A List Magazine ∙ January 7, 2025 ∙ 11 min read

De abia când s-au afișat rezultatele admiterii la facultate și am aflat că fiica mea urmează să plece de acasă pentru (cel puțin) trei ani, am avut revelația faptului că o bună parte din misiunea mea de mamă s-a încheiat. Privind înapoi, mi s-a părut că cei 16 ani petrecuți – nu e o exagerare să spun „împreună” – în sistemul de învățământ românesc au zburat ca o secundă, dar au durat o eternitate. Până clarific sentimentul, voi încerca măcar o retrospectivă. Cum arată viața mea de părinte în 16 ani de școală?

Text de Adina Rosetti.

Grădinița. Magie și serbări.

Prima desprindere adevărată din conexiunea simbiotică formată în primii trei ani de viață. Momentul ăla pentru care nu te pregătește cu adevărat niciun manual de parenting, pentru că fiecare copil și fiecare părinte îl trăiește diferit. După prima vizită la grădiniță, care a fost un succes neașteptat, fiica mea s-a trezit a doua zi neînțelegând rostul mersului zilnic în acel loc: „Am fost deja ieri, azi de ce mergem din nou?”. Genul de întrebare pe care ne-o punem deseori și noi, adulții, când ne trezim și realizăm că trebuie să mergem la job din nou. Greu de explicat unui copil necesitatea acestei recurențe. Greu de înțeles pentru un copil că acel „trebuie” este nenegociabil, primul dintr-o lung șir de chestii nenegociabile. Așa că am recurs la… magie! În ciuda scepticismului unor prieteni sau chiar membri ai familiei, care au considerat asta un fel d„minciună” (dar Moș Crăciun ce este?), am început să inventez povești liniștitoare despre cum mama nu pleacă chiar de tot acasă, ci așteaptă în curtea grădiniței până la prânz. Mai târziu, mi-am rafinat arta magiei cu băiețelul meu, când i-a venit rândul inevitabilei grădinițe, de data asta direct cu program prelungit. I-am dat o scoică, culeasă împreună de la mare, prezentându-i-o ca pe mijlocul nostru secret de comunicare pe parcursul zilei. Un fel de telefon prin care eu îl pot auzi pe el, și invers. Habar n-am cum, dar a funcționat pe moment; peste câteva zile, copilul a mers la grădiniță fără probleme, uitând apoi de scoică. O dovadă că, atunci când vine vorba de chestii magice, totul e să crezi și să nu cercetezi prea mult!

Grădinița a însemnat și pătrunderea în viața noastră a celebrelor serbări. De la Crăciun, până la venirea primăverii, Ziua Mamei, recolta de toamnă, Paștele, Ziua Copilului sau… centenarul grădiniței, se pare că orice ocazie este bună pentru organizarea unei serbări care include, obligatoriu, recitări, cântece, dansuri și, în cazuri mai ambițioase, mici spectacole de teatru. Pentru toate acestea, desigur, este nevoie de costume și recuzită, de repetiții cu copilul acasă și, cel puțin în cazul meu (defect profesional!) de rescrierea unor versuri sau chiar pasaje întregi din „rol”. Habar n-am de unde iau doamnele învățătoare textele astea pentru serbări, dar vă jur că unele au greșeli gramaticale, dezacorduri sau, în cel mai bun caz, defecte stilistice. Pentru aceste manifestări artistice am învățat să cos aripioare de fluture pe tricouri, să decupez & colorez cochilii de melc, să răscolesc internetul în căutare de costum de Zâna Toamnei (copilul primise rolul de „Prună”, dar l-a refuzat categoric!), să confecționez din pâslă o scufie de pitic și multe alte lucruri de care nu mă crezusem în stare. Și pot să jur că încă îmi răsună în minte versuri despre Moș Crăciun, sănioare și fulgi strălucitori de omăt.

Clasele primare. Cadre didactice și ședințe cu părinții.

Printr-un noroc al începătorului, fiica mea a făcut ciclul primar în sistem step-by-step, un sistem ceva mai prietenos cu ritmul copiilor și cu mai puține reguli stricte, ba chiar fără teme pentru acasă în primii ani de școală (programul step-by-step este de dimineață până la ora 16.00, iar după prânz copiii au lucru individual sau în echipe, bazat pe ce s-a predat în prima parte a zilei). Trecând relativ ușor prin acești patru ani, nimic nu m-a pregătit pentru greul care avea să urmeze cu fratele ei, în sistem „tradițional” – patru ani plus pregătitoare.

Încă de la început, am avut ghinionul să primim o „înlocuitoare” pentru adevărata doamnă învățătoare, aflată încă în concediu de maternitate. Partea proastă a fost că a dezertat în prima zi de școală, după ce a plecat acasă încărcată literalmente cu un camion de flori de la cei peste 30 de copii, astfel încât în a doua zi de școală clasa noastră nu avea… cadru didactic. (Mor după sintagma „cadru didactic” și de-abia așteptam un motiv să o folosesc!). Vreo două săptămâni, copiii noștri au stat în fiecare zi cu câte un profesor care se nimerea să aibă câteva ore libere, așa se face că în clasă s-a instaurat rapid un haos care nu a mai putut fi potolit de „noua înlocuitoare”, o tânără de-abia ieșită ea însăși de pe băncile școlii. Zilnic, în clasa băiatului meu se isca un mic scandal, o bătaie, o fugărire pe holul școlii soldată cu vânătăi, haine rupte sau ochelari sparți. Inițiativa de a întocmi tabele cu „copii năzdrăvani” sau de-a oferi steluțe „copiilor cuminți” (a.k.a. fetele) nu a avut absolut niciun rezultat. Am terminat pregătitoarea istoviți și cu nervii întinși, sperând că un miracol se va petrece odată cu venirea „adevăratei învățătoare”.

Și s-a petrecut! Au început interminabilele ședințe cu părinții. Primele au durat în medie câte trei ore, sau cel puțin atât am rezistat eu la dezbaterile despre „mai multe teme la matematică pentru copiii noștri”. Am ridicat glasul, timid, „dar sunt de-abia în clasa întâi”, și imediat am fost pusă la punct de mai multe vajnice mămici cu argumentul imbatabil că „dacă nu începem acum, ce vor face copiii noștri când vor trebui să dea piept cu alți copii, mai bine pregătiți decât ei?”. Am înghițit în sec și mi-am imaginat batalioane de elevi pe câmpul de luptă, înarmați cu culegeri cartonate de matematică. Era clar: n-aveam nicio șansă!

În clasele primare, am făcut lecții cot la cot cu copiii mei și mi-am dat seama că matematica se reîntoarce în viața mea with a vengeance. Mi-am spart capul cu probleme complicate de clasa a treia, pentru care a trebuit să apelez la specialiști. Și chiar dacă, în final, am reușit să găsesc rezolvări algebrice, nu au fost bune pentru că „mama, nu așa se face, doamna a zis să rezolvăm prin metoda grafică!”. Am și acum coșmaruri cu metoda grafică…

Gimnaziul. Grupurile de WhatsApp și bau-bau-ul Evaluării Naționale.

Iată-ne într-o nouă etapă a vieții școlare! Una mai liniștită, s-ar zice, având în vedere că acum copiii sunt ceva mai mari, se pot duce și întoarce singuri de la școală și, teoretic, devin ceva mai responsabili cu lecțiile. Ce naivitate!

Oricum ar fi școala, perioada asta e una complicată pentru că se suprapune cu pubertatea, când totul pare să o ia razna. În plus, în sistemul românesc de stat, încă de la intrarea în clasa a cincea se profilează la orizont Bau-Bau-ul examenului de final de gimnaziu, a.k.a Evaluarea Națională, care aduce enorm de multă presiune. Din clasa a șasea sau chiar mai devreme, copiii sunt înscriși într-o cursă a meditațiilor la matematică și română, cu scopul formatării minții lor după cerințele și baremele acestui examen, vitală pentru intrarea la un liceu (considerat) bun. Am încercat să-i țin departe de acest balaur pe ai mei, însă el oricum te ajunge din urmă în clasa a opta și inevitabil se lasă cu mult stres.

Într-un registru ceva mai vesel, gimnaziul este și perioada în care moda grupurilor de WhatsApp pentru părinți lovește cel mai puternic. Dar parcă nimic nu devine prilej de discuție și de dezbatere mai aprinsă decât organizarea banchetelor de final de an. Am scăpat de decupat cochilii de melci, în schimb am petrecut ore întregi comparând oferte de la diverse Escape Rooms, precum și compoziții de creme de tort pentru aceste evenimente la care copiii, de altfel, nu vor decât să socializeze unii cu alții, nefiind deloc interesați de meniu. Apropo de socializare, gimnaziul este și epoca în care bullyingul își face simțită prezența. Preadolescenții își organizează pentru prima dată ierarhiile sociale și pot fi extrem de cruzi, dar și segregați după gen. Fetele cu fetele, pe criterii de branduri de beauty & make-up, iar băieții cu băieții pe criterii de freză șmecheră și brand de ghete de fotbal. În gimnaziu, rolul meu de părinte s-a transformat în cel de consilier psihologic. În afara problemelor de matematică (s-au adăugat geometria în spațiu PLUS trigonometria!) și a celor de gramatică (nu știu ce-au avut ăștia cu complementul indirect, dar vă asigur că nu mai e „ca pe vremea noastră”), acum a trebuit să descurc probleme emoționale și nu de puține ori filosofice. De ce e viața așa, care e scopul mersului la școală, de ce sunt profii nașpa, de ce nu mai vorbește X cu mine? Au apărut conturile pe rețele sociale, o problemă despre care crezi că ești pregătit să o ții sub control, dar nu ești! Cum subiectul ăsta merită un articol separat, o să mă opresc aici, spunând doar că gimnaziul e perioada cea mai grea și complexă, care m-a făcut să privesc cu nostalgie serbările de la grădiniță.

Ani de liceu. În cazul ăsta, cu pandemie…

Întâmplarea a făcut ca primii doi ani de liceu să coincidă cu anii de pandemie, așadar fiica mea și întreaga ei generație au avut o experiență total atipică. Au început clasa a noua în sistem hibrid (despre care nimeni nu știa exact cum funcționează, reamintesc aici pentru amuzament dezbaterea despre panourile de „pepsiglas”), au continuat exclusiv online până prin mai, când au reînceput să meargă la școală cu măști, astfel încât la finalul primului an de liceu nu erau prea siguri cum arată la față colegii lor. A urmat încă un an la fel de haotic, cu vacanțe trântite pe neașteptate, în mijlocul unui nou val pandemic (doar pentru a nu închide școlile cu totul), și apoi recuperate în iunie. O perioadă ciudată, prin care am navigat cu destule greutăți, astfel încât senzația tuturor a fost că liceul s-a terminat după ce de-abia începuse cu adevărat. Bacul a venit chiar pe neașteptate, dar cum fiica mea e pasionată de rock, goth, heavy & thrash metal, nu vă pot încânta cu povești despre celebrele baluri de absolvire cu limuzine și manele, pentru simplul motiv că a refuzat să ia parte la eveniment, preferând în schimb concertul Megadeth.

Iar eu nu apuc să-mi trag sufletul decât puțin, căci fiul meu intră acum în clasa a opta, deci mă voi reîntoarce cu forțe proaspete la etapa „Gimnaziu”; și cum nicio generație nu seamănă cu cea precedentă, probabil voi avea povești noi! Adina Rosetti – @adinarosetti – După mulți ani de jurnalism cultural și două volume pentru adulți, a descoperit că cel mai mult îi place să inventeze povești pentru cei mici. A publicat12 cărți pentru copii (cea mai recentă „O istorie cu gust de kiwi”, Ed. Arthur). Adina ține ateliere de storytelling, predă cursuri de scriere creativă pentru copii și se implică în proiectele asociației De Basm. Îi plac zilele de poimâine, vorbitul aiurea-n tramvai și crede că nu s-a desprins cu totul de copilărie.

Related Posts

Vremea probabilă cu Dana Iancu – TVR 1

Știu, înaintea tuturor, dacă ziua care se întinde în fața noastră va fi una frumoasă sau dacă ne…

Horoscopul lunii Ianuarie 2025

Astrologul Anca Stoica vine cu detalii despre fiecare zodie în parte. Iată ce ne rezervă astrele în luna…

S-a lansat trailerul comediei MENTORII, primul lungmetraj produs de UNTOLD Universe, care ajunge în cinematografe pe 28 februarie 2025

S-a lansat trailerul comediei MENTORII, primul film de lungmetraj creat de Magic Maker Media House, casa de producție…

Horoscopul săptămânii 6-12 ianuarie 2025

Anul începe cu multe provocări pentru unele dintre zodii. Astrologul Anca Stoica ne dezvăluie în cele ce urmează…

Mesajul emoționant al lui Sebastian Stan la Golden: “România, te iubesc!”

Un român a urcat triumfător pe scena Golden Globes și ne-a emoționat cu discursul său. Sebastