Loredana Kaschovits: „Dacă ceri ajutor și vorbești, ai cel puțin 50% șanse să primești sprijin. Dacă taci, nu ai nicio șansă”

Loredana este fondatoarea unui brand de cosmetice naturale 100% românesc și a unui ONG care ajută femeile abuzate să devină din victime, învingătoare.

Interviu de Adriana Moscu

„Păsărica Fericită” este săpunul al cărui nume a devenit viral în spațiul online. Nu doar că și-a făcut creatoarea cunoscută, dar a și ajutat-o să iasă ea însăși dintr-o relație toxică, asigurându-i independența. Află întreaga poveste și felul în care poți și tu ajuta dacă empatizezi cu victimele violenței domestice.

Trăieșți în Sibiu. Cum e să devii un nume recunoscut la nivel național? Cât de greu a fost drumul?

Îmi amintesc o discuție telefonică de acum câțiva ani, în care o mămică m-a întrebat ce o să fac când o să devin cunoscută. I-am răspuns râzând că o să mă descurc eu. Între noi fie vorba, la nivel subliminal nu credeam atunci că așa ceva ar fi posibil. Stima mea de sine era jos, mă vedeam mai degrabă „bună de nimic”. Acum, că am ajuns să mă știe lumea, îmi vine să spun că e ușor să devii cunoscut când pui pasiune și plăcere în ce faci, fără să urmărești să devii celebru.

De numele tău se leagă două mari reușite – afacerea Luthelo cu produse cosmetice naturale, dar și Asociația Luthelo, care luptă împotriva violenței domestice. Să le luăm pe rând. Cum a apărut businessul cu produse cosmetice naturale? Care era pulsul pieței când ai început? Cum ți-a venit ideea?

Când am pornit afacerea, nu mă vedeam capabilă să fac mare lucru. Cred că nici nu îndrăzneam să visez că voi ajunge să trăiesc ziua în care ceilalți mă vor numi antreprenoare, cu atât mai puțin să conduc o afacere. Nu știam cu ce se mănâncă nici una, nici cealaltă.

Care era pulsul pieței acum 11 ani, când am pornit Luthelo? Știu că înghețam când mă uitam la prețurile cosmeticelor și detergenților de import, iar piața de cosmetice naturale „handmade” era abia la început – probabil că eu sunt unul dintre primii cinci producători din România. Fiul meu avea o dermatită atopică severă, cu tot felul de manifestări la nivelul pielii: iritații, inflamații care mergeau uneori până la sângerare, prurit și disconfortul provocat de toate acestea. Aveam nevoie să-i spăl hainele cu o soluție ieftină, curată, cu ingrediente naturale, ale căror nume să le pot pronunța. Am făcut singură un detergent. Așa s-a născut „Luthelo” – într-o noapte în care ascultam teatru radiofonic și mă jucam cu aromele și ingredientele.

Schimbările au fost rapide și vizibile, asta m-a încurajat să merg mai departe și să mă gândesc la un produs de spălare a pielii lui – un săpun. Ce a urmat? Produse cosmetice pentru toate nevoile noastre, toate naturale și curate – complet curate! Luthelo s-a născut din pasiune, multă joacă și experimentare, curiozitate și nerăbdare, plus multe nopți de documentare. Nu mi-a trecut prin minte că afecțiunea băiatului meu și pasiunea pe care mi-am descoperit-o vor ajunge să contureze posibilitatea reală că eu să ies din relația toxică în care mă aflam atunci și că vor duce la apariția afacerii și a Asociației Luthelo.

Care sunt produsele cele mai apreciate? 

Cel mai iubit și bine vândut este săpunul „Hidratelo”. Crema tip balsam Thea Mimosa gândită pentru ameliorarea simptomelor de dermatită se vinde că pâinea caldă de casă. Săpunul „Păsărică Fericită” este apreciat de femei, dar e cumpărat și pentru  amuzament de multe ori. Serumul antirid „Lift Intense” și emulsiile noastre sunt marea descoperire a femeilor care au cumpărat înainte dermatocosmetice de zece ori mai scumpe – cu banii economisiți își permit și alte răsfățuri.

Ce conțin produsele Luthelo? Printre altele, știu că și lapte matern.

Colega mea a auzit întrebarea când am rostit-o cu voce tare. A răspuns cântat: muuuultă iubire! Avem pe stoc destulă!  Da – iubire pentru ingrediente de calitate și grijă pentru pielea noastră și natură.

Cât despre săpunul cu lapte matern, ce să va zic? A fost un pas îndrăzneț și curajos din partea noastră. Orice mamă care a căutat informații despre beneficiile lui a găsit cu certitudine informații despre calitățile hidratante și vindecătoare ale acestuia pentru puiuții noștri – câte dintre noi nu am pus picături de lapte în ochișorii copiilor noștri?…

De aici până la săpunul cu lapte matern nu a fost decât un pas, care a rămas însă un vis vreme de mai mulți ani, pentru că nu am reușit să adun suficient lapte. În mod nesperat, visul meu a căpătat formă când o prietenă care a născut în anul 2013 o fetiță absolut adorabilă a strâns rezerve substanțiale de lapte. I-am sugerat să doneze aceste rezerve mamelor care nu pot alăpta și am luat legătura cu președinta organizației La Leche League (LLL) România – Roxana Duduș. Roxana mi-a spus că, din păcate, la noi în țară nu există bănci de colectare a laptelui matern, așa că am hotărât împreună cu prietena mea c– din surplusul ei de lapte să facem săpunuri pentru copilașii noștri. Cu alte cuvinte, o comandă personalizată. Am vorbit despre asta cu alte mămici, care mi-au cerut să le personalizez și lor un săpun – așa am făcut.

Înțeleg reținerea unora de a încerca un astfel de săpun și o respect, avem dreptul suveran de a face alegeri. Mă uit însă la declarația organizației LLL: „Human breast milk may aid healing!” (laptele matern poate să ajute la vindecare) și mă întreb de ce combinația de lapte de capră, măgăriță și miere a Cleopatrei ar fi mai benefică decât laptele matern?

Cum te deosebești de concurență?

Eu nu cred în concurență, cred în colaborare și sprijin. Am multe colege și colegi care fac, la fel ca mine, cosmetice naturale: ne sfătuim și ne susținem. Încercăm să-i susținem mai ales pe cei aflați la început de drum – știm cât de greu a fost să urmăm calea legală într-un domeniu unde nu existau informații pentru microproducția de cosmetice handmade.

Ador cosmeticele naturale, mai ales săpunurile. Cumpăr mereu de la producătorii din România – sunt curioasă cum se comportă produsele lor și unde mă aflu eu față de ei în raportul calitate/preț.

Cum ți-a venit ideea de a numi un săpun „Păsărica Fericită”? Practic, așa ți-ai câștigat notorietatea, cu această denumire strălucită. 

Țin minte că era noapte, copilașii dormeau iar eu ascultam Radio România Cultural, turnam săpunuri și mă bucuram de timp doar pentru mine. În cazul „Păsăricii”, s-a întâmplat că în acel moment aveam la îndemână ingrediente care se calificau foarte bine pentru un săpun de igienă intimă și l-am turnat. Voiam un săpun curat, fără miros.

Îmi amintesc că mă sfătuisem cu alte mămici care au descoperit o pasiune în manufactura de săpun și le-am rugat să propună un nume pentru săpunul destinat igienei intime. Una dintre ele a spus: „Happy Pussy”. Îmi amintesc că am râs toate și atunci am hotărât că merită totuși un nume românesc.

Nu mi-a trecut prin minte cvreodată că voi vinde săpunuri, cu atât mai puțin un săpun pentru igienă intimă cu un nume ales pentru amuzament. Cine s-ar fi gândit că „Păsărică fericită” va ajunge, cinci ani de la producerea lui pentru prima dată, să fie mai viral pe Facebook decât gripă aviară?

Am aflat săptămâna trecută, când am fost cu pisicile la veterinar, că eticheta veche mai circulă încă în mediul virtual – veterinarul mi-a arătat postarea pe internet. I-am dus la vizită următoare un săpun în noul ambalaj – așa s-a făcut ca într-un cabinet veterinar să intre și o păsărică fericită, nu doar animăluțe care au nevoie de îngrijire și tratament.☺

Cine sunt clienții Luthelo? Ce caută, ce găsesc?

Majoritatea clienților mei sunt oameni cu afecțiuni de piele, părinții copiilor cu dermatită atopică sau persoane bine informate care își doresc cosmetice într-adevăr naturale și curate obținute prin microproducție.

Un procent important îl reprezintă și femeile educate care citesc cu grijă ingredientele înainte de a cumpăra și vor produse curate și proaspete, în detrimentul celor care stau pe raft chiar și doi ani înainte de a fi vândute. În acest moment,  95% din clienții Luthelo sunt femei.

Am urmărit o creștere organică pentru a învăța cum trebuie să gestionez afacerea – nu am studiat nici marketing și nici vânzări.

Activitatea ta implică și înființarea Asociației Luthelo. Ne poți povesti un pic despre contextul în care a apărut ea?

În iulie 2019 s-au împlinit 10 ani de la primul săpun turnat. Din relația mea anterioară am ieșit în iulie 2011 și am început să vorbesc pe rețelele de socializare despre cum am reușit să îmi refac viața. Nu îmi imaginam că postările mele simple, scrise scurt și dezlânat, vor avea un impact atât de mare. Mai multe femei m-au abordat în privat, am stat de vorbă cu ele și s-au simțit încurajate să iasă din relațiile toxice în care se aflau. Îmi spuneau: „Dacă tu ai pornit de la zero, cu doi copii și un ghiozdan în spate și ai reușit singură, atunci și eu pot reuși”.

Le-am susținut moral, uneori și cu recomandări sau contacte. Încet, încet le-am ajutat chiar mai mult: la pregătirea pentru un interviu, la găsirea unui job… am reușit chiar relocarea unei familii în Sibiu. Am fost ambasadoare și inspirație pentru proiectul „Și Eu Reușesc”, care adună testimoniale pozitive în format text, audio sau video de la femei care au reușit să își reia viața în propriile mâini.

Mi-am dat seama că pot ajuta mai consistent dacă pornesc o organizație. Așa există mai multă transparență și pot duce lucrurile în direcția în care cred eu că pot ajuta cu adevărat, fără să mă împiedic de „așa nu se poate”.

Asociația s-a născut anul trecut, când am hotărât să nu fac mare tam-tam la aniversarea a 10 ani de activitate a afacerii – în loc să cheltui bani pentru o petrecere, i-am folosit să pornesc un ONG. A meritat cu vârf și îndesat.

În 8 iulie, asociația a împlinit un an. Am fost atât de prinsă și obosită încât am uitat. Nu regret – nu m-ar fi lăsat inima să cheltui niciun leu pentru aniversare ….

Ce faceți la Asociația Luthelo? Vorbește-mi despre proiectele și campaniile voastre.

Mi-am dat seama că e nevoie de un puzzle întreg pentru ca o femeie să reușească. Nu e suficientă doar terapia sau ajutorul juridic, nu e suficient să îi găsești o casă sau un job. În acest proces, învingătoarele noastre au nevoie de susținerea întregii comunități, de la donatori persoane fizice la specialiști din instituții publice, de la proprietari de locuințe care închiriază mai ieftin la angajatori mai flexibili și mai înțelegători. Degeaba reușim să-i găsim o locuință, să o sprijinim juridic și să-i oferim terapie, dacă nu putem înscrie copilul la o grădiniță de stat cu program prelungit, pentru ca mama să poată munci. E nevoie de toate astea pentru ca o femeie să reușească.

Proiectul pe care îl vom derula în acest an este unul menit să îi ajute pe tinerii din zone defavorizate să învețe să facă săpun de corp și de rufe din ingrediente autohtone. Cu ajutorul unui specialist le vom vorbi despre educație financiară – odată ce-și vor însuși aceste cunoștințe, vor putea să recunoască și să respingă abuzul financiar.

Concret, câte cazuri ați rezolvat? Ce se întâmplă cu victimele după ce primesc ajutor? Sunt monitorizate? 

Avem în evidență 40 de femei pe care le-am ajutat de când am început activitatea. Două dintre ele sunt în evidențele noastre încă dinainte de înființarea asociației – în ambele cazuri vorbim de relocare și sprijin consistent, care continuă și astăzi.

Da, facem follow-up pentru că suntem interesate de parcursul și reușitele lor. Succesele lor ne mențin motorul aprins. Asta e singura noastră recompensă. Până acum, totul s-a făcut în proporție de 100% în regim de voluntariat.

Ne poți oferi exemple ale unor cazuri care te-au impresionat în mod special?

Ana – așa am numit-o noi – e o femeie cu studii superioare și apreciată în comunitatea sibiană. Mă urmărește imaginea pe care mi-a trimis-o, în care se vedea pe fața ei urma tălpii pantofului sport al agresorului. A bătut-o în fața fiului ei și a lăsat-o inconștientă în stradă. Comunitatea s-a implicat exemplar în situația ei și am reușit să strângem bani pentru asistență juridică. Din fericire, am obținut ordin de protecție atât pentru ea cât și pentru fiul ei, iar agresorul este obligat să facă terapie timp de șase luni. Nu e ca și cum va putea spune că nu are bani și nu își permite – i se asigură acest serviciu și este obligat să participe, este monitorizat și i se va întocmi un raport. Probabil că e prima hotărâre judecătorească din Sibiu care obligă agresorul să facă terapie.

Ai rămas prietenă cu unele dintre femeile pe care le-ai ajutat?

Prietene? Mă uit la unele dintre ele ca la surorile mele de la altă mamă. După drumul pe care îl parcurgem împreună, vom rămâne, probabil, legate pe viață, mai ales că la Asociația Luthelo nu e doar despre niște servicii pe care le oferim, ci de sprijin direct de la învingătoare la învingătoare. Atât eu, cât și celelalte două cofondatoare, avem fiecare povestea noastră în spate.

Tu însăți ai avut de-a face cu acest tip de abuz în viața ta și nu te-ai ferit să vorbești deschis despre el. De unde ai găsit această putere? 

Despre experiența mea am încercat să vorbesc doar în medii sigure și în cercuri închise, nu public. Nici nu recomand femeilor să vorbească public despre așa ceva – ascultătorii se transformă inconștient în critici și le judecă. Se imaginează în locul victimelor și își dau cu părerea despre ce-ar face ei dacă … Mai îngrijorător e că poveștile învingătoarelor pot fi auzite de copiii lor și nu știu cât de bine pot să gestioneze informațiile. Astfel de povești îi pot marca pe viață și, până la urmă, un copil se identifică cu ambii părinți. Pe lângă asta, copiii ar putea fi stigmatizați la școală sau în societate – e mai bine să-i protejăm de asta.

Când am vorbit despre mine am pus accent pe ce era important, și anume pe felul în care am reușit să-mi revin și să mă pun pe picioare. Nu ajută pe nimeni să audă cum am fost lovită – pentru asta, există deja destule emisiuni și programe de o calitate îndoielnică. De ce avem noi nevoie? De povești pozitive care ne pot motiva și inspira.

Cum ți-a fost răsplătită și recunoscută munca depusă până acum?

Tot ce am făcut până acum a decurs firesc. Nu o pot numi muncă – e ceva ce simt că trebuie să dau înapoi comunității. Cum am fost răsplătită? Cu multă încredere din partea celor care vor să sprijine activitatea asociației. Orice discurs, premiu, articol poate fi de folos atât pentru femeile care cred că nu au nicio șansă să reușească, cât și pentru atragerea de finanțatori. Fiecare sumă în plus înseamnă sprijin pentru o relocare, o chirie, suport juridic sau hrană pentru cele care nu au încă un job sau nu pot munci pentru că nu au unde sau cu cine lăsa copilașii.

Ce urmează pentru tine, în contextul acestui an pandemic? Ce ai învățat, la ce ai renunțat, ce ai păstrat? 

Nu pot face o comparație, nu știu cum ar fi fost dacă nu era pandemia. Știu doar că s-a lăsat o liniște apăsătoare în starea de urgență, când am fost izolați la domiciliu. Femeile au avut și mai puține șanse să ceară ajutor, iar pentru noi ar fi fost și mai greu să le găsim un loc de muncă sau o cazare.

Ce am învățat? Dacă ești deschis, găsești mereu soluții pentru adaptare. Despre asta este vorba de fapt – cât de dispuși și deschiși suntem pentru schimbare și adaptare?

Ce am păstrat? Credința că dacă ceri ajutor și vorbești ai cel puțin 50% șanse să primești sprijin. Dacă taci, nu ai nicio șansă.

La ce am renunțat? La o mare parte din timpul pe care mi-l alocam mie sau afacerii. Am început să țin evidența orelor de voluntariat*. Nu mă simt pregătită să o fac publică, nu de alta, dar va citi și soțul meu articolul și nu cred că va fi foarte fericit. 🙂

*Am rugat-o pe Loredana să-mi trimită câteva fotografii pentru a ilustra materialul și contul în care se poate dona, pentru cititorii care rezonează cu povestea ei și a femeilor pe care le ajută să înceapă o nouă viață. Mailul ei suna așa: „Am revenit, așa cum am promis, cu pozele, și am mai adaugat și cercul violentei. Poate te ajută.

Adaug aici și contul, nu de alta, dar nu putem opri pe cineva să facă un bine:

Asociația Luthelo

CUI: 41551872
BANCA: TRANSILVANIA

RO86BTRLRONCRT0507098201

Îți mulțumesc pentru răbdare și înțelegere. Luni plecăm în Moldova să aducem acasă o învingătoare.”

Foto: arhiva personală