La lansarea noii serii Motorola Edge 50, am avut ocazia să stau de vorbă cu fotograful Alex Gâlmeanu despre cum poate cea mai nouă tehnologie să transforme fotografia de stradă într-un act artistic autentic, despre faptul că arta este în mâinile fiecăruia dintre noi și avem acum ocazia să o experimentăm cu adevărat. Și am aflat și despre un concurs foarte interesant, despre care îți voi povesti la finalul interviului.
Ca fotograf profesionist, ai mai avut experiența proiectelor în care tehnologia se îmbină cu arta?
Am fost implicat în tot felul de proiecte legate de aparate de fotografiat, de tehnologie foto, într-o formă sau alta, în toate formele ei: de la aparate profesionale până la zona asta, să zicem, mai democratică a fotografiei. Dar proiectul acesta – Arta în mâinile tale, realizat împreună cu Motorola Edge 50 Pro – este foarte fain pentru că mi se pare că mă pune pe mine în valoare, ca fotograf. Adică, am avut o temă, în sensul că am realizat o serie de fotografii despre orașul București, în care m-am și născut, în care și locuiesc, deci îmi este cumva foarte la îndemână, pe de altă parte, am avut libertate totală de mișcare, să fac ce cred eu, să colind în felul meu, cu aparatul în mână prin orașul ăsta. A fost și o provocare, și un exercițiu foarte interesant, pentru că am revenit la această foarte faină călătorie prin oraș, am încercat să fiu turist în orașul în care m-am născut descoperind, văzând, testând unghiule pe care le știam cu noi tehnologii integrate în acest nou telefon smart din seria Motorola Edge 50, care m-au ajutat foarte mult.
Cât de ușor e pentru cineva care nu are nicio legătură cu domeniul fotografiei să folosească Motorola Edge 50 Pro?
Pot să îți spun, mai întâi, că pentru mine a fost foarte plăcut. Ideea de a fotografia pe stradă, de a avea un aparat foto care să te lase într-un fel sau altul să rămâi destul de invizibil, este unul dintre marile secrete ale fotografiei de stradă. Știi când zic fotografie de stradă, evident că știm că sunt fotografii făcute pe stradă, dar este un termen. Există ceva ce în terminologia fotografică se numește street photography. Și este o ocupație foarte onorabilă a oricărui fotograf, indiferent din ce domeniu vine, să facă exercițiul acesta al fotografiei de stradă: intenția de a capta viața din imediata apropiere, așa cum se află și se manifestă ea. Viața este un spectacol uriaș și mi se pare mie că ar fi de datoria oricărui fotograf să lucreze un pic în direcția asta de a domenta viața. Indiferent că vii din fotografie de portret, publicitară, comercială, de eveniment.
Ce îți oferă o astfel de experiență?
E o filozofie de viață extraordinară. Dacă vrei, fac doi-trei pași în spate, pentru că tot vorbim despre tehnologie fotografică, știi că astăzi, de exemplu, oricine poate fi fotograf, oricine are acces la un aparat de fotografiat. Asta naște o paradigmă foarte interesantă pentru că evident apare întrebarea: când un fotograf este bun? În condițiile în care oricine poate avea acces la un aparat foto. Pe vremuri, înaintea valului de fotografie digitală, computerizată, exista fotografia pe film care presupunea faptul că fotograful trebuia să știe noțiuni de optică, de chimie, de fizică. Acest fapt a reprezentat un prag tehnic, care uneori a fost o frână pentru o parte din posibilii creatori pentru că nu înțelegeau și nu știau să guverneze aceste detalii tehnice pe care aparatele de fotografiat le aveau. Acum, cu noile generații de tehhnologii, discuția despre tehnica fotografică devine din ce în ce mai difuză și atunci ce mai e relevant? Constați că e importantă o anumită filozofie fotografică. La întrebarea despre cum arată astăzi un fotograf bun, răspunsul e: un filozof bun, un sociolog bun, să aibă capacități din diverse domenii sociologice.
Mi se pare foarte greu să faci pe cineva să se simtă confortabil în fața aparatului de fotografiat, dacă nu face parte din stilul lui de viață.
Adevărat. De asta este important să faci exercițiul acesta la fotografia pe stradă, pentru că reprezintă un exercițiu de umanitate, social, psihologic, pe care apoi poți să-l duci în domeniul fotografic în care activezi. De exemplu, în fotografia de portret. Dacă eu reușesc să-mi dezvolt capacități în a capta viața așa cum este ea, fără să influențez, să nu intru cu aparatul foto într-un mod brutal, să nu stric povestea, lucrul ăsta îl pot folosi apoi și când fotografiez oamenii în studioul meu, atunci când va trebui să reușesc să îl fac pe cel fotografiat să fie adevărat, să nu fie influențat de aparat, să fie the best of him.
Pentru o fotografie autentică, expresivă, relaxată, mai e valabil acel clișeu al privitului spre aparatul de fotografiat ca și cum în spatele lui ar fi cineva drag?
De fapt, este același lucru spus în mai multe feluri. Probabil că fiecare fotograf are capacitatea lui de a găsi metode și tehnici, dar, până la urmă, o mare parte din fotografii mai înțelepți din zona portretului și-ar dori ca aparatul de fotografiat să „dispară”.
În acest sens, noile Motorola Edge 50 te ajută?
Exact, da, pentru că este mai puțin intruziv. Este mai puțin înspăimântător. Ai putea să îți imaginezi o întâlnire în trei în cazul unui portret: există fotograful, subiectul și aparatul foto care personifică un al treilea personaj din povestea asta și care, uneori, nu ai vrea să fie acolo. Mai încurcă lucrurile. Ca să îți explic și altfel, de-a lungul carierei mele am văzut foarte multe fotografii cu ochiul liber, dar în momentul în care l-am scos din geantă, am stricat imaginea, am schimbat ceva. În continuare, trăiesc cu frustrarea că cele mai bune fotografii nu le-am făcut niciodată. Le-am văzut cu ochiul liber, dar nu am reușit să le și înregistrez. Asta poate pentru că eu cred că fotografiile cele mai bune se developează în mintea fotografului cu mult timp înainte de a apăsa pe buton.
E mai simplu acum?
E mai simplu și nu e mai simplu. Pentru că filozofia fotografiei e total separată de tehnică. A vedea o fotografie înseamnă să îți dezvolți o capacitate intelectuală de a înțelege și de a decripta fenomenele din jurul tău.
Tu ce cauți când faci o fotografie, în afara de autenticitatea unui portret, atunci când faci fotografii de stradă, de exemplu, ca în cazul proiectului Arta în mâinile tale?
Întotdeauna caut autenticitatea. Cred că acesta e un cuvânt cheie în ceea ce mă privește. Aș vrea să fotografiez lucruri care se întâmplă cu adevărat. Și chiar dacă le inventez, sau le înscenez – pregătirile din studio – chiar și așa încerc să fac un fel de reportaj al întâlnirii. Să fie un document al faptului că un fotograf s-a întâlnit cu un model, actor sau cu o celebritate ori un om normal. Contează mai puțin cine ești și e mai important faptul de a documenta întâlnirea.
Și tu ai reîntâlnit Bucureștiul în acest proiect...
Da, în experiențele personale de pe stradă vezi, observi, decriptezi viața. Este foarte important, mai întâi, să observi lucruri. Apoi să faci fotografii. De fiecare dată când ies cu aparatul în acest oraș, chiar dacă merg pe aceleași străzi, acestea se expun altfel în fața mea.
Ai trei locuri preferate?
Îmi place foarte mult să merg pe Calea Victoriei. Sună a clișeu, la prima mână, dar sunt șanse foarte mari să fiu acolo în timpul meu liber. Mi se pare că e un accent foarte interesant al orașului, din mai multe puncte de vedere: nu doar arhitectural, ci oamenii sunt altfel. Oamenii ies la promenadă, iar promenada pe Calea Victoriei se întâmplă de peste 150 de ani – în perioada interbelică era plin de oameni, apoi s-a pierdut o vreme, dar are o istorie lungă. În secolul 18-19 era singurul loc în care elita bucureșteană avea voie să meargă pe jos, altfel era o mare rușine să mergi cu altceva decât cu trăsura. Așa funcționa Bucureștiul. Îți permitea eticheta. Al doilea loc, cel mai instagramabil loc din București din punctul meu de vedere, este strada Stavropoleos, fotografiată de la mijlocul ei, de lângă biserica Stavropoleos, cu vedere către clădirea C.E.C. Acest unghi a fost indisponibil bucureștenilor vreo 15 ani, pentru că fațada Carului cu bere a fost în renovare și schela de acolo bloca acest unghi.
