Olivia Vereha, co-fondator Code4Romania: „Tot ce îți trebuie ca să contribui la schimbare este un laptop și o conexiune la internet”

Olivia este unul dintre oamenii care stau în spatele unor aplicații-vedetă, care au contribuit decisiv la exercitarea justă a democrației în România – Monitorizare Vot, Redirecționează.ro și Vot Diaspora sunt doar câteva dintre ele.

Interviu de Adriana Moscu

Poate e o întâmplare, poate nu. Dar, ca mulți dintre intervievații mei, și Olivia s-a specializat, mai întâi de toate, în jurnalism. Poziția ei actuală, de specialist UX, nu pare să aibă prea mare legătură cu presa. Și totuși. Mă gândesc că apropierea de oameni și cunoașterea în detaliu a nevoilor lor, pe care o presupune meseria de jurnalist, te așază în situația ideală de a găsi soluții rapide și de impact pentru semenii tăi.

Am stat de vorbă cu Olivia Vereha despre cum o tragedie colectivă poate naște o mobilizare colectivă, despre cum digitalul poate ajuta o țară să iasă din obscuritate, despre voluntariatul pus în slujba IT-ului și despre viitorul care se întâmplă acum, sub nasul nostru.

Olivia, ai terminat Jurnalismul, dar ai un Master în Multimedia. Cum s-a produs schimbarea asta dinspre presă, înspre digital?

Trecerea mea spre digital a fost una foarte timpurie. Am lucrat în presă și sunt absolventă de jurnalism, dar 90% din experiența mea în media a fost în online, cu o mică excursie în print și un strop de televiziune. Mi-am dat seama destul de devreme că, deși eram (și sunt în continuare) pasionată de ziare și reviste, nu eram croită pentru a deveni acel jurnalist excepțional așa cum mi l-am imaginat eu pe toată durata școlii. Am migrat în scurt timp de la redactor la coordonator, pentru că am realizat că acolo sunt punctele mele forte, în proiectarea, coordonarea și construcția de produse. Iubirea mea față de digital și întâmplarea fericită de a mă confrunta cu cerința de a construi platforme media m-au dus repejor spre meseria de acum, de user experience designer, unde rolul meu este să iau concepte din fașă și să le transform în produse digitale funcționale și prietenoase cu utilizatorii lor.

Te-a ajutat în vreun fel specializarea din timpul facultății în munca ta de acum?

Foarte mult. La început, mulți m-au privit cu scepticism, eram fata de la „citire și scriere” care se duce în IT. Dar toate abilitățile de a asculta cu grijă la detalii, cele de documentare, de menținere a obiectivității, de analiză profundă a interlocutorului (care acum pentru mine este utilizatorul) au fost și continuă să fie esențiale în meseria mea de azi. Cred că sunt printre cei norocoși din profesie, pentru că am venit în ea dintr-o zonă de comunicare și am avut un drum ușor în a învăța platformele să vorbească simplu și eficient cu vizitatorii lor.

Ești co-fondator, Chief Operations Officer & UX Architect la Code4Romania. Ce înseamnă cea din urmă titulatură? Explică pentru neofiți.

Un specialist în UX este cel care traduce nevoile utilizatorilor în soluții (cel mai adesea) digitale. Fac o analogie care mi se pare potrivită. Când vrei să îți construiești o casă te duci la un arhitect și îi spui nevoile tale de locuire. Că vrei o locuință cu suficiente camere pentru o familie de patru persoane, că ai nevoie de spațiu pentru birou fiindcă lucrezi de acasă, că ai doi prichindei, unul de doi ani și unul de șapte, și că ești un gurmand desăvârșit și mare fan al emisiunilor de gătit. Arhitectul te ascultă, îți pune întrebări despre stilul de viață, despre alte nevoi, stă cu tine și cu familia ta până înțelege perfect cine ești tu și de ce ai nevoie pentru a fi fericit cu viitoarea ta locuință. Apoi se duce și proiectează și randează imagini cu casa ta, construiește o machetă după chipul și asemănarea ta, fără să uite, bineînțeles, de buget și de standardele de calitate pe care trebuie să le respecte.

Apoi supraveghează lucrările pe care le fac constructorii și, la final, te ajută să amenajezi. Ăsta este și rolul meu, sa înțeleg problemele oamenilor și sistemelor și să vin cu cele mai eficiente și utilizabile soluții pentru a le rezolva sau, cel puțin, ameliora.

Cum arată o zi de lucru pentru tine?

Aș vrea să existe un tipar, chiar îmi doresc, dar într-o organizație de dimensiunile Code for Romania realitatea este că doar 10% din ziua mea de lucru este predictibilă. Începe cu cafea, fără excepție și cu un to-do list foarte lung care crește precum Prâslea, într-o zi cât alții în șapte. Într-o zi normală am cel puțin două întâlniri, fie cu alte organizații sau instituții, sesiuni de checkpoint cu echipa de cercetare și de UX design, multe micro-focuri de stins pe ici pe colo, (nepermis de multe) e-mailuri, uneori mai am câte un interviu pentru vreunul dintre domeniile pe care le analizăm, o sesiune de testare pe o soluție gata de lansare, răspund la câteva zeci de mesaje de la voluntari în Slack (platforma noastră de comunicare) și, dacă am noroc, am timp și eu să lucrez în liniște la designul unui prototip de soluție.

Cum a luat ființă Code4Romania?

Code for Romania s-a născut în 2016, după tragedia de la Colectiv, când foarte mulți dintre cei care am pus bazele organizației eram în căutarea unui mod prin care abilitățile și pregătirea noastră să devină utile pentru a produce o schimbare. Cei care au pornit organizația erau în diaspora pe atunci, plecați de mult timp din țară, și și-au pus întrebarea „cum pot eu să ajut România de la distanță altfel decât prin metodele limitate pe care barierele geografice le impun?”. Și răspunsul a venit sub formă de cod.

Tot ce îți trebuie ca să contribui la schimbare este un laptop și o conexiune la internet.

Inspirați de Code for America și de alți omologi din Europa și Africa a apărut Code for Romania, prima organizație neguvernamentală de tehnologie civică prin care ne-am propus să construim soluții digitale bune, eficiente, accesibile și sustenabile pentru țara noastră.

Ne-am lansat oficial în septembrie 2016, când deja eram peste 50 de voluntari adunați în jurul ideii și lansasem primul nostru proiect la apă. Îmi aduc aminte că în prima seara după lansare s-au înscris în organizație 350 de persoane. De-a lungul timpului au fost valuri și valuri, iar astăzi în Slack la noi există peste 1.700 de oameni înregistrați care contribuie, unii mai des, unii mai rar, cu know how, cod, design, cercetare, comunicare și multe altele.

Ce faceți aici, pentru cei cărora nu le este încă foarte clar?

Funcționăm ca o linie de producție cu o misiune foarte clară. Activitatea Code for Romania se împarte în trei mari componente: proiectare, execuție și administrare, în cicluri anuale.

În prima etapă o echipă de cercetare analizează subiecte specifice din cinci arii mari de interes pentru România: sănătate, educație, mediu, implicare civică și grupuri vulnerabile.

Dacă fiecare dintre aceste cinci domenii ar fi o carte, imaginează-ți că în fiecare an citim câte un capitol din fiecare dintre ele și îl analizăm în cele mai mici detalii.

Astfel că, de exemplu, în 2019, în domeniul sănătății am analizat care sunt cele mai presante probleme din „capitolul” sănătatea mamei și a copilului. Am stat în interviuri cu mame, medici, asistenți comunitari, organizații non profit, instituții etc. Am cartografiat problemele și apoi am început să căutăm soluții pentru ele. Am construit concepte de site-uri și aplicații, le-am validat și le-am proiectat. O parte dintre ele sunt în etapa de execuție, unele au ieșit deja din execuție și sunt în administrare. Adică funcționează și sunt utilizate.

Toate aplicațiile noastre sunt gândite în ecosisteme, sunt interconectate și sunt open-source, adică au codul sursă deschis pentru oricine. Avantajul acestui mod de lucru este că, în timp, costurile de producție software (deloc neglijabile) scad considerabil.

De pildă, am construit o aplicație de monitorizare a alegerilor. Peste 60% din codul scris pentru aceasta a fost refolosit pentru a construi o aplicație de monitorizare a mamelor din comunități defavorizate, scăzând costul de producție pentru cea de a doua la mai puțin de jumătate, grație arhitecturii foarte similare dintre cele două aplicații. Apoi, un alt avantaj este că o aplicație nu mai devine prizonieră a unui singur proprietar.

România este plină de aplicații web și mobile abandonate. Avem un cimitir de soluții digitale construite cu bugete foarte mari care zac, inutilizabile, pentru că firma pe care le-a făcut a dat faliment, sau pentru că organizația nu a mai avut finanțare sau chef să continue proiectul.

Dacă ar fi codul disponibil în format deschis orice altă organizație ar putea prelua soluția și ar duce-o mai departe.

Ce înseamnă „aplicații civice”, mai exact?

Definiția pentru aplicații civice este una care încă mai dă bătăi de cap tuturor celor din domeniu, la nivel global. Eu aș denumi tehnologia civică drept tehnologia pusă la treabă pentru binele public. Astfel că aș încadra în această categorie toate acele aplicații care rezolvă o problemă de ordin social sau civic și care facilitează munca actorilor care contribuie la acest bine general.

Cum v-ați construit comunitatea de voluntari și susținători? Vin ei spre voi sau invers? Cine sunt acești voluntari?

Aș spune că este un dans. Avem până acum peste 1.700 de persoane înscrise în Slack, persoane care au venit constant către noi, uneori în valuri mai mari, uneori predictibile, alteori nu. La lansarea Code for Romania din 2016 s-au înscris într-o singură noapte 350 de voluntari. La primul nostru HackDay pilot au venit către noi 80 de persoane care au lucrat un weekend întreg.

În primele luni de carantină au contribuit la aplicații 420 de voluntari.

De multe ori, ieșim și noi cu mesaje și îndemn la voluntariat pe probleme specifice, când avem nevoie de sprijin pe anumite tehnologii sau când avem presiunea de a finaliza un proiect în ritm accelerat.

Voluntarii noștri sunt majoritatea oameni seniori din punct de vedere profesional, care sunt în acest moment la un nivel de confort financiar și personal în care au timpul, disponibilitatea și dorința de a da înapoi comunității din care fac parte.

Code for Romania a fost încă de la început și rămâne un spațiu în care voluntariatul în IT prinde curaj, sens și se manifestă eficient. Este foarte dificil să pornești un astfel de spațiu, pentru că a crea locul în care developerii și restul specialiștilor să contribuie la proiecte mari și sustenabile pe termen lung este costisitor și complex de menținut.

Povestește-ne despre cea mai recentă recunoaștere a voastră – Premiul I la categoria Comportament civic și Participare publică pentru proiectul VotDiaspora.ro. Cum funcționează el?

Este cel de-al treilea premiu I pe care îl luăm la această categorie din 2017 încoace. Prima dată l-am câștigat pentru Monitorizare Vot, a doua oară pentru Redirecționează.ro și a treia a fost anul acesta, pentru Vot Diaspora. Vot Diaspora simplifică un document PDF de 40 de pagini pentru orice cititor. În anul 2016, când nici nu eram lansați, am pus online primul nostru proiect – votdiaspora.ro, un tutorial de tip arbore decizional care să ajute românii de peste hotare să voteze. Ne confruntasem cu ghidul alegătorului român în străinătate, pe care nu doar că îl găseai cu greu, dar îți lua o zi întreagă să îl citești și să îl înțelegi. Apoi, problema lipsei secțiilor suficiente în diaspora deja era ceva ce experimentasem cu doi ani în urmă, așă ca am decis să traducem acest ghid și să îl accesibilizăm pentru oricine avea nevoie de informațiile din el.

A prins foarte repede proiectul, iar în 2019, la alegerile din mai, a depășit orice așteptare din punct de vedere al traficului. Atât de mult încât ne-am trezit și cu o factură uriașă de aproape 2.500 de dolari pentru serviciul de hartă pe care îl foloseam la acel moment. Nu ne închipuiam că vom depăși pachetul free pe care îl foloseam, dar iată că s-a întâmplat. În noiembrie, la prezidențiale, cu ajutorul comunității am făcut o campanie ad-hoc de fundraising pentru a ne permite să îl ținem live pe durata celor șase zile de vot, pentru că altfel ar fi trebuit să îl închidem. Ne bucurăm că nu a fost cazul.

Care sunt cele trei proiecte ale voastre de suflet și cum au schimbat ele în bine mersul societății?

Cel mai greu îmi este să aleg. Toate ne sunt dragi și toate au un sens în societate pentru că, așa cum îți povesteam, construim ecosisteme și rămânem constanți în crezul nostru că „no app should be an island”. De prea multe ori ne lovim de problema asta, că fiecare a construit de capul lui câte o soluție fără să se gândească cum anume se comportă soluția în afara propriului context, cum se integrează cu altele, ce construim și în ce ordine și multe altele.

Ne e drag tare Monitorizare Vot, pentru că a fost primul proiect mare pe care l-am lansat, a fost o premieră pentru România și a prins aripi și dincolo de granițele țării, pentru că a fost replicat și în alte state.

Acum, Monitorizare Vot este una din cele patru soluții din ecosistemul dedicat alegerilor, alături de Vot România, Vot Diaspora și Rezultate Vot.

Ne e drag tare și Redirecționează, pentru că am vrut prin acest proiect să dăm un exemplu de colaborare și de altruism. Nu ne oprea nimeni să ne construim doar pentru organizația noastră un sistem digital de colectare de formulare 230, dar în societatea civilă vedem des prea multă competiție inutilă.

Redirecționează.ro este o platformă prin care orice organizație poate colecta formulare, pentru că împreună suntem mai puternici și mai relevanți și este esențial să ne sprijinim unii pe ceilalți.

Redirecționează este primul din ecosistemul de soluții dedicate societății civile alături de VotONG, RoHelp, Centru Civic ( pe care acum îl pregătim de versiunea sa 2.0) și alte câteva soluții care sunt în dezvoltare și vor fi lansate curând.

Evident, trebuie să menționez și ecosistemul de 7 aplicații construite pentru a combate efectele pandemiei, care a ajuns la 1 din 4 români adulți și care continuă să fie un sprijin pentru toți cei care au nevoie de informații la îndemână. 

Care este relația voastră cu administrația publică? Aveți parteneriate în acest sens?

Avem un acord de parteneriat cu Guvernul României, cu două ministere la acest moment, și la nivel local colaborăm bine cu câteva primării. Este o colaborare care s-a construit în timp, cu pași mici, cu suișuri și coborâșuri, dar care începe să se fluidizeze, așa cum este și normal într-o societate funcțională.

Cum ajută, în mod concret, tehnologia, binelui public?

Schimbarea socială se poate produce cu ajutorul a câtorva motoare. Nu sunt multe, dar tehnologia este unul dintre ele și nu doar recent, de când există acces la internet, ci dintotdeauna, de pe vremea când omul a început să inventeze tot felul de mașinării care să îl ajute în viața de zi cu zi. Suntem într-o perioadă în care e din ce în ce mai greu să ții pasul cu ea, pentru că evoluează la o viteză fascinantă, dar asta trebuie să ne motiveze, nu să ne sperie.

Tehnologia poate simplifica, facilita, conecta, eficientiza foarte multe lucruri, procese și mecanisme. Dacă am construi soluții cu cap, în scurt timp vom putea să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat relevante care să ne ajute să creștem ca țară.

Cu un strop în plus de digitalizare putem ajunge foarte repede în ziua în care pacientul nu mai este cărăușul de documente între spitale și medici, în care orice document emis de statul român poate fi obținut și online, ziua în care orice copil și orice profesor primește acces la instrumente digitale potrivite pentru el și lista poate continua.

După cunoștințele tale, cât de digitalizată e România în acest moment față de alte țări și care ar fi politicile publice urgente care ar trebui implementate spre o schimbare vizibilă și benefică? Sau, ca să formulez altfel, ce merge rău în România din punct de vedere digital și nu mai suferă amânare?

Nu stăm grozav, dar avem un potențial fantastic. Rapoartele la nivel european ne prezintă datele obiectiv și rece și e important să înțelegem unde suntem la capitolul alfabetizare digitală, ca să știm cum să abordăm posibile remedieri și rezolvări. Din punct de vedere al politicilor publice de care avem nevoie pentru a începe să construim coerent, considerăm că trebuie să pornim parcurgând șapte pași pe care i-am și detaliat în propunerile noastre transmise către guvern anul precedent, pe care le poate citi oricine aici. Nu sunt concepte complexe și nu sunt lucruri dificil de atins, dar sunt vitale.

Nu ne-am propus niciodată să facem tehnologie de dragul tehnologiei, ci de dragul dezvoltării unor soluții funcționale. Da, desigur că ne dorim cu toții să conducem o Tesla, dar hai să ne cumpărăm o Dacie cât încă avem lămâia în geam.

Este o discrepanță foarte mare între nivelul de tehnologizare din mediul privat și cel public și scopul este să ajungem cu cel de-al doilea la un prag acceptabil, de unde se poate construi mai departe.

Românii, cel puțin generația mai în vârstă, par să se teamă de tehnologie. De unde această atitudine?

E o reacție firească. Îmi aduc aminte că aveam șase ani și un telefon din acela cu roată în casă. Și încă așteptam să termine de vorbit cuplatul (mai ții minte sistemul?) ca să pot să o sun pe mama la serviciu, să îi spun că a venit un plic și că poștașul așteaptă să semneze un adult. Și eu mă simt copleșită, deși, de când am intrat la școală, am avut un calculator în casă și am fost printre primii elevi cu telefon mobil în buzunar.

E normal să îți fie teamă de ceva ce pare să fie magie. Cum adică pot să vorbesc cu un tub de plastic în casă și el îmi comandă singur cumpărături? Și sunt foarte puțini cei care, nativ digitali fiind, au alocat timp suficient să își ajute părinții și bunicii să înțeleagă toate beneficiile tehnologiei.

Și un nativ digital, dacă este dus acum într-un laborator în care specialiștii lucrează la următorul dispozitiv revoluționar care va face operații pe oameni, se sperie și își imaginează o sumedenie de potențiale riscuri. Cred că trebuie să discutăm mai puțin despre de ce anume se sperie, ci mai degrabă despre cum îi ajutăm să depășească aceste temeri în siguranță și cu empatie. 

S-a văzut acum, în pandemie, mai mult ca oricând, situația nefastă, inclusiv la nivel digital, a învățământului românesc. În opinia ta, cum s-ar putea digitaliza educația în România repede și bine? Ați făcut propuneri sau colaborați cu școlile din România? Dacă nu, aveți ceva în plan?

Mă leg de răspunsul la întrebarea anterioară pentru că sunt foarte interconectate. Nu avem cum să avem învățământ mai bun până când nu investim în profesori și în programa școlară. Până nu acceptăm că unele manuale sunt depășite și că formarea profesorilor este deficitară în anumite aspecte ce țin de digitalizare. Nu cred în lucrurile făcute repede și bine – cel mai des, cele două nu prea se potrivesc–, dar în mod cert putem face câțiva pași concreți pentru a pune bazele unei reforme. Și aici nu trebuie să ne forțăm să reinventăm roata, putem să ne uităm la statele în care educația merge ca pe roate ca să înțelegem cum putem contextualiza și în România acele modele de eficiență. Și este foarte important să depunem mai mult efort să nu lăsăm niciun copil în urmă.

Avem proiecte în zona educației, este unul dintre domeniile de focus pentru noi alături de sănătate, mediu, transparență, grupuri vulnerabile și implicare civică. În toamna aceasta ne pregătim să lansăm altături de mai mulți parteneri trei soluții – una dedicată copiilor cu cerințe educaționale speciale, una pentru școlile speciale din România pentru a ajuta profesorii să lucreze cu copiii cu surdocecitate (și nu numai) și o a treia soluție pentru școli, pentru a-i ajuta în managementul pregătirii resurselor umane.

Ce alte proiecte veți implementa pe mai departe?

Să spun că e o toamnă aglomerată pentru noi ar fi o evaluare superficială. Ne pregătim de foarte multe lansări de soluții, abia ce am livrat cea de a 21-a platformă din istoria noastră și finalul anului ne va găsi aproape de 30.

Lucrăm la un software de management de caz pentru organizațiile care luptă împotriva violenței domestice, la o platformă de exerciții și jocuri pentru profesorii din școlile speciale pentru a-i ajuta în intervenția timpurie în cazul copiilor cu surdocecitate, un sistem de management de baze de date pentru organizații neguvernamentale, o platformă pentru artiștii independenți și multe altele.

Pregătim, de asemenea și prima noastră campanie de comunicare la nivel național care este de fapt o promisiune și o invitație în același timp, de a digitaliza eficient și responsabil România în următorii cinci ani.

Este un moment de răscruce global, nu doar național, și este important să construim măcar acum împreună și nu separat.

Foto: Doria Photography (portret); arhiva personală