Ileana Cecanu, director artistic Película: de la un magnet de frigider, la un festival de film

Iubim spiritul latin nu doar pentru muzica melancolică, dansul dezlănțuit sau mâncarea delicioasă, ci și pentru filmele pline de emoție. Ileana Cecanu trece în revistă toate motivele pentru care zilele acestea se întâmplă cea de VI-a ediție a festivalului Película. O adevărată Fiesta.

Interviu de: Adriana Moscu

Între 8 și 12 septembrie la București și, pentru prima dată la Cluj-Napoca, între 17 și 19 septembrie, poți vedea filme, concerte, demonstrații de dans, ateliere pentru copii și povești de călătorie, în cea de-a șasea ediție a festivalului de film și cultură ibero-americană, Película, de altfel, singurul de acest fel din România.

Festivalul include o Expoziție de Afişe stradale din Madrid şi Barcelona și documentarul Buena Vista Social Club (r. Wim Wenders, 1999), nominalizat la Oscar și câștigător a 21 de premii (BAFTA, European Film Awards). Povestea îi urmărește pe chitaristul Ry Cooder și pe fiul său, Joachim, în timpul călătoriei lor în Cuba, de-a lungul căreia se reunesc cei mai buni muzicieni ai țării pentru a înregistra un album.

Am stat de vorbă cu Ileana Cecanu, dorectorul artistic al festivalului, despre motivele care o determină să continue an de an acest festival, mic, dar consistent și plin de viață, ca un city break la Barcelona sau ca o fiesta în mijlocul unei piațete vechi.

Cum a luat naștere festivalul Película și cum se deosebește de alte festivaluri de gen?

A pornit de la dorința de a aduce acasă ce am trăit și simțit în călătoria pe care am facut-o în urmă cu nouă ani în Buenos Aires, nu m-am putut limita la un magnet de frigider. 🙂

Deosebirea vine din această întrepătrundere între film și un alt eveniment conex: un dans, o melodie, un fel de mâncare, un anumit vin, o poveste spusă de un călător, o atmosferă creată pentru a simți că ești un pic acolo. 

Care sunt amintirile cele mai dragi ale edițiilor trecute? Îmi poți povesti una dintre ele, care ți-a rămas întipărită în memorie?

Am multe amintiri frumoase, de obicei, cele mai puțin plăcute tind să dispară. Cel mai frumos e când îmi amintesc de oamenii cu care m-am intersectat, mulți sunt voluntarii care mi-au fost alături, îmi amintesc felul în care au fost lângă mine, pasiunea lor, dorința de a ajuta și de a transmite vibrația și emoția festivalului.

La gala de deschidere în 2019, ultima dată când am fost în sala de cinema plină de la Elvire Popesco, fetița mea, care atunci avea doi ani și opt luni, a vrut să vină la mine în timp ce prezentam festivalul de pe scenă. Nu am cum să uit asta.

Îmi amintesc când stăteam lângă Claudiu Mitcu acum câțiva ani la Buena Vista Social Club: Adios, film pe care l-am adus în colaborare cu DokStation și ne emoționa sala plină de la MȚR. Prietenia cu Viorel Copolovici, poveștile despre Brazilia și mâncărurile lui savuroase au un loc aparte între cele mai frumoase amintiri.

Dar cred că m-a impresionat cel mai tare o anumită seară, înainte de proiecția de la Yuli, în care stăteam la intrarea în sală, iar în fața mea era o coadă de oameni în care mi-am regăsit zeci de prieteni care cumpăraseră bilet ca să susțină festivalul. M-a impresionat foarte tare asta.

De ce cultura ibero-americană?

E ceva care mă atinge, mă mișcă, e o parte din mine. Și mi-am dat seama cât de puține știu despre asta și cât de multe ar fi de aflat. M-am gândit că sunt și alții care iubesc zona asta și nu au avut acces la ea. Am vrut să o aduc mai aproape, nu e chiar atât de departe cum am crede, nici cultural și nici ca distanță.

