Patricia Butucel, despre Rocanotheworld, festivalul care te îndeamnă să Fii curios! Fii diferit! Fii pentru alţii!

Rocanotherworld s-a născut din durere, cu cinci ani în urmă, la dispariția fulgerătoare a lui Ioan Dan Niculescu, un om de creație original, mentor pentru cei din industrie. Dar continuă să genereze și azi bucuria aceea specială pe care numai rockul ți-o poate stârni.

Uneori, lucrurile sunt surprinzătoare. Imprevizibile și bruște, ca pandemia care a izbucnit cu un an în urmă. Dacă despre cea din urmă sperăm să se termine cât mai curând, organizatorii festivalului Rocanotherworld își propun să continue cu ediții pe termen nedefinit. Cea de anul acesta este diferită, fiind prima desfășurată online.

Am vorbit cu Patricia Butucel, directoarea festivalului și președinta Asociației Industrii Creative, despre spiritul acestui eveniment rock, trupele invitate și provocările pe care le întâmpină industria în vremurile ciudate pe care le traversăm.

Patricia, spune-mi cum ai ajuns să lucrezi în managementul artistic și de festival?

Sunt specialist de comunicare și PR și am făcut parte mereu din mediul cultural și artistic, iar industria evenimentelor a fost prezentăconstant în viața mea. Încă de mic copil am jucat în piese de teatru, am cântat în corul catedralei Romano-Catolice din Iași, am făcut dansuri nouă ani, am scris în revista școlii și am făcut parte mereu din echipele de organizare oriunde mă aflam.
La finalul masterului de Publicitate și Relații Publice, la 23 de ani, în urma unui concurs de proiecte, am câștigat o finanțare europeană de 25.000 de euro pentru start-up. Așa a luat naștere Showberry și am început să pun pe picioare activitatea mea curentă.
Odată cu firma, am început să organizez petreceri și concerte în Iași, iar la 25 de ani am organizat prima ediție a festivalului Rocanotherworld.  La 27 de ani am preluat și președinția Asociației Industrii Creative, iar la 28 am pus pe picioare un nou festival la Iași, Classix Festival.

Cum a luat ființă Rocanotherworld?

S-a întâmplat pe 23 iunie 2016, la Iași, și a fost un festival organizat în doar trei zile, dedicat memoriei lui Ioan Dan Niculescu, un „creativ” iubit, care a inspirat foarte mulți oameni în timpul vieții sale, și cunoscut de apropiați ca „Roca”. Mie mi-a fost mentor iar momentul în care am aflat tragica veste privind accidentul de mașină m-a șocat și am simțit că am rămas fără un stâlp important de susținere. Ceea ce m-a mirat și mai tare a fost faptul că nu eram singura. Eram mulți cei care ne bazam pe sfaturile sale, atât profesional, cât și personal. De aceea, ne-am dorit cu toții să transmitem mai departe valori precum be curious, be different, be for others.
Foarte mulți prieteni de-ai lui s-au alăturat și au pus umărul la treabă și așa am reușit să adunăm pe pârtie 2.000 de participanți încă din primul an. A fost emoționant să vedem cât de mulți oameni l-au iubit. Când am lansat lampioanele la finalul serii, iar cerul s-a luminat complet, am simțit că această inițiativă trebuie să continue.

Vorbește-mi un pic despre conceptul și valorile Rocanotheworld. 

Festivalul s-a poziționat încă de la început în jurul conceptului de sharing şi a principiilor pe care Roca le-a îmbrăţişat de-a lungul vieţii: Fii curios! Fii diferit! Fii pentru alţii!

Întregul festival a fost gândit după caracteristicile lui Ioan Dan Niculescu. Iubea muzica rock și a adus petrecerile rock în Iași, dar totodată era și un împătimit de muzică electronică, iubea călătoriile și multe învățături și le-a găsit în vizitele sale în Asia. Iubea animalele, era un gurmand și crease muștarul Doamne Ferește.

Avea o personalitate complexă și am vrut să se regăsească fiecare element și în festivalul nostru. Mai ales că, deși nu o făcea public, era și un filantrop care ajuta mereu persoanele sau cauzele în care credea. Mereu te încuraja să îți depășești granițele mentale. Să ai încredere în forțele proprii și să faci ceea ce copilul din tine își dorește să facă. Să te uiți și să te gândești și la cei din jurul tău, iar cel mai important: să îți reamintești mereu să fii fericit.
Astea ne-am dorit și noi. Vrem să fie un festival al oamenilor, care se adună într-un loc pentru că rezonează și au un crez mai puternic decât cel al unui line-up. Cu siguranță muzica unește și ne aduce împreună, însă ne-a bucurat să aflăm că mulți participanți veneau pe pârtie pentru energia și cauza în sine a festivalului. Drept dovadă, am și ajutat scena underground și indie să crească la nivel local. Erau multe trupe care, deși aveau activitate și notorietate, nu erau cunoscute în Iași. Iar artișii au fost minunați și au fuzionat cu noi, de aceea, la primele ediții, au concertat pro bono. Au crezut mereu în noi iar pentru asta o să le mulțumim cu fiecare ocazie.