De ce e un unghi special?
E greu să îți explic, dar îți recomand să mergi să faci o fotografie acolo. Vei vedea. E un unghi perfect arhitectural. Una dintre fotografiile din acest proiect este realizată acolo cu noul Motorola Edge 50 Pro și o poți vedea pe pagina creată pentru acest proiect.
Al treilea loc al putea fi o persoană?
Al treilea este mai degrabă un motiv care se repetă aproape la nesfârșit în oraș: București este un oraș al contrastelor. De obicei, acest lucru are o conotație negativă. Orașul are patru epoci suprapuse una peste alta, aproape pe aceeași stradă și care se manifestă printr-o arhitectură eclectică, amestecată, un accident, o coliziune permanentă între nou și vechi.
Asta pentru că suntem o națiune obișnuită să spună „lasă că merge și așa” sau pentru că am trecut prin perioade în care am fost obligați să acceptăm ce ni se livra?
Cred că Bucureștiul are capacitatea de a purta niște cicatrici foarte adânci și de a-și arăta foarte rapid istoria. În jurul Palatului Regal, se mai văd bucăți noi peste bucăți vechi, urme ale faptului că a fost bombardat în Al Doilea Război Mondial și a ars aproape în totalitate. A fost ulterior refăcut și restaurarea este vizibilă. Dar, asta îmi place în București. Mi se pare că acest oraș este unic în spectrul european pentru că își prezintă foarte rapid aceste contraste, aceste accidente arhitecturale, aceste epoci suprapuse. Mulți străini sunt fascinați de acest contrast arhitectural.
Mi se pare că Bucureștiul e ca o pungă cu bomboane cu arome diferite, din care iei fără să vezi și nu știi exact ce vei întâlni peste câteva secunde. Mergi la ghici, pe o stradă sau alta, și te surprinde ce descoperi.
De acord, cred că așa este mai ales pentru străini. De altfel, prima carte despre acest haos arhitectural a apărut încă din anii 1940.
Deci nu putem da vina pe perioada comunistă pentru acest haos?
O, ba da, major pentru că atunci a fost dărâmată o suprafață egală cu cea a Veneției pentru a face loc Palatului Parlamentului și clădirilor dinspre Alba Iulia. Nu există capitală europeană care să fi avut o zonă demolată atât de mare, pe timp de pace.
Avem ocazia să vedem fotografiile surprinse de tine pentru acest proiect și să vedem ce ți-a plăcut ție cel mai mult. Ce ne poți spune despre ce ți-a plăcut cel mai mult la Motorola Edge 50 Pro?
Cel mai mult, faptul că pot avea trei obiective la mine în permanență: un wide angle, un teleobiectiv și main camera (obiectivul normal), astfel încât să pot avea diverse perspective și unghiuri. Asta mă încântă. Nu ține doar de priceperea mea de fotograf, ci este un exercițiu pentru oricine. Chiar îți recomand să îl faci de fiecare dată când îți place un loc: să îl treci prin cele trei obiective – s-ar putea să găsești lucruri diferite. Apoi, zona de low light care a fost mai puțin accesibilă până acum. Acest smartphone m-a ajutat forate mult să fotografiez în zonele slab iluminate. Mi-a plăcut partea de stabilizare din video care este extraordinară, funcționează impecabil. Zoomul e foarte interesant. Mai e un lucru foarte mic, dar care mie mi-a plăcut foarte mult: telefonul, dacă îl miști, rotești cu foarte mare rapiditate, deschide automat camera foto – în zona de street photo unele elemente se schimbă foarte rapid. Până scoți camera, până deschizi aplicația, momentul dispare. Acum, faptul că pot să pornesc aparatul printr-o simplă mișcare de încheietură e un atu foarte interesant pentru că poți să fii ready să fotografiezi în milisecunde ceea ce este foarte important. E o mișcare pe care nu o faci în mod natural sau care nu se întâmplă când e telefonul în geantă, dar pe care o înveți foarte repede.
Cu telefonul acesta nou, ți-ai făcut poze ție?
Nu am intrat încă în zona de selfie, dar am pe pagina mea de Insta o rubrică făcută în joacă: în fiecare duminică public un selfie. Chiar așa se cheamă: #selfiesunday. În fiecare duminică, dar doar duminica, public o fotografie cu mine, poate fi selfie sau este făcută de un asistent de-al meu. E un experiment, iar scopul este să experimentez cu mine ce aș putea experimenta apoi cu ceilalți. Am început în pandemie, când m-am trezit în studioul gol. Cele trei-patru luni de pauză le-am folosit ca să experimentez pe mine, am fost propriul subiect. Am văzut că are succes pe Insta și asta m-a motivat să continui. Încă nu mi-am făcut selfie cu noul Motorola Edge 50 Pro, dar sigur va fi și acesta un experiment pe care îl voi face curând.
Arta în mâinile tale este un proiect realizat de Motorola, în colaborare cu opt fotografi din Europa. Cei opt fotografi, printre care și fotograful român Alex Gâlmeanu, au primit provocarea de a folosi noul Motorola Edge 50 Pro pentru a surprinde bogăția artei locale a opt capitale europene. Acum poți să descoperi și tu arhitectura, designul și oamenii prin intermediul camerei avansate, cu inteligență artificială pe site-ul hellomotoart.com. Iar dacă îți plac fotografiile surprinse cu telefoanele Motorola Edge 50, poți vota albumul țării preferate și poți câștiga un city break pentru două persoane în capitala acesteia. Campania se desfășoară între 17 aprilie 2024 și 23 iunie 2024, iar câștigătorii vor fi anunțați pe 28 iunie 2024.
Foto: Motorola/Alex Gâlmeanu.
Art Safari. Keep the Art Beat, o nouă ediție, din 7 martie 2025
Art Safari, cel mai amplu eveniment expozițional dedicat artei din România (dar și din Europa de Est), anunță…
Rezoluțiile de final de an: cum le duci la bun sfârșit
Un an nou, o nouă șansă de a o lua de la capăt. Finalul de an este mereu…
Despre traumă și restabilirea înțelepciunii corpului
Cât de mult se transformă traumele din trecut în obstacole în calea vitalității și a fericirii umane? Ne…
Timeless Trend: Crăciun cu nuanțe de roșu
Sezonul acesta de Crăciun, roșul revine în forță, dar nu așa cum te-ai aștepta! Dacă până acum era…
Oamenii care muncesc când toată lumea sărbătorește: Ștefan Olteanu, pompier
V-ați gândit vreodată că, în timp ce noi luăm zâmbitori avionul către destinația de Crăciun sau ciocnim paharul…
Dragostea nu este doar pentru cei tineri
Trăim într-o societate care ne vinde creme, proceduri estetice și diete ca să ne menținem tineri, dar care…
Alist Designers boutique te așteaptă inclusiv azi pentru cadourile last minute. Grăbește-te, suntem aici până la ora 18!
După un an plin de provocări, mulți dintre noi am lăsat pe ultima sută de metri curățenia, cumpărăturile…
C de la … „Crăciun?” – Sărbătoarea între consumerism, tendințe și tradiție
Când mă gândesc la Crăciun, îmi vin în minte o grămadă de lucruri, mai ales dintre cele pe…
Home decor: Cei mai fancy brazi de Crăciun
Dacă încă nu ai apucat să decorezi bradul de Crăciun, cu siguranță ai observat deja că anul acesta…
Oamenii care muncesc când toată lumea sărbătorește: Simona Păun, pilot
V-ați gândit vreodată că, în timp ce noi luăm zâmbitori avionul către destinația de Crăciun sau ciocnim paharul…