Interviu cu Alec Secăreanu: „Spy/Master nu trădează și nu dezamăgește iubitorii poveștilor cu spioni!”

Dacă încă nu ai început Spy/Master, producție originală HBO, interviul de mai jos este semnul tău să te grăbești să o faci! Primele două episoade sunt deja disponibile pe HBO Max.

Să spun că îmi place Spy/Master e o afirmație prea modestă. Pentru că este mai mult de-atât. E o poveste de la care nu mi-am putut lua o clipă ochii, mai ales că m-a transpus instantaneu într-o lume pe care nu am trăit-o, dar de care am fost întotdeauna curioasă. O acțiune care promite extrem de mult suspans. Personaje care te transformă în complice și te fac să trăiești cu sufletul la gură alături de ele. Și lista poate continua. 

Spy/Master ne poartă în anii ’70, în perioada Războiului Rece, și explorează o săptămână din viața lui Victor Godeanu (Alec Secăreanu), omul de încredere și prietenul lui Nicolae Ceaușescu (interpretat de Claudiu Bleonț). Victor este unul dintre cei mai influenți politicieni ai României și, la prima vedere, are o viață destul de confortabilă. În realitate, însă, este agent dublu, fiind colaborator KGB. Iar când poziția sa privilegiată începe să fie amenințată, singura opțiune pe care o are este dezertarea în Statele Unite, un plan pentru care nevoie de ajutorul unui agent american Frank Jackson (Parker Sawyers). Timpul este limitat, iar secretele sunt pe cale să iasă la iveală și să distrugă totul. 

Dar mai mult de-atât nu voi spune, vă las pe voi să descoperiți primele două episoade ale serialului. Sigur, nu înainte de a-i preda ștafeta lui Alec Secăreanu (sau, mai bine zis, tovarășului general Victor Godeanu?), care ne-a promis câteva povești foarte interesante despre tot ce înseamnă universul Spy/Master.

Înainte de toate, povestește-ne puțin despre tovarășul Victor Godeanu: cine este el și cum ajunge în punctul în care îl cunoaștem în serial, punctul în care încearcă să dezerteze?

Alec Secăreanu: Tovarășul general Victor Godeanu, haha. Serialul este o poveste foarte interesantăm care se devoalează în timp. Trebuie să investești puțină atenție ca să îți dai seama care este contextul în care se întâmplă acțiunea, însă ce pot spune e că avem o poveste inspirată dintr-o realitate care s-a petrecut la finalul anilor ’70, iar faptul că avem niște elemente istorice care plasează și mai exact această acțiune e un avantaj al nostru. Victor Godeanu este consilierul personal al lui Nicolae Ceaușescu, este mâna lui dreaptă, prietenul și confidentul lui. Formează împreună cu Nicolae și Elena un triunghi, un triplet de nedespărțit, ca să zic așa. Au o relație de încredere, care ajunge să fie afectată din varii motive: suspiciuni, paranoia, îndoieli, nepotriviri de caracter. Sunt multiple motive pentru care Victor ajunge în punctul acesta, în situația în care trebuie să facă o alegere între a fugi la Moscova sau la Washington. Și face această alegere, iar de-acum încolo trebuie să pună în mișcare rotițele mașinăriei pe care a aranjat-o.

Rotițele unui sistem pe care, într-unul dintre episoade, chiar spune că îl înțelege foarte bine.

A.S.: Exact. Tovarășul Godeanu este un manipulator al sistemului, foarte dibaci în acțiunile lui. 

Mă bucur că ai amintit de trecut, de realitatea care a inspirat această poveste, pentru că sunt convinsă că mulți se vor gândi la Ioan Mihai Pacepa în momentul în care îți vor cunoaște mai bine personajul. Prin urmare, voiam să te întreb dacă în tot procesul tău de pregătire și documentare pentru rolul lui Victor Godeanu te-ai intersectat cu materiale de arhivă despre Pacepa, dacă i-ai citit cartea sau dacă, mai degrabă, ai încercat să stai departe de povestea lui și să-i construiești lui Godeanu identitatea proprie?

A.S.: Am știut din prima că povestea este inspirată din acele fapte, dar, în același timp, a fost deliberat de la început că nu urmărim adevărul istoric. Avem niște elemente din acea perioadă, dar nu urmărim adevărul istoric, pentru că, de fapt, nici până acum nu îl știm exact. Cunoaștem niște perspective, dar sunt foarte multe nuanțe în povestea originală, în tot ce s-a întâmplat în ’78 cu fuga lui Pacepa din țară. Bineînțeles că pe parcursul documentării m-am dus la arhive, am căutat imagini și interviuri cu el, am căutat perspectiva lui, perspectiva agenților americani și a celor care l-au cunoscut. Dar și documentarea aceasta a trebuit la un moment dat să se oprească, pentru că noi spunem o poveste specifică, cea a lui Victor Godeanu. Iar această poveste are particularitățile ei. Așa că, de la un punct încolo, am început să lucrez cu scenariul nostru, cu povestea noastră, să început să văd cine e Victor Godeanu, de fapt, încercând să îl pun într-un context pe care nu l-am trăit, dar de care am auzit. Există foarte multe informații, fotografii, filme, cărți, articole despre vremurile acelea, așa că nu am dus deloc lipsă de materiale despre perioada respectivă. 

În primele episoade, mi-a plăcut foarte mult modul în care e construită povestea pe baza alternanței dintre două planuri: momentul prezent și trecutul recent al lui Godeanu. Cum va evolua el în următoarele episoade? O să vedem un pic mai mult din istoricul lui?

A.S.: După cum ai spus și tu, în primele episoade, serialul se joacă mult cu narațiunea, cu alternanța dintre prezent și trecutul recent, pentru că încearcă astfel să construiască un context pentru cine este Victor Godeanu în prezent, de ce face treaba asta, de ce vrea să defecteze la americani și de ce mizele sunt atât de mari. Ce urmează să se întâmple în următoarele episoade ține mai degrabă de momentul prezent, vedem deciziile pe care le ia Victor și lupta prin care trece ca să își ducă la final obiectivul. Ce mi s-a părut foarte deștept în scenariu a fost că, în momentul în care personajul are un flashback și revine asupra acelei amintiri, lucrul acesta se întâmplă pentru a aduce un plus poveștii. Dacă revine asupra unei amintiri, revine dintr-o altă perspectivă, aduce o informație nouă, care îți răspunde la o întrebare pe care ți-ai pus-o la început. În felul acesta, scenariul încearcă să angajeze publicul să fie martor la ce se întâmplă, să își investească atenția. O să se dezvolte mai multe fire narative pe parcursul următoarelor episoade, mai ales că fiecare personaj are povestea sa. 

În momentul în care facem cunoștință cu Victor Godeanu, el lucrează la un plan pentru a fugi din țară, dar în acest plan nu e inclusă familia lui. De altfel, are o relație foarte bună cu fiica sa, Ileana, dar nu și cu soția lui. Care este, de fapt, rolul pe care îl joacă familia în viața lui Godeanu?

A.S.: Familia joacă un rol important, fiica lui joacă un rol foarte important. Decizia pe care o ia nu este ușoară, el nu știe dacă îi va ieși sau nu planul. Ce încearcă el este să își planifice toate mișcările cu cât de mulți pași înainte poate. Iar Ileana este slăbiciunea lui, este singurul element care îl face vulnerabil. Oricât de inconvenabil ar fi în meseria lui, în drumul pe care îl urmează, dragostea pe care o are față de copilul său nu poate fi negată, așa că va face tot ce îi va sta în putință ca fata lui să fie bine, să supraviețuiască, după cum îi spune și el într-una dintre secvențe. Victor ia o decizie grea, dar fuga lui e singurul traseu pe care îl vede posibil.

Dincolo de lumea în care ne transpune, serialul ne propune și o perspectivă nouă, pentru că nu se întâmplă foarte des să vedem producții românești cu spioni, cu atât mai puțin cu spioni din vremea comunismului. Există vreun lucru inedit despre perioada respectivă pe care l-ai aflat acum, cu ocazia filmărilor la Spy/Master?

A.S.: Da, au fost foarte multe lucruri pe care le-am aflat despre perioada respectivă și, mai ales, despre cum funcționau contraspionajul și serviciile de informații. Aveau acces la un soi de tehnologie la care noi nu aveam acces. A fost interesant că, pe durata filmărilor, echipamentul a fost unul autentic. Departamentul de artă a făcut o treabă foarte bună în acest sens, noi chiar am lucrat cu recuzită funcțională. Ca actor, te ajută enorm faptul că filmezi într-un loc specific epocii în care plasezi acțiunea, că în momentul în care ajungi pe set vezi că e o cameră decorată exact ca în anii ’70, cu tematicile, cromaticile și obiectele specifice. E fascinant că poți să te transferi cu totul, te ajută enorm să intri în convenția respectivă. De exemplu, oamenii în anii ’70 purtau alt tip de haine, era altă modă pe-atunci, așa că e foarte interesant să vezi că, odată ce te încalți în niște pantofi, îți pui un costum pe tine și te uiți la niște poze vechi, acea perioadă începe să se recreeze în fața ta. Începi să vezi lumea aceea pe care ai văzut-o doar în pozele de când erai tu copil. Mă consider norocos că am făcut parte dintr-un proiect de genul acesta, atât de cinematic, cu o valoare estetică atât de mare. E filmat într-un fel în care pur și simplu nu îți poți lua ochii de la el și de la lumea respectivă. 

Vedem în serial foarte multe urmăriri, telefoane date pe ascuns, mesaje ascunse în diverse obiecte, operațiuni de filaj: din tot ce există în Spy/Master, care ți s-a părut ție cea mai interesantă tehnică de a comunica și de a transmite mesaje? 

A.S.: Cea mai fascinantă tehnică de criptare a unui mesaj mi s-a părut cea a folosirii algoritmilor. Sunt tot felul de tehnici de decriptare a mesajelor și, de fapt, asta e o miză foarte mare a societății în care trăim în momentul acesta. De altfel, a fost o miză foarte mare întotdeauna. S-a plecat de la o tehnică analog de criptare și s-a ajuns acum la o tehnică digitală, care se pare că nici ea nu mai face neapărat față. Toate tehnicile de spionaj mi se par interesante, pentru că, de fapt, asta mă fascina și pe mine când eram copil și mă uitam la filme cu spioni: aflam despre tot felul de metode ingenioase și gadgeturi, lucruri la care eu, ca om normal, nu aveam acces. 

În afară de Victor Godeanu, personajul tău, ce alt personaj din Spy/Master te-a atras? De care te-ai mai atașat?

A.S.: Oh, îți dai seama, de personajul lui Parker, Frank Jackson, partenerul american al lui Victor Godeanu. Victor este în punctul în care trebuie să construiască o relație de încredere cu acest om, folosind toate atuurile pe care le are. În același timp, Frank este un produs vestic, cunoaște și el jocul foarte bine, știe că fiecare informație primită trebuie să vină la schimb cu altceva. Amândoi își cântăresc foarte bine gambiturile pe parcursul relației lor. Pe de altă parte, cred că fiecare actor care a jucat în acest serial a venit cu o propunere de personaj mai mult decât validă. Am fost absolut încântat să lucrez cu colegii mei, să văd cum acele cuvinte din paginile de scenariu prindeau o viață independentă de ce aveam eu în minte. Toți am venit cu inima deschisă în acest proiect, foarte entuziasmați de rolurile pe care le aveam în poveste. E foarte plăcut să lucrezi în acest fel, într-un mediu în care poți să te dezvolți atât de bine. 

Dacă nu ai juca în Spy/Master și ai fi un simplu spectactor, de ce ai recomanda acest titlu? Ce ți-a plăcut cel mai mult la acest proiect, dincolo de legătura pe care o ai cu el?

A.S.: Ah, mi-e foarte greu, îți dai seama că sunt atașat emoțional, pentru că e un proiect la care am lucrat foarte tare, dar, încercând să fac un pas în spate și făcând abstracție de implicarea mea, serialul mi se pare o poveste foarte interesantă, spusă într-un mod captivant, care nu trădează și nu dezamăgește o clipă iubitorii acestui gen – ai poveștilor cu spioni. 

Foto: HBO