Interviu cu actorul Austin Butler, noul Elvis Presley într-un film de Baz Luhrmann

Cel mai așteptat film al acestei luni, Elvis, în regia Baz Luhrmann (Moulin Rouge!, The Great Gatsby), explorează povestea legendarului star rock and roll, interpretat de actorul Austin Butler. Viața și muzica lui sunt văzute prin prisma relației complicate cu enigmaticul său manager, colonelul Tom Parker (Tom Hanks). Premiera filmului va avea loc pe 24 iunie. 

Până atunci, însă, Austin Butler ne povestește despre cum a fost pentru el să intre în pielea lui Elvis, despre colaborarea cu Baz Luhrmann, dar și cu Tom Hanks și ceilalți actori implicați în proiect. Totul într-un interviu exclusiv pus la dispoziție de Vertical Entertainment. 

Cum te-ai simțit când Baz Luhrmann ți-a spus că ai obținut rolul lui Elvis?

Austin Butler: M-am simțit incredibil. Mă obișnuisem cu ideea de a-l interpreta pe Elvis cu ceva vreme înainte de acel moment, mai ales că eu și Baz lucraserăm deja din februarie și până în iulie, atunci când am primit rolul.

Deci a fost o audiție lungă! 

Austin Butler: Da, o audiție de peste cinci luni. Până am dat testul de ecran, colaboram deja împreună de patru sau cinci luni. Și apoi a urmat această săptămână în care nu știam dacă chiar voi ajunge să o fac, pentru că m-am gândit: „ei bine, decizia ține acum și de studioul de producție. Eu și Baz ne-am înțeles foarte bine, dar totul ar fi putut să meargă într-o altă direcție.” Am avut aproximativ o săptămână în care am încercat să accept și varianta în care nu primesc rolul. Mi-am spus: „Ok, deci dacă mă sună și îmi spune că nu am obținut rolul, atunci trebuie să pot accepta această hotărâre chiar și după toată munca asta.” Chiar am trecut prin acel proces de a gândi că, dacă asta se întâmplă, atunci pot accepta decizia. Atunci când mi-a spus că am primit rolul, am simțit acest val de bucurie, recunoștință și entuziasm. Urmat imediat de: „acum este timpul să ne apucăm de treabă!‟. Imediat mi-am sunat antrenorul de dialect și antrenorul de mișcare și am început să mă documentez mai mult. Deja făceam research de cinci luni, dar am început să sap din nou adânc chiar din ziua aceea.”

Povestea lui Elvis Presley poate fi spusă în mai multe moduri, dar Baz a ales să se concentreze pe relația dintre Elvis și colonelul Tom Parker, care servește și ca narator. Deci primim versiunea lui Parker a poveștii. Ce părere ai de abordarea lui Baz?

Austin Butler: Cred că Baz este un regizor și un povestitor incredibil și, pe lângă toate acestea, o ființă umană uimitoare. Am atât de multă încredere în el și cred că felul în care a abordat povestea este cu adevărat genial, neconvențional, un mod cu adevărat incitant de a aborda o aventură de viață cu totul și cu totul extraordinară. A fost o bucurie să mă uit. 

Ai menționat deja că ai recurs la un antrenor de dialect și la unul de mișcare, dar, ca actor, cum ai reușit să te conectezi cu un om care a fost imortalizat în cultura pop de zeci de ani? Cum ai găsit modalitatea de a-l face al tău?

Austin Butler: Aceasta a fost marea provocare de la început pentru că, după cum spui, Elvis a fost imortalizat în acest fel. A fost un simbol al societății. 

Imaginea lui rămâne omniprezentă.

Austin Butler: Corect. El a fost supus unui statut supraomenesc, asemănător lui Dumnezeu. Acest statut nu este foarte accesibil pentru un actor și nu întruchipează întreaga complexitate și nuanță a unei ființe umane. Pentru mine a început cu documentări nesfârșite și vizionarea fiecărui documentar pe care l-am putut găsi, vizionarea a tot ce am putut găsi pe YouTube sau ascultarea unor înregistrări audio ale interviurilor lui. Am ascultat fiecare interviu din anii ’50 până în anii ’70 și am citit fiecare carte pe care am putut să pun mâna, astfel că am început să găsesc cu adevărat aceste chei pentru umanitatea lui. Și să găsesc lucrurile din mine care erau remarcabil de asemănătoare cu ale lui, dar și lucruri aparent diferite, pe care puteam să construiesc. A fost o bucurie să pot explora asta.

Mulți actori spun că părul, costumele și machiajul îi ajută să se identifice cu personajul. Cum te-au ajutat aceste elemente să-ți perfecționezi și mai mult munca odată ce ai intrat rolul lui Elvis? Cum te-au ajutat ținutele create de Catherine Martin (n.red.: director de costume)?

Austin Butler: Catherine este genială, unul dintre cei mai mari designeri de costume pe care i-am avut vreodată. Și pe deasupra, o persoană uimitoare, atât de amabilă și maternă. Am ajuns să avem atâtea ore în care le încercam și le perfecționam… atenția ei pentru detalii este de neegalat. A fost cu adevărat un privilegiu să lucrez cu ea și să observ acest tip de etică a muncii pe care o depune, să observ mintea strălucitoare pe care o are.

Ai avut un costum preferat?

Austin Butler: Nu am avut doar un favorit, dar câteva… Adică depinde și de starea mea de spirit, dar în scenele anilor ’50 sunt anumite piese care ies în evidență în mintea mea. De exemplu, nu am purtat niciodată atâtea cămăși cu dantelă! Le-am iubit. Mi-au plăcut jachetele bolero, croiala uimitoare a acestor jachete bolero. Apoi ar fi costumul albastru din anii ’50, cu o cămașă albastră din dantelă – și ținuta asta mi-a plăcut. 

Ce ne poți spune despre relațiile pe care le are Elvis în film? Cum a fost să lucrezi cu Helen Thomson și Richard Roxburgh în rolul părinților lui Elvis, cu Olivia DeJonge în rolul Priscillei și, desigur, cu Tom Hanks în rolul colonelului Tom Parker?

Austin Butler: Am fost atât de privilegiat și onorat să lucrez cu acești actori incredibili. Aș putea începe cu oricare dintre ei, dar Olivia jucând-o pe Priscilla m-a impresionat, este o persoană atât de inteligentă, empatică, deșteaptă. Și s-a apropiat jucându-se pe Priscila cu atâta har, putere și înțelepciune; ea chiar a întruchipat asta în Priscilla, cred că într-un mod atât de frumos. Și a fost o parteneră și o prietenă atât de grozavă pentru mine pe parcursul întregului proces, așa că îi sunt foarte recunoscător.

Tom — nu o să ai un colaborator mai bun decât el. Nu numai că a fost un erou pentru mine atâția ani și l-am admirat atât de mult ca actor, dar este unul dintre acei oameni care a făcut parte atât de mult din viața noastră, indiferent dacă ne-am uitat la Forrest Gump, Castaway sau la Philadelphia. La oricare dintre filmele sale. Este un maestru în meșteșuguri. Și, pe deasupra, este cald, primitor, amabil, amuzant și generos. I-a făcut pe toți cei de pe platou să se simtă ca acasă. Este atât de profesionist și lucrează cu o umilință care îți permite să colaborezi cu adevărat cu el. Am învățat atât de multe de la el, un om minunat.

Și Helen, ce cadou, să lucrez cu ea. A făcut mult teatru și asta se vede în meseria ei. Îți controlează foarte bine interpretarea, este capabilă să aibă consistența emoțiilor intense și să le redea remarcabil de sincer. Unii actori pot porni o emoție fără să o simtă; este o chestie tehnică, cum ar fi acționarea unui întrerupător de lumină. Îl urmărești și e impresionant. La Helen mă uitam și mă gândeam: „Tu simți cu adevărat și faci asta toată ziua. Cum reușești?” Privind-o, simți emoția în suflet, e magie. În plus, relația lui Elvis cu mama lui este esențială pentru viața lui, centrală pentru această poveste, iar ea a reușit să abordeze asta cu atât de multă putere și forță spirituală. Pe deasupra, este o persoană grozavă și a fost o bucurie să fiu în preajma ei.

Și apoi Richard, îl iubesc pe Richard. Îl joacă pe Vernon, tatăl lui Elvis. Sincer, este uimitor, pentru că poate juca în profunzimea momentelor cu adevărat grele. Și el este capabil să atingă emoții dificile cu atâta autenticitate și putere. Dar, pe de altă parte, el este unul dintre cei mai amuzanți oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Ceea ce este un lucru cu adevărat valoros pe un platou. 

Un ultim lucru: am citit că Priscillei Presley i-a plăcut filmul. Cum a fost pentru tine să afli acest lucru?

Austin Butler: Cel mai emoționant. Chiar mi-a făcut inima să tresalte, pentru că, în cele din urmă, aceasta este recenzia care contează pentru mine. Dacă familia lui este fericită, dacă Priscilla, care l-a cunoscut probabil mai bine decât oricine altcineva, este mulțumită… Nu vreau să vorbesc în numele ei, dar dacă ea a avut această experiență pozitivă urmărind filmul și dacă a spus lucruri cu adevărat amabile, asta e tot ce pot să sper, știi? Simt o astfel de ușurare, pentru că vreau doar să o fac mândră, vreau să-i fac lui dreptate. Și acest lucru este valabil pentru toți cei care îl iubesc din întreaga lume, vreau ca toți să simtă esența lui și să simtă că i-am făcut dreptate.

Foto: Vertical Entertainment