Prof. Dr. Veronica Lazăr, Profesor de Microbiologie – Imunologie la Facultatea de Biologie – ne spune tot adevărul despre CORONAVIRUS

Prof. Dr. Veronica Lazăr este Profesor de Microbiologie – Imunologie la Facultatea de Biologie – Universitatea din București și ne face o trecere în revistă amănunțită despre felul în care ne putem proteja împotriva Coronavirus, dar prezintă și o imagine obiectivă, din punctul de vedere al specialistului, a felului în care țara noastră e pregătită să facă față efectelor pandemiei. 

 

Ce ne puteți spune despre riscul îmbolnăvirii cu Coronavirus?

Coronavirusurile sunt virusuri cu genom de tip ARN, anvelopate – ceea ce le conferă sensibilitate la radiații UV, temperaturi peste 56⁰C, solvenți ai lipidelor (alcool 70-75%, eter; săpun, detergenți), ca și la dezinfectanții oxidanți (care inactivează orice tip de agent infecțios – apă oxigenată, acidul peroxiacetic/peracetic, dezinfectanți/ biocizi pe baza de clor – cloramină, dar nu și chlorhexidina, din apa de gură). Transmiterea se face de la omul bolnav – la cel receptiv, prin contact direct sau apropiat (în famile, spital, cabinete medicale, medii aglomerate), prin picăturile Pfluge, emise in cursul actelor de tuse, strănut, chiar vorbit; aceste picături, de dimensiuni mici – bioaerosoli, plutesc în aer timp de 30 min pâna la 3 ore, apoi se depun pe suprafețe (rămânând infecțioase un timp variabil, după natura materialului: 3 zile pe plastic și metale, 1 zi pe carton, 3h – pe suprafețe de cupru etc.).

Deși sunt virusuri cu origine zoonotică (fiind parazite la mamifere și păsări), în ultimele decenii s-a dovedit că sunt capabile să infecteze și oamenii (ca rezultat al recombinărilor genetice și mutațiilor). Izbucnirile epidemice, respectiv a sindromului respirator acut sever (SARS) în 2003 și, mai recent, a sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS), au demonstrat capacitatea acestor coronavirusuri de a determina infecții potențial letale atunci când depășesc barierele de gen și specie și infectează oamenii. În 2019 a fost izolată tulpina 2019-nCoV (newCoronavirus) care este încadrată în genul Betacoronavirus (în mod normal, alpha și beta coronavirusurile sunt paraziți la  lilieci și rozătoare) și care este agentul patogen al bolii  desemnate cu acronimul COVID-19 (Coronavirus Disease-19), agent cu contagiozitate foarte mare și potențial pandemic.

 

În afară de autoizolare, ce mai putem face pentru noi înșine pentru a rămâne sănătoși și neafectați de boală?

Să ne hrănim sănătos (și corespunzător activității pe care o avem acum), să facem mișcare (în curte sau în apartament), să ținem legătura cu familia extinsă, cu prietenii, cu colegii – mereu cu o atitutine optimistă, încurajatoare (nu are rost să îi împovăram pe ei cu neliniștile noastre, mai ales pe cei care lucrează!); să respectăm un program, o autodisciplină și să menținem un echilibru și o gândire pozitivă, că vom putea depăși această perioada de criză, cu răbdare și înțelegerea faptului că facem ceva necesar pentru sănătatea și viitorul nostru! Este adevărat că trebuie să ne supunem unor reguli restrictive, dar înțelegându-le rostul, ar trebui să ni le asumăm; cineva, cândva, dădea o scurtă definiție a libertății: ,,Libertatea este necesitatea înțeleasă!”

 

Pe dv., ca profesionist și ca om, ce vă neliniștește cel mai tare?

Faptul că unii ignoră în continuare gravitatea situației și că nu realizează că periclitează nu doar propria sănătate, ci și pe a celorlalți. Ca profesionist, mă tem că sistemul nostru de sănătate ar putea fi depășit la un moment dat (medici, asistenți, personalul din laboratoarele de diagnostic paraclinic); nu mă pot abține să nu gândesc că țări cu sisteme de sănătate mai bine organizate și performante se declară depășite de numărul mare de pacienți în stare gravă…

 

Care ar fi șansele ca noi, ca țară, să înregistrăm o rată cât mai mică a deceselor din cauza infecției cu Coronavirus (COVID-19)?