Ce te atrage la această cultură? Ce țări latine ai vizitat și cum te-ai simțit acolo?

Mi-au plăcut oamenii, filmele, mâncarea, poveștile din spatele micilor gesturi, dansurile lor, bunătatea, căldura și deschiderea lor.

Mă simt acasă. Nu vorbesc limba spaniolă foarte bine, dar acolo simțeam că înțeleg tot și că sunt înțeleasă.

În America Latină am fost doar în Buenos Aires, dar am călătorit în fiecare an cu Película, în locuri pe care mi-aș fi dorit să le văd: Columbia, Chile, Bolivia, Ecuador, Peru, Mexic, Uruguay, Brazilia, Cuba. În Portugalia am fost în Estoril, iar în Spania am fost de foarte multe ori. 

 Care este țara ta latină preferată?

Greu de zis, pentru că nu am apucat să văd tot ca să am o preferată, dar m-aș întoarce oricând să dansez milonga în Buenos Aires și m-aș plimba ore în șir pe Montjuïc, dacă aș putea.

Dar filmul preferat de acest gen?

În continuare între preferatele mele sunt filme pe care le-am văzut pentru prima ediție: La Delgada Linea Amarilla (Mexic) și Un Tango Mas (Argentina). Din anul acesta, am mai multe preferate și unele sunt în competiție. 🙂

Care au fost criteriile de selecție a filmelor?

Dacă vorbim despre selecția filmelor din competiție, în afară de criteriile clasice: primul sau al doilea film al regizorului și apartenența la zona ibero-americană, am căutat povești care să inspire și să aibă rădăcinile în realitate. Am vrut să găsesc filme cu care să pot călători, în poveștile cărora să mă pot transpune și să am la final senzația că o pot lua de la început, indiferent câte obstacole am întâlnit.

 Cum ai defini vibe-ul filmelor din America Latină și din Peninsula Iberică?

E multă emoție în ele, explodează de trăire, de simțire. E multă pasiune, așa sunt ei.

Care sunt particularitățile ediției cu numărul VI?

E o ediție la care am avut pentru prima data șansa să lucrez cu o echipă cu care să mă pot sfătui și în care să am 100% încredere. Până acum, din rațiuni financiare, am făcut mai totul singură. Sunt recunoscătoare și mă bucur de fiecare moment. Anul ăsta reușim să facem Película Fiesta, un eveniment pe care mi-l doresc de mulți ani, dar nu am avut până acum nici putere și nici suficient curaj. Anul ăsta a venit momentul, e un cadou pe care îl facem celor care ne-au fost alături de la început și recunosc că, dacă nu ar fi fost Ștefan Iarca, Dorina Oarga, Anca Spiridon și oamenii fantastici de la Verde Stop Arena, nu cred că aș fi avut nebunia să merg până la capăt.

Tot anul ăsta e prima ediție la Cluj, un oraș în care îmi doresc să merg cu Película de foartă multă vreme. Însă nu am fi putut face toate astea dacă anul acesta proiectul nu ar fi fost co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB, în cadrul Programului București – Oraş deschis 2021  sau nu am fi beneficiat de sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.

Ce titluri găzduiește festivalul? Este un film pe care îți dorești neapărat să-l vedem?

Avem filme din multe țări, filme foarte diferite ca gen și povești. În competiție sunt cinci filme care merită toată atenția și știu că va fi dificil pentru juriu să aleagă Cel mai bun film pentru că, oricare ar fi rezultatul, toate sunt foarte bune.

Mi se pare de neratat Buena Vista Social Club în aer liber, la Película Fiesta.

Ce invitați speciali aveți? Ne spui câte ceva despre ei?

Membrii juriului sunt invitații noștri speciali în acest an, ar fi trebuit să avem încă cel puțin trei invitați din America Latină, însă a fost complicat cu călătoriile și atunci regizorul și selecționerul Cristian Monetti, care este în juriu, va fi alături de noi remote. Dar o avem la București pe Ana Rodriguez Rosell,  care are și două filme în festival, Buscando a Eimish și Falling, ambele la Institutul Cervantes, care, de altfel, a și asigurat prezența ei aici. Și cei mai apropiați invitați ai festivalului sunt actrița Ioana Flora, regizoarea Ruxandra Ghițescu și criticul de film Cătălin Olaru, cărora vreau să le mulțumesc încă o dată că au acceptat propunerea noastră de a fi anul acesta în juriu. În afară de ei, vom avea o discuție interesantă despre tango în film, live, pe pagina de Facebook a festivalului, cu regizoarea Gabriela Aparici, care a fost în 2019 la București, cu Tango Suomi, filmul de închidere al acelei ediții.

Care au fost obstacolele pe care le-ai întâmpinat de-a lungul anilor în calitate de director artistic al festivalului?

Película nu e un festival mare, dar cred că e un festival necesar. E un eveniment iubit, în care oamenii sunt pe primul loc. A fost greu să îl facem să continue. E complicat să reușești să ai conținut bun și calitate când nu există resurse pentru asta. Nu îți ascund că m-am gândit de multe ori, poate chiar în fiecare an, că aceea e ultima ediție. Din fericire, anul acesta ne bucurăm de ediția a VI-a.

Dar cele mai mari satisfacții?

Bucuria de a aduce în fața publicului aceste filme, demonstrațiile de muzică și dans, culoarea, bucuria de a dărui.

Anul acesta, ca și cel precedent, vom putea vedea și filme din festival online. Ce titluri și cum le-ați ales?

Selecția pentru zona de online e micuță anul acesta pentru că ne-am dorit mult ca filmele să se vadă în cinema sau aer liber, pe ecran, cu oameni care se văd, se pot privi, pot povesti după, pentru că festivalul în sine are nevoie de această emoție colectivă, asta îi dă sens. Anul trecut, la ediția pandemică, cu aproape toate titlurile în online, am suferit cumplit de dorul de a-i avea pe oameni aproape. Însă da, există pe Cinesquare o selecție de titluri disponibile exclusiv online, dintre care aș menționa documentarul Paco de Lucía: A Journey sau lungmetrajele spaniole  Killing God și A Perfect Day to Fly.

Ce alte evenimente veți mai găzdui în cadrul festivalului, în afară de filme?

Película Fiesta este acea experiență all inclusive, în care spectatorii vor putea vedea demonstrații de dans și muzică, vor putea asculta povești din America Latină cu Marius Chivu și Diana Pavlenco, iar pentru cei mai mici am pregătit ateliere simpatice cu influențe din zona Americii Latine. Tot la Verde Stop Arena, cei prezenți vor putea vedea o expoziție de postere stradale din Madrid și Barcelona, oferită de Ambasada Spaniei.

De ce ați ales și București, și Cluj, ca orașe care găzduiesc festivalul?

Suntem așteptați la Cluj, e un public care ne susține și vrem să aducem și mai multă energie și culoare în oraș. Iar Bucureștiul e orașul unde am început. 🙂

Ce anume consideri că ne apropie de America Latină?

Felul de a fi, poveștile, modul în care trecem peste greutăți, ospitalitatea, generozitatea, intensitatea.

De ce să venim la Película? Ce fel de public așteptați?

Sunt cinci zile pline de filme și evenimente, suprize și călătorii în lumi la care altfel nu am avea acces. Noi suntem aici, am pregatit contextul pentru a putea să experimentăm împreună. 

Cum ți-ai descrie munca în trei cuvinte?

Oameni, oameni, oameni.

Dar pe tine, personal. Tot în trei cuvinte?

Până la capăt.

Ce urmează pentru tine în următoarea perioadă?

Premiera în cinematografe a lungmetrajului de debut al Ruxandrei Ghițescu, Otto Barbarul, pe 24 septembrie, care vine la pachet cu o campanie de conștientizare asupra problemelor adolescenților, pe care aștept cu nerăbdare să o derulăm în săptămânile următoare.

Foto: arhiva personală