Mirona Radu: „Festivalurile de film sunt un spațiu ideal pentru a încuraja interacțiunea și dialogul între generații”

Am vorbit cu Mirona Radu, directoarea și inițiatoarea Film O’Clock International Festival, despre ediția din acest an, care își propune să aducă oamenii împreună prin intermediul artei cinematografice. AI-ul și sănătatea mintală sunt printre temele actuale abordate în ediția curentă. 

Text de: Adriana Moscu. Foto: Claudia Ciocan; arhiva personală

Film O’Clock International Festival are loc între 28 februarie și 3 martie 2024, în diverse locații din România, Lituania, Ucraina, Moldova, Bulgaria, Grecia, Egipt și Africa de Sud. Festivalul prezintă 10 scurtmetraje internaționale, selectate din peste 100 de înscrieri, care concurează pentru premii în valoare totală de 1.200 euro. Această ediție pune accent pe diversitate și inovație în cinematografie, prezentând lucrări din opt țări diferite, inclusiv două animații, un documentar și filme de ficțiune, majoritatea fiind producții recente din 2023.

Am discutat cu Mirona Radu, inițiatoarea și directorului proiectului, despre cum a crescut festivalul de-a lungul anilor și despre calitatea înaltă a filmelor participante, unele dintre acestea fiind recunoscute în festivaluri de prestigiu precum Cannes și Berlinale. Festivalul include, de asemenea, evenimente dedicate profesioniștilor din industrie, cu conferințe pe teme de actualitate precum patrimoniul cultural, inteligența artificială și sănătatea mintală în cinematografie.

Cum a luat naștere Film O’Clock International Festival? De ce a fost nevoie de un astfel de festival?

Film O’Clock a apărut dintr-o dragoste foarte mare pentru semeni, și abia apoi pentru cinema. Deși cu un conținut îngrijit atent, pe care mai greu să îl găsim în altă parte, cu direcții clare în termeni de filme, cu o puternică viziune de autor atât în ceea ce privește creatorii contemporani, cât și pe cei clasici, Film O’Clock înseamnă armonie, universalitate, dorință de apropiere de celălalt prin eliminarea barierelor geografice sau culturale. La aceeași oră punct, indiferent de spațiul fizic în care ne aflăm, vizionăm același film și ne conectăm apoi online cu semeni de-ai noștri, să împărtășim gândurile și emoțiile noastre. Astfel, Film O’Clock International Festival a fost creat pentru a aduce oamenii împreună prin intermediul artei cinematografice și pentru a promova înțelegerea și legăturile umane.

Festivalul a ajuns la ediția cu numărul 4. Prin ce se deosebește de restul edițiilor?

Anul acesta ne-am concentrat pe parteneriatele cu universitățile de film și de artă, pentru că vrem să ajungem cât mai aproape de tineri și de cei interesați atât de patrimoniu cât și de direcțiile contemporane în cinematografie. Așa că mergem acolo unde se află acest tip de public – UNATC – Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale București, Vilnius Academy of Arts, NATFA Sofia, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP) de la Chișinău, Cinema Neelsen din cadrul Universității Stellenbosch din Africa de Sud. E o altă tactică de abordare a audiențelor, pentru că trebuie să fim realiști, s-a schimbat mult paradigma post pandemie. Am păstrat însă și parteneriatele vechi cu Cinema Zhovten din Kiev și Cinema Zawya din Cairo, sunt cinematografe de tradiție, cu public interesat de filmele noastre.

Ce vom vedea pe ecran anul acesta? Care au fost criteriile de selecție a filmelor?

Anul acesta, la Film O’Clock International Festival, spectatorii vor avea ocazia să vadă zece scurtmetraje din cele opt țări participante, realizate recent, în perioada 2022-2023, în cadrul competiției internațional, filme pe care le-am selectat împreună cu colegii mei Andrew Mohsen din Egipt și Zhana Kalinova din Bulgaria. A fost un proces extrem de dificil pentru că am avut multe filme bune înscrise, și cu durate mai mari decât de obicei, cred că media unui film a fost de peste 20 minute, ceea ce face să fim și mai selectivi. 

Criteriul principal este calitatea artistică, dar arta este în general subiectivă, personală, și încercăm să avem niște criterii clare prin care le evaluăm, dar trebuie să fim onești – există o doză mare de subiectivitate în alegere. Îmi plac mult discuțiile de dezbatere, deși anul acesta m-am confruntat cu o migrenă post discuții, atât de intense au fost. În ce privește secțiunea clasică, deși mă consult cu partenerii din țările participante, decizia finală este însă la mine. 

Cele 8 țări participante sunt puternic diferite cultural. Ai observat o predilecție legată de temele care preocupă cineaștii, în funcție de țara din care provin? Există un fir comun într-o lume globalizată? Sau problemele, interesele și stilurile diferă de la o țară la alta?

Legăturile de familie, schimbările din societate și imaginația fără frontiere se numără printre numeroasele subiecte abordate anul acesta de realizatorii celor ce și-au înscris filmele. Deși se poate intui din ce țară face parte un film, din perpectiva stilisticii abordate, nu pot să nu mă bucur cât de ușor rezonăm cu aceste povești, pentru că sunt universale. Asta este și puternic emoționant, suntem diferiți și totodată atât de asemănători în trăirile profunde. 

Festivalul va găzdui și două conferințe dedicate profesioniștilor, care vor aborda subiecte precum patrimoniul, inteligența artificială, și sănătatea mintală în industria de film. Cum vezi integrarea AI în cinematografie? Cum va arăta viitorul filmului în opinia ta, din această perspectivă?

Este o paradigmă nouă, vom vedea cum se va creiona viitorul. Cred că pentru moment este important să ne racordăm la aceste teme actuale prin aceste conferințe și să integrăm progresul tehnologic. Tocmai de aceea mă gândesc că astfel de inițiative pot ajuta în a înțelege mai bine ce se întâmplă. Există mult ajutor deja pe parte de AI în editare de exemplu. Atâta timp cât utilizăm cu suflet și minte, ar trebui să vedem în aceste instrumente resurse și nu dușmani. 

De asemenea, sănătatea mintală este o temă tot mai des abordată de cineaști. Există, în sfârșit, teren propice pentru a vorbi în spațiul public de o temă care poate afecta pe toată lumea, la un moment dat în viață, dar care continuă să fie tabu în atât de multe culturi și medii sociale?

În bula mea, sănătatea mintală este top discuție. Personal, mă interesează foarte mult. Urmez un doctorat pe o temă de cercetare ce vizează filmul ca artă și instrument terapeutic. Eu însămi lucrez în domeniul cinematografiei de la vârsta de 19 ani, pot spune abia acum, după 20 ani, cât de mult se poate îmbunătăți sistemul și cât de necesare sunt discuțiile și încercările de a schimba multe aspecte. Una dintre principalele idei vehiculate și înțelese greșit este că munca este viața însăși. Nu putem separa viața de muncă, și abia acum, repet, după aproape 20 ani, am conștientizat cât de nocivă este o asemenea abordare. Cred că este important să vorbim despre acest lucru și să găsim un echilibru, spune cineva care ani în șir nu dormea decât cinci ore pe noapte ca să lucreze. Viața este un dar care merită prețuit, și celebrat totodată – și doar pentru simplu motiv că existăm, iar noi avem nevoie să ne încărcăm bateriile, în special pentru a putea crea. 

Ai organizat numeroase festivaluri. Ce-i preocupă pe tineri astăzi? Ce caută la un festival de film?

Tinerii din zilele noastre sunt interesați de subiecte profunde și pentru mine este o mare bucurie întâlnirea cu ei, deși nu neg că este uneori și dificilă. Cred că este dificilă din cauza neîncrederii mele față de comunicarea cu ei. Lucrăm la asta și de aceea am preferat ca de la această ediție să colaborăm cât mai mult cu universitățile. Chiar cred că tinerii sunt interesați de experiențe semnificative și dezbateri cu profunzime, și că festivalurile de film reprezintă un spațiu ideal pentru a satisface aceste nevoi și pentru a încuraja interacțiunea și dialogul între generații.

Există bule clar delimitate între ele, când vorbim de cinefili. Ce se poate face, din perspectiva ta, pentru a aduce aceste bule împreună și a mai atenua din polarizarea societății?

Cred că e vital să riști. Film O’Clock propune un dialog al generațiilor tocmai prin cele două direcții asumate – filme de patrimoniu în secțiunea non competitivă și filme de scurtmetraj contemporane în competiție. De asemenea, cred cu tărie că, odată aduși împreună, acești cinefili au doar de câștigat: entuziasmul, curiozitatea tinerească se împletește de minune cu siguranța și cunoștințele celor trecuți de o anumită vârstă.

Știu că e greu să-ți alegi un preferat, dar dacă ar fi să faci trei alegeri, la care dintre filmele actualei ediții ne-ai îndemna să mergem neapărat? Și de ce?

Mi-aș dori ca lumea să vină să vadă sau să revadă filmul lui Dziga Vertov din 1929 – Omul cu aparatul de filmat. Deși suntem la aproape 100 de ani de la nașterea acestui film, rămâne un documentar-eseu, un poem dedicat cinematografiei, o lecție de regie relevantă și astăzi.