Să avem o atitudine responsabilă, să respectăm recomandările specialiștilor în Boli Infecțioase și Epidemiologie. Prin comparație cu țări cu mai multe resurse, noi ar trebui să fim conștienți că doar prin respectarea regulilor care vizează întreruperea lanțului epidemiologic, evitând transmiterea și diseminarea agentului infecțios vom putea evita punctul critic, când sistemul nostru de sănătate ar fi depășit.

 

Considerați că sunt lucruri care nu s-au făcut încă în încetinirea răspândirii bolii la noi?

Dacă ne referim la primele zile ale lunii martie, unele măsuri s-au luat cu întârziere, de ex. anularea curselor aeriene din și spre Italia, Spania…

Dar aș dori să menționez și niște lucruri nefăcute… în ultimele decenii:

• sistemul de sănătate a fost continuu subfinanțat, ca și educația și cercetarea – astfel că acum nu avem resurse materiale suficiente, dar nici resurse umane pregătite pentru astfel de situații – de ex., acum s-au achiziționat aparate pentru metoda genetică de diagnostic prin RT-PCR pentru toate județele (aparate existente până acum doar în clinicile universitare), dar nu va avea cine să lucreze cu ele, cel puțin la început; cunosc un caz concret, un șef de laborator de Spital Județean care caută cu disperare un laborator cu experiență, unde să trimită o persoană pentru o perioadă de instruire/training; a trimis 5 cereri către spitalele mari de boli infecțioase din București și nu a primit niciun răspuns… toată lumea este copleșită…
• aș vrea să mai adaug că s-a făcut o greșeală uriașă, respectiv niciunul dintre guvernele care s-au succedat nu a înțeles și deci nu a luat măsuri concrete și eficiente de redresare a Institutului Cantacuzino și acum se va vedea cât de important este să avem un institut național de producție de vaccinuri – institut strategic, important pentru siguranța națională; vaccinurile vor fi produse de alte țări, dar care îl vor livra preferențial, eșalonat și oare la ce preț?

 

Cât de plauzibilă e apariția unui tratament pentru Coronavirus pe termen scurt?

Există deja o serie de terapii, mai vechi, dar și moderne, verificate: în afară de medicamentele antivirale și simptomatice (care combat febra, tusea, inflamația etc.), în China/ Wuhan s-au folosit:

• seroterapie cu anticorpi specifici, protectori; se administrează plasmă recoltată (sau ser) de la cei trecuți prin boală și vindecați (metodă folosită și anterior); poate fi folosită doar pe scară mică, pentru cazuri grave; în timp, va crește însă numărul potențialilor donatori; anticorpii vor determina seroneutralizarea virionilor (forma infecțioasă a virusului, aflată în afara celulelor) prin cuplarea anticorpilor cu spiculele inserate în anvelopa virală; astfel virusul este ,,neutralizat,, si nu se mai poate lega/adsorbi la receptorii de virus ai celulelor sensibile ale gazdei; iar aceste particule virale învelite în anticorpi specifici activează mecanisme imunologice de îndepărtare a complexelor imune formate (fagocitoză imună, citotoxicitatea celulară anticorpo-dependentă);
• administrarea de anticorpi monoclonali cu specificitate față de receptorul pentru interleukina 6/IL-6, citokină de tip proinflamtor produsă de macrofagele activate și responsabilă în mare parte de evoluția severă, necontrolată a infecției; acești anticorpi monoclonali, antagoniști ai receptorului pentru IL-6 au efect imunosupresor și produsul (aprobat de FDA încă din 2017 pentru tratarea unor maladii cronice – inflamatorii și autoimune) a fost folosit în China și este folosit acum în Italia pentru tratarea formelor severe de COVID-19, greu de controlat terapeutic;
• vaccinarea – companii din mai multe țări au anunțat că lucrează intens pentru obținerea de vaccinuri anti-COVID 19; verificările vor fi gata în perioada vară – toamnă!

 

Sunt mai expuși fumătorii îmbolnăvirii cu Coronavirus?

Fumătorii sunt mai predispuși nu doar la îmbolnăvirea cu 2019-nCoV, ci la toți agenții infecțioși ai tractului respirator, virali sau bacterieni (ca și la alte maladii, din cauze neinfecțioase), dar esențial este că au un risc mai mare de a face boala COVID-19 cu o evoluție severă, spre pneumonie virală.

Până în prezent, s-a presupus că fumatul este posibil să fie asociat cu prognosticul sever al multor maladii, deoarece numeroase dovezi au evidențiat impactul negativ al consumului de tutun asupra sănătății pulmonare (în fapt, a întregului sistem respirator). Dar fumatul influențează negativ și funcționarea sistemului imunitar, implicit sensibilitatea individului la infecții, făcând ca fumătorii să fie mai vulnerabili la maladiile infecțioase de diferite etiologii. Studii anterioare au arătat că fumătorii sunt de două ori mai susceptibili, decât cei care nu fumează, să contracteze gripa și prezintă simptome mai severe; de asemenea, tot în rândul fumătorilor, s-a calculat că și indicele de mortalitate a fost mai mare în cursul epidemiei din 2012 cu MERS-CoV.

 

De ce sunt mai vulnerabili fumătorii?

Un mecanism important de apărare la nivelul tractului respirator – trahee – bronhii, este reprezentat de cilii celulelor epiteliale ale căror mișcări asigură un curent ascendent al mucusului (secretat de celulele epiteliale) asigurând așa numitul mecanism de curațare sau spălare a mucoasei de particulele străine pătrunse odată cu aerul – praf, pulberi, dar și agenți infecțioși și astfel particulele străine nu ajung în plămâni, care sunt organe sterile, în mod normal! La fumători, acești cili sunt afectați structural (sunt mai scurți), dar și funcțional, fiind chiar paralizați după o țigară (timp de aprox. 30 min). De asemenea, gudroanele din fumul de țigară determină scăderea secreției de defensine – peptide antimicrobiene, prezente în mucus, cu rol în apărarea locală a mucoasei/mucoaselor în general; gudroanele sunt responsabile de efectul de imunotoxicitate asupra celulelor sistemului imunitar din submucoasă și din țesutul pulmonar, ca și de scăderea sintezei de proteină surfactant, cu rol important în protecția antiinfecțioasă a țesutului pulmonar.

Dacă aceste mecanisme locale și nespecifice de apărare sunt deficitare, agenții infecțioși (de ex., virusurile) pot ajunge pe cale descendentă la nivel pulmonar în alveolele pulmonare unde sunt prezente macrofage alveolare, cu rol în fagocitarea particulelor străine ajunse aici (inclusiv a particulelor fine de cărbune din fumul de țigară). Celulele pulmonare, respectiv pneumocitele tip II care mărginesc alveolele prezintă o proteină membranară ACE2 (angiotensin-converting enzyme – prezentă și la nivelul arterelor, inimii, rinichilor; este o proteină enzimatică care clivează Angiotensina II, cu efect vasoconstrictor; deci ACE2 reglează tensiunea arterială, având efect vasodilatator). Această proteină ACE2 este receptorul folosit de coronavirusuri pentru a pătrunde în celulele gazdei care vor realiza replicarea virusului, metabolismul lor normal fiind complet deviat către producerea de noi particule virale. Celulele infectate nu mor imediat, ci după mai multe cicluri de replicare. Noile particule virale vor infecta din aproape în aproape și alte pneumocite, ca și macrofagele interstițiale prezente în țesutul pulmonar. Macrofagele (prezente în toate țesuturile, ca și celulele dendritice) sunt celule nespecifice ale sistemului imunitar, cu rol în apărarea înnăscută/rezistența naturală a organismului, prin fagocitarea particulelor străine (fiind astfel activate), inclusiv a virusurilor / virionilor (forma extracelulară a virusului); macrofagele au și un rol important în declanșarea răspunsului imun specific, având proprietăți de celule prezentatoare de antigen și stimulând astfel celulele specifice ale sistemului imunitar – limfocitele T și B (T/celulele efectoare ale imunității mediate celular și B/celule secretoare de anticorpi – care asigură imunitatea mediată umoral). Macrofagele activate (inclusiv de componentele fumului de țigară), produc chemokine, care atrag și mai multe macrofage ce produc citokine proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-alpha); aceste citokine determină o creștere a permeabilității  vaselor de sânge, transvazarea plasmei și trecerea lichidului inflamator în țesutul pulmonar și în alveolele pulmonare (fiind astfel diminuat sau împiedicat schimbul de gaze respiratorii și oxigenarea țesuturilor), dar sunt responsabile și de efectul pirogen /febră.

În cursul evoluției infecției cu coronavirusuri, se constată un număr mai scăzut de limfocite T (și a subpopulațiilor de Th/helper și Treg/reglatoare) și o epuizare funcțională a limfocitelor Tc/citotoxice – celulele efectoare ale imunității mediate celular, cu rol esențial în apărarea anti-virală (au capacitatea de a ucide celule infectate cu virusuri, care astfel nu vor mai fi replicate). Deci coronavirusurile sunt responsabile de instalarea unei stări de imunosupresie/imunodeficiență, cu alte cuvinte de scăderea capacității de apărare organismului față de orice tip de agent agresor; pe acest fond de imunodeficiență se poate produce și o infecție secundară, cu bacterii oportuniste, din microbiota normală a orofaringelui sau din mediul spitalicesc!

Dacă sunt secretate în cantitate mare, citokinele proinflamatorii produse în țesutul pulmonar trec în circulație și determină și efecte la distanță, mergând până la așa-numita ,,furtună de citokine,, cu răsunet sistemic, greu de controlat terapeutic. S-a dovedit clinic că hidroxiclorochina (medicament antimalaric) are proprietatea de a bloca/reduce această ,,furtună de citokine,,.

În concluzie, nu doar indivizii cu afecțiuni preexistente sau așa numitele comorbidități (boli cardiovasculare, diabet, obezitate, maladiile cronice inflamatorii și autoimune tratate cu medicamente imunosupresoare) prezintă riscul de a face forme severe de COVID-19, ci și fumătorii!

 

Are vreo importanță faptul că unii sunt fumători de mai mult timp și alții de mai puțin timp, în ceea ce privește riscul?

Da, cu siguranță, vorbim și despre un efect cumulativ; totuși organismul are capacități nebănuite de regenerare, așa că ar fi bine ca fumătorii să renunțe la acest obicei nociv, cel puțin temporar, în această perioadă critică…

 

Unii oameni nu se definesc ca fiind fumători, dacă fumează 2-3 țigări pe zi…

Cum spuneam, vorbim și de un efect cumulativ: 2-3 țigări pe zi, clar nu sunt egale cu 1-2 pachete pe zi… Dar, ca să puteți înțelege mai bine: comparați aceste persoane care fumează doar 2-3 țigări/zi și care nu se consideră fumători – cu fumatul pasiv, respectiv cu nefumătorii, care suferă consecințele inhalării fumului trăind sau fiind doar temporar în compania fumătorilor! Oare nu prentru protecția acestora s-a interzis fumatul în spațiile publice în toată Europa, odată ce s-a dovedit nocivitatea fumatului pasiv?

 

Dacă am fi avocații diavolului, am spune că renunțarea la vicii în autoizolare e cea mai grea. E una dintre puținele plăceri rămase…

Îmi este greu să îmi imaginez o persoană care ar avea o singură plăcere! Adesea, noi toți ne-am plâns că nu avem timp pentru multe activități care ne fac plăcere… iată, acum avem timp!

În plus, am auzit de multe ori persoane spunând ca fumează la serviciu, pentru că sunt stresate ori acum acest factor stresor nu mai este, cel puțin temporar… E adevărat, suntem cu toții stresați acum, din cauza pandemiei, dar există alternative, avem timp pentru o serie de lucruri mereu amânate, pentru pasiunile noastre, putem să îi ajutăm pe alții, mai de aproape sau la distanță…

 

Ce alte obiceiuri din viața de zi cu zi ne fac mai vulnerabili în fața acestei boli?

• Dietă dezechilibrată (carența de proteine, de vitamine (A, C, D, E), minerale, acizi grași omega-3);
• Consumul excesiv de alcool, dar și de zahăr;
• Un dezechilibru prelungit al ritmului normal de veghe-somn;
• Stresul neuropsihic prelungit (din cauze diverse), cu efect imunosupresor dovedit (și o susceptibilitate crescută la infecții, virale în special).

 

Ce ați vrea să le transmiteți celor care citesc acest interviu?

Istoria demonstrează că, trecând prin orice perioadă de criză, omenirea a încercat să se adapteze, învățând din mers lecții importante despre cumpătare, responsabilitate, modestie, generozitate, sacrificiu, omenie și a ieșit mai înțeleaptă și cu mai multă bucurie de viață!

Multă sănătate tuturor!

 

Foto: Arhiva personală, Hepta