A câta ediție este aceasta care tocmai s-a încheiat și prin ce se distinge de celelalte?

A fost o ediție online, nu am socotit-o ca fiind una clasică. Este o altă formă prin care festivalul dorește să fie aproape de comunitatea sa. Această versiune de Rocanotherworld reprezintă o replică a ceea ce s-a întâmplat în vara anului 2020, în care am putut viziona cele 14 concerte pe platforma Overground Showroom. Practic, mutăm offline-ul în online. Ne-am dorit ca această experiență să dureze tot 5 zile, așa cum s-a întâmplat în vară. Este prima oară când încercăm această rețetă și suntem plini de emoție în ceea ce o privește. Ne bucurăm totodată că la finalul lunii ianuarie vom reveni în comuna Lungani, pentru a veni în ajutorul celor 500 de familii sprijinite și în vară.

Ediția de iarnă a festivalului sprijină o cauză caritabilă. Despre ce e vorba, cum ați ales-o, cum pot ajuta doritorii?

La finalul lunii ianuarie vom reveni în cele patru sate din comuna Lungani. Acestea au fost și cauza Rocanotherworld din iunie 2020.

Auzisem deja că se află în topul celor mai sărace din țară, iar când am ajuns, ni s-a și confirmat. Foarte mulți dintre ei trăiesc doar din ajutoarele sociale, fără apă curentă sau electricitate. Încă din vară am venit în sprijinul lor cu peste nouă tone și jumătate de produse alimentare, materiale sanitare și de igienă. Așadar, știam de atunci că misiunea noastră nu s-a terminat și că vom reveni cu altă ocazie. Începând cu 28 ianuarie vom repeta acțiunea, dorind să suplimentăm și cu un ajutor de lemne.

Am fost surprinși în mod plăcut să vedem că inițiativa de-a ajuta din nou cele patru sate a venit chiar din partea managerului de CSR de la Kaufland România, Anna Katharina Scheidereiter care, alături de colega ei, Bogdana Popa, au muncit și au împărțit pachete cot la cot cu noi. În general, toți cei care au venit la acțiune au zis că vor repeta experiența. Deși este multă muncă fizică, satisfacția este inegalabilă.
Acum suntem în plină pregătire a acțiunii, iar voluntarii continuă să se înscrie. Fiind un volum atât de mare de ajutoare de gestionat, sprijinul uman este vital. Iar acum, pe timpul iernii, am mărit perioada pe care o vom petrece în comuna Lungani de la două zile, cum a fost în vară, la patru zile. Dacă gerul și zăpada vor continua, probabil vom avea parte din niște zile lungi. Dar energia din interior ne va încălzi, cu siguranță. 🙂

Ce au putut oamenii vedea și asculta ediția aceasta?

Întregul program a fost gândit conform schemei din iunie, anul trecut. Aceleași trupe, aceeași ordine, premieră la aceeași oră. Ce schimbă puțin experiența unui concert online este că publicul poate viziona timp de încă 48 de ore concertele zilnice. Prin urmare, ziua de duminică va putea fi vizionată până marți, inclusiv.

Toate trupele invitate fac parte din lista lungă de artiști care au concertat pro bono în anii anteriori: Toulouse Lautrec, Robin and the Backstabbers, Lucia, Pinholes, Byron, Fine, It’s Pink, Eyedrops, Argatu’, Ana Coman, Jurjak, Luna Amară, Om la Lună, Les Elephants Bizarres, The Mono Jacks. Fiind un context aparte, ne-am dorit să schimbăm direcția și să îi susținem.

Biletele se pot procura în continuare de pe platforma iabilet.ro și pot fi achiziționate atât pe zile cât și sub formă de abonament, iar ele pot susține fie artiștii, fie cauza caritabilă, fie ambele.

Care au fost provocările unei ediții susținute online?

Provocările acestei ediții online au fost mai mult de ordin tehnic, fiind o inițiativă nouă pentru noi. Am vrut să avem un conținut de calitate, de la sunet până la video, precum și să găsim cea mai potrivită platformă prin care se difuzăm concertele. Până acum, suntem în grafic și a ieșit totul bine, însă am descoperit și ce am vrea să îmbunătățim pe viitor. În rest, oamenii și artiștii au reacționat pozitiv încă de la început. Trupele au fost de acord de când le-am propus proiectul, iar cei de acasă erau dornici de un moment de respiro, mai ales că există și partea caritabilă a festivalului care încălzește tot acest virtual al iernii.

Care sunt satisfacțiile pe care vi le aduce organizarea unui astfel de festival?

În viziunea mea, cea mai mare satisfacție pe care o poți avea când organizezi un eveniment este dată de reacția publicului și de energia oamenilor care sunt prezenți.

Această ediție, deși nu are interacțiune fizică, am observat că a fost foarte bine primită de public, mai ales că a scăzut destul de mult și interesul din partea artiștilor și a organizatorilor de a crea conținut de acest gen pentru mediul online. Oamenii au obosit. Munca din spate e cam aceeași, doar că nu mai ai publicul care să te încarce, cum se întâmpla la un eveniment clasic.

Acum suntem fericiți că putem să oferim măcar o parte din bucuria obișnuită celor de acasă, și anume de a viziona o cântare pe scenă a trupei preferate. Și artiștii se pot urmări pe ei, ceea ce este cel puțin interesant. Plus că avem și acest #beForOthers care va încheia evenimentul.

Urmează o ediție de vară?

Vom anunța cât de curând și o ediție clasică, de vară. Sperăm că pandemia va mai scădea, iar întregul ei curs ne va permite să ne reîntâlnim fizic și să ne bucurăm de concertele live.
Cu mai multe informații vom reveni în luna februarie, însă deja pot spune că vom lua ca reper ceea ce s-a întâmplat anul trecut. Îl vom gândi sub parametrii din anul 2020 iar, dacă ne-o va permite contextul, îl vom crește ca să fie mai aproape de edițiile inițiale. Vom fi flexibili, asta știm sigur.

Cât de greu e să organizezi evenimente culturale și artistice în pandemie? Cum vă descurcați, ce ați solicita autorităților? 

Cred că pandemia ne-a schimbat tuturor modul în care gestionăm lucrurile. Este un necunoscut continuu care te forțează să testezi. Noi am testat întregul an, când s-a putut și au fost permise evenimentele.
Am fost și printre norocoși, Rocanotherworld fiind primul festival din vară. Abia se ridicaseră restricțiile după lockdown iar lumea era dornică să iasă. Am avut parte de sprijin și încurajări din toate direcțiile și a ieșit mai bine decât speram.
În toamnă am mai organizat o serie de concerte în aer liber și vizionări de filme. Însă, și în pandemie, au fost mai multe puncte în care putem spune că funcționau sau nu lucrurile. De exemplu, în prima săptămână a concertelor din toamnă, oamenii erau foarte încântați de ideea de a-și asculta trupele preferate și au venit aproape toți. În următoarea săptămână a fost anunțată la nivel național o creștere a infectărilor iar acest lucru a adus cu sine o scădere a numărului de participanți, inclusiv a celor care plătiseră deja biletul. Au fost perioade și perioade. Consumul publicului a fost direct proporțional cu știrile pe care le auzeam cu toții.

Să organizezi ceva pe timp de pandemie reprezintă un gambling total. Dar asta cred că e valabil în orice domeniu în lucrul cu publicul din lume. Planurile se fac pe termen mai scurt. Poți să le gândești cu 2-3 săptămâni înainte și tot riști ca în momentul 0 lucrurile să fie total schimbate. Iar măsurile pe care trebuie să le iei sunt multe și costisitoare. Ai mai puțin public, mai multe costuri și mai multe reguli de respectat. Dar toată lumea se adaptează.

Cât privește ajutorul din partea statului – am reușit să ne descurcăm fără el, fiind evenimente private, în spații private. Am avut totuși încrederea și susținerea din partea partenerilor. Însă și aici numărul a scăzut, mulți dintre ei au fost afectați, la rândul lor. Acum așteptăm să vedem ce se întâmplă cu ajutoarele de la stat, dar nu cu mâinile în sân. Mergem mai departe, oricum ar fi.

Cum faceți să nu vă descurajați?

Ne descurajăm și noi destul de mult, ca toți oamenii. Dar avantajul nostru este că ne trece repede, iar de fiecare dată ne încărcăm cu o energie și o putere mai mare de a face lucruri mai departe. Vreau să cred că suntem o echipă flexibilă care este dispusă să se adapteze oricărei situații. Luăm lucrurile ca atare și eu, una, învăț să nu le iau personal. Odată ce accepți prezentul așa cum e, viitorul te va surprinde.

Foto: arhiva personală; The Phope; Flavius Solescu