La drum cu mine însămi – Dana Sota: „Aceste experiențe de una singură m-au făcut să realizez că pot face, practic, orice”

Să pleci singură într-o călătorie departe, uneori… la capătul lumii, poate fi o aventură pe care puține se încumetă să o experimenteze. Ce înveți? Cât de greu este? Căror încercări trebuie să le faci față?
Vietnamul era pe lista mea de «to travel» de foarte mult timp, așa că anul acesta, când mi s-a ivit ocazia, mi-am zis că în sfârșit i-a venit rândul. Eu iubesc Asia, iar despre Vietnam citisem mult, prietenii îmi povestiseră cât de frumos (și ieftin) este, așa că nu mi-a trebuit mult să mă decid. Am stat în Hanoi majoritatea timpului – e drept că aici aveam și câțiva prieteni, dar programul mi l-am făcut singură, la fel și «documentarea» despre locurile pe care îmi doream neapărat să le văd.
A fost și o mare provocare pentru mine, pentru că nu mai călătorisem singură, atât de departe, niciodată. Andrei, fiul meu, chiar m-a întrebat dacă am numărul de telefon de la consulatul din Hanoi și m-a rugat să-i dau «share location» de peste tot.
Vietnamul a fost o surpriză; mă așteptam să ajung într-o țară comunistă așa cum trăisem eu comunismul… dar nu există nicio legătură. Vietnamul este un loc pentru toată lumea, se dezvoltă în toate direcțiile, și pe verticală și pe orizontală, găsești absolut tot ce visezi (sau aproape),
de la cele mai tari branduri de haine, de bijuterii sau de mașini, restaurante și hoteluri senzaționale în orașele mari până la sate și locuri de-a dreptul sărace.
Hanoi este un oraș atât de vibrant și viu încât te absoarbe cu totul, practic te înghite fără să-ți dai seama; trăiești la unison cu toată lumea. Cartierul francez din vremea coloniilor este superb, se simte încă aerul de atunci, de parcă te întorci în timp; am bătut străzile în lung și în lat, nu mă mai săturam de savoarea lor unică. Am vizitat pagode, muzee, parcuri, poduri, linii de tren… fiecare zi era o nouă experiență, nu m-am plictisit nicio clipă, iar oamenii au fost extrem de calzi și gata să mă ajute.
Am avut parte de două «provocări» pentru care nu mă pregătisem: faptul că nu se vorbește limba engleză aproape deloc (am folosit Google Translate la greu!) și… traversatul străzii în Hanoi. Traficul este haotic, marea majoritate a vehiculelor sunt motorete, iar semafoarele și trecerile de pietoni sunt absolut orientative. Poți aștepta o zi întreagă pe marginea străzii să se oprească cineva ca să treci, chiar dacă ai verde, și… nu se va întâmpla. Singura soluție e să spui «Doamne-ajută» și să pășești pe carosabil, sperând că te vor ocoli cu toții.
Sunt o fire foarte sociabilă, așa că mi-am făcut prieteni locali și nu numai, cu care țin legătura și acum, dar cel mai bun prieten mi-a fost telefonul. Cu el m-am orientat și, evident, am făcut sute de poze.
Faptul că am călătorit și că am avut aceste expriențe de una singură m-a făcut să realizez că pot face, practic, orice. A fost încă o demonstrație de forță pe care am trăit-o în ultimul an; mi-am dat seama
cât de puternică sunt, că pot realiza orice îmi propun, fără ajutorul nimănui. Este o senzație fantastică de libertate și împăcare interioară. Ca să închei, recomand din suflet această țară, este ofertantă și foarte primitoare. Găsești aici de toate pentru toți: mare, munte, peisaje de vis, mâncare bună și ieftină, locuri de relaxare sau de super-petrecere.
După cum spuneam, este o destinație pentru oricine. Iar gândul meu este să revin cât mai curând, pentru că mai am multe de explorat.
Dana Sota este blogger și SPA & wellness consultant, www.danasota.com, @danasota
Foto: arhiva personală.