măcar nu mai păstrez legătura în ziua de azi. Este foarte important să-ți asculți vocea interioară și să faci ceea ce simți tu. 

Cea mai mare bucurie ca muzician este…

Atunci când muzica ta chiar atinge și emoționează sufletele altora.

Foto: arhiva personală