Nicoleta Cîrjan, despre legătura dintre comunicare, munca la primărie și Emily in Paris

În timpul campaniei electorale, a fost Marketing Communications Manager în echipa lui Allen Coliban, iar acum este consilier pe comunicare în cabinetul primarului. Rolul ei e de a-i face pe administratorii orașului să vorbească aceeași limbă cu brașovenii care i-au ales. 

Interviu de Adriana Moscu

„Am vrut să câștigăm nu doar alegerile, ci mai ales speranța că se schimbă și la noi în oraș mai repede lucrurile”, îmi spune Nicoleta despre decizia de-a se alătura echipei de comunicare a noului primar al Brașovului, Allen Coliban.

În ultimii zece ani, numele ei s-a intersectat cu proiecte de comunicare, PR, marketing, publicitate și strângere de fonduri. Este fondatoarea Asociației Mainoi, un ONG activ în protecția mediului, promovarea culturală și educația alternativă. Mainoi funcționează și ca agenție de comunicare pentru branduri care pun responsabilitatea socială la baza activității lor.

Nicoleta Cîrjan își alege cu grijă proiectele în care se implică și fuge de dublul standard. Este mama lui Iris, pe care o învață să iubească natura și căreia îi spune că lumea este așa cum o construim noi.

Cum ai devenit Marketing Communications Manager în echipa de campanie a noului primar al Brașovului, Allen Coliban?

Pandemia de covid-19 a făcut acest lucru posibil.

Mă cunoșteam cu Allen Coliban din 2016, am făcut parte din din același grup care a pus bazele USR Brașov, perioadă în care am colaborat foarte bine. M-am ocupat voluntar de campania de comunicare în urma căreia el a devenit senator de Brașov. Eu am ieșit din partid în 2017 și nu am ținut legătura decât minimal. Cândva, pe la începutul lui 2019, într-o discuție întâmplătoare, i-am spus că dacă se decide vreodată să candideze pentru Primăria Brașov să mă sune. Și a făcut-o. Inițial, am zis că ma implic part-time, în scurt timp am zis că mă retrag. Nu îmi doream să încurc și să mă încurc știind că atunci când intru într-un proiect sunt all in, ori deloc. Iar all in nu puteam fi în acel moment, pentru că propunerea venea concomitent cu o promovare în echipa expertului în parenting Urania Cremene. O echipă în care aveam foarte multe satisfacții profesionale. După câteva luni a venit pandemia. S-au amânat alegerile.

Și am primit iar un mesaj în care Allen mă întreba ce mai fac, la care eu am răspuns „Fac bine. Intru în ehipa ta :)”. A fost o aliniere de intenții, pentru că fix în acea zi avusese loc un eveniment care m-a determinat să reconsider dacă în viața mea mai eram aliniată cu valorile mele. Iar acest mesaj atât de simplu a venit ca un răspuns și indiciu. Am ales intuitiv și mă bucur că am făcut-o.

Ce v-ați propus în campanie, ca strategie, pentru a câștiga?

Campania Locale 2020 a fost cea mai atipică campanie electorală din ultimii 30 de ani. Pe timpul unei pandemii globale, în stare de urgență, venită cu restricții nemaitrăite de generația mea. Și întinsă pe o durată foarte lungă.

Așadar, strategia noastră a fost una vie și fluidă. Am construit-o pe parcurs. Și de aceea, cred eu, a fost câștigătoare. Pentru că, probabil, cel mai mare asset al lui Allen Coliban și al echipei de campanie pe care a format-o a fost capacitatea foarte ridicată de adaptabilitate. Am reușit să ne adaptăm și să ne repliem rapid după fiecare lucru nou și imprevizbil care a apărut.

Pentru a câștiga, ne-am propus ceva care, pe cât de simplu sună, pe atât de complicat e de pus în practică: să îi convingem pe aceiași 50.000 de brașoveni care votaseră USRPLUS la Europarlamentarele din 2019 să îi acorde credit lui Allen Coliban și să îl aleagă primar. 

Cât de greu a fost în campanie?

A fost foarte intens, din toate punctele de vedere. Presiunea a fost uriașă.

Așteptările susținătorilor au fost foarte mari. Iar ce a fost greu de gestionat, pentru mine, cel puțin, a fost nivelul de responsabilitate. Cu lupa publică pusă pe orice mișcare a lui Allen Coliban, orice decizie greșită luam putea să facă diferența dintre a câștiga sau a pierde.

Nu doar alegerile, ci mai ales speranța că se schimbă și la noi în oraș mai repede lucrurile.

Ce crezi că i-a convins pe brașoveni să-l aleagă pe Allen?

Curajul, puterea de muncă și hotărârea lui. Curajul de a fi autentic și transparent. Puterea de muncă pe care a demonstrat-o în sutele de întâlniri cu oamenii, grupuri de lucru, dezbateri. Voința de a construi un program care să ducă Brașovul la următorul nivel.

Care e atmosfera din Primărie acum? Dar rolul tău, în continuare?

Atmosfera în Primărie e una de rutină, dar și una de efervescență. Pe de o parte, lucrurile merg înainte, funcționarii își fac treaba, orașul nu poate fi pus pe pauză cât se schimbă echipa de management. Pe de altă parte, proiecte faine și importante se conturează pentru oraș, iar entuziasmul este ridicat. Atât oameni din echipa Primăriei, precum și foarte multe persoane din afară (societatea civilă, mediul academic, business-uri, simpli cetățeni) vin acum înspre noii lideri cu inițiative și dorință de implicare.

Rolul meu acum este de consilier pe comunicare în cabinetului primarului. Pe termen scurt, asigur continuitatea comunicării din campanie, principiul cel mai important pe care îl respect fiind cel al deschiderii Primăriei către comunitate. Pe termen lung, voi contribui la eficientizarea comunicării instituției în relație cu toți stakeholderii: cetățenii, societatea civilă, angajații, presa, sectorul de bussines, insituțiile publice.

Ce momente din campanie te-au marcat?

Ultimele două săptămâni din campanie au fost un carusel de evenimente, emoții și adrenalină, pe care încă le rememorez perfect. Dar dintr-un episod din pre-campanie pot spune că am tras multe învățăminte.

Cu o lună și un pic înainte de alegeri am aflat rezultatele unui sondaj. Allen Coliban era la peste 20 de procente în urma contracandidatului. L-am întrebat pe strategul de campanie ce zic cărțile (teoria) despre asta. Aveam cum să recuperăm diferența în timpul care ne mai rămăsese? Mi-a spus că în cărți zice că ar fi nevoie de o minune ca să câștigăm.

Nu știu dacă a fost o minune, dar sigur a fost multă voință la mijloc.

Și tonul l-a dat, ca în multe alte ocazii, tot Allen Coliban. Îmi amintesc a doua zi de dimineață, la birou, după noaptea lungă în care analizasem datele recente primite.  Allen a venit și a zis ceva de genul: să nu fim triști, hai, că avem treabă, dacă chiar pierdem… să pierdem cu stil!

Și ne-am repliat încă și mai puternici. Iar următoarele cinci săptămâni am tras cu toții de parcă am fi fost la cinci procente diferență de cel de pe primul loc.

Viceprimarul Brașovului este o femeie: Flavia Boghiu. Ce ne poți spune despre ea?

Flavia Boghiu este cealaltă forță din acest cuplu profesional (Coliban-Boghiu) care conduce acum Brașovul. A fost managerul campaniei, demonstrând o putere de muncă extraordinară și un talent nativ de a aduce oamenii aproape și a-i motiva.

De la Flavia am învățat, în primul rând, empatia, căci este probabil omul politic cel mai aplecat asupra problemelor sociale din câți cunosc.

Cred că Brașovul este foarte câștigat având la conducere o persoană cu viziune, care știe că ne va fi tuturor bine dacă ne aplecăm cu atenție asupra categoriilor defavorizate. Totodată, a primit în subordine direcții din Primărie cu mare greutate, cum ar fi urbanismul, pe care sunt convinsă că le va conduce spre performanță cu mâna ei de fier învelită în catifea.

Ai și un cont pe Instagram: @nicoinprimarie. Povestește-ne despre el.

Chiar înainte să fac prima vizită de lucru în primărie, urmărisem în maraton serialul Emily in Paris, în care este vorba despre o tânără profesionistă în marketing și comunicare din SUA, detașată la biroul agenției ei din Paris. Ea ajunge plină de entuziasm și cu planuri mărețe într-o cultură profesională nouă. Are parte de o multitudine de întâmplări pe care le povestește pe noul ei cont de instagram @emiliyinparis. De acolo mi-a venit ideea de a-mi face contul @nicoinprimarie, căci similitudinile sunt mari. Și eu sunt o tânără profesionistă în același domeniu, ajunsă din mediul privat într-un mediu diferit, o instituție publică. Am vrut să am un canal pe care pot comunica simplu și direct, fără rigorile impuse de comunicarea instituțională. Cred că este o bună modalitate de a deschide Primăria către tineri, de a-i face curioși și dornici să se alăture activităților pe care le vom desfășura aici.

Tu ai comunicat pentru proiecte atât de diferite – festivaluri de muzică, sustenabilitate, parenting. Ai lucrat chiar și pentru TVR. Medii atât de diferite. Acum, ai planificat campanii politice. Ce ai învățat din fiecare experiență?

Parcursul din viața mea profesională a urmat mereu principiul scopului mai mare decât bunăstarea mea personală.

Mereu m-am întrebat: sunt aliniată cu viziunea organizației, contribui prin ceea ce fac profesional la îmbunătățirea acestei lumi?

Astfel că, destul de rapid, am ieșit din zona comercială unde mi-am făcut debutul profesional încă din timpul facultății, la Kanal D, și m-am îndreptat înspre zona mai publică.

După Kanal D, am plecat în TVR, tot în departamentul de marketing, unde am avut primul contact cu lumea instituțională. Am stat doar un an, căci lucurile acolo se mișcau într-un ritm mult prea lent pentru energia și aspirațiile mele. Am învățat, însă lecții valoaroase, care acum, când lucrez iar într-o instituție publică, îmi sunt de mare ajutor.

Am fost apoi timp de trei ani sponsorship manager într-unul dintre cele mai mari ONG-uri de mediu din România, Green Revolution, unde am avut satisfacția de a aduce finanțări și a implementa proiecte în a căror utilitate cred foarte mult și acum: bikesharing, cultură deschisă, sustenabilitate.

Apoi, am înființat îmrepună cu prietena mea cea mai bună propriul ONG, Mainoi, prin intermediul căruia am desfășurat timp de cinci ani cel mai premiat program de sustenabilitate al unui festival de muzică din România, programul ECO pentru Electric Castle. Din experiența Electric Castle am învățat să  am rigoare pe calitate, să nu mă las până când nu iese totul perfect, mereu cu gândul la beneficiar, ca el să aibă parte de cea mai bună experiență.

În 2015 am câștigat o finanțare de start-up prin care Asociația Mainoi se transforma în agenție de comunicare CSR. Finanțare la care am renunțat benevol, în parte din cauza neregulilor descoperite în procedurile instituției publice care coordona finanțările, dar și pentru că pe neașteptate am rămas însărcinată.

Astfel, dupa 10 ani de studiat și lucrat în București, m-am întors în orașul natal pentru cea mai mare provocare a vieții mele, creșterea unui copil. În timpul concediului de maternitate am continuat să lucrez doar pentru Electric Castle.

Când concediul s-a terminat, am început o colaborare cu expertul în parenting Urania Cremene. O zonă nouă, parentingul, de care am devenit fascinată și care, bineînțeles, era domeniul care în acea perioadă mă preocupa cel mai mult. Ideea de a influența pozitiv viețile a zeci de mii de copii din România prin intermediul programelor de parenting pe care le promovam m-a animat înspre a face performanță și în acest domeniu.

În tot timpul acesta, din 2012 încoace, eu am fost o activistă. M-am implicat în probleme de mediu, am fost printre primele persoane care au promovat mersul cu bicicleta în București, m-am implicat în Salvați Roșia Montană, apoi în grupul civic Uniți Salvăm. Am ajutat la înființarea USR Brașov, am participat la sute de proteste pentru justiție, mediu și drepturile omului. Și, chiar dacă m-am retras din lumea politică, am fost mereu conectată la acest domeniu și permanent preocupată de cum facem țara noastră un loc mai bun pentru noi și pentru copiii noștri.

Sunt femeile dezavantajate în politică? Cum se vede situația din Brașov?

Experiența mea directă în politică a fost doar cu USRPLUS. Astfel, nu pot spune că femeile sunt dezavantajate în politică, deoarece în acest partid am întâlnit cei mai mulți bărbați feminiști din toate tipurile de organizații în care m-am perindat. Am simțit că aici nu contează atât de mult genul, ci ceea ce știi să faci. Bineînțeles, trăim în România, care este în continuare o societate profund misogină, dar nu pot spune, din experiența mea limitată, că femeia ar fi mai dezavantajată în politică decât în alte medii.

Cum reușești să te împarți între activitatea profesională și cea de familie?

Acum, că este și pandemie, grădinițe închise, fac destul de greu delimitarea între viață profesională și viață personală. Am noroc cu partenerul meu de viață, care mă susține foarte mult și care are grijă să mă scoată din fluxul de muncă atunci când mă adâncesc prea tare, pentru a mă readuce acolo unde știe că e important pentru mine să fiu: prezentă cu adevărat în familie.

Ce știe Iris, fetița ta, despre mama ei? Îți înțelege jobul? Ce o înveți despre lume?

Iris știe că mami e pasionată de serviciul ei și că muncește mult. I-ar plăcea să stau mai mult cu ea, ca oricărui copil, dar e foarte înțeleaptă și înțelege că ceea ce fac nu fac doar pentru a ne asigura un trai bun, ci mai ales pentru că mă împlinește. Îi spun despre lume că aceasta este așa cum o construim noi. Astfel, o învăț că în această viață să își urmeze visurile cu convingere, să își asculte intuiția și să fie responsabilă.

Cum arată timpul tău liber?

Timpul meu liber este folosit în cea mai mare parte pentru ieșiri în natură, în locuri cât mai sălbatice, împreună cu familia mea numeroasă. Împreună cu partenerul meu de viață, avem trei copii și doi câini, cu care ne place să mergem peste tot în căutare de experiențe. Iubim snowboardul și ski-ul, mersul cu cortul la munte sau la mare, drumețiile, statul la foc în pădure, mersul cu bicicleta sau cu barca cu vele. În rest, când sunt acasă, mă joc cu Iris, ascult muzică, citesc și mă preocup de dezvoltarea mea personală.

Definește-te în trei cuvinte.

Caut mereu echilibrul.

O persoană de sex feminin și una de sex masculin care te inspiră?

Mama mea – care nu mai trăiește din 2019 –  și tatăl meu m-au inspirat mereu, pentru că au fost niște luptători toată viața lor, nu s-au plafonat, ci au evoluat constant. Copii de țărani care își cultivau pământul, unul din Moldova, unul din Muntenia, au plecat la oraș în Brașov, la doar 15 ani, pentru a urma liceul. Ambii au crescut profesional în uzinele în care au fost repartizați și mare le era mândria că nu au rămas la stadiul de muncitori, ci au ajuns să profeseze meserii intelectuale. Apoi, când marile uzine românești au dat faliment, cu mult curaj, la 40+ ani, au luat-o de la zero. Nu s-au plafonat așteptând statul să le dea, ci au început un mic business, care a crescut încet și sigur, cu multă muncă în spate, astfel încât adolescența și prima mea tinerețe au fost unele fără lipsuri materiale. Părinții mei mi-au oferit luxul după care au tânjit și de care nu au avut parte: acela de a studia, fără a-ți face griji pentru pâinea de mâine.

În general, persoanele care reușesc prin forțele proprii mă umplu de admirație și inspirație.

Foto: arhiva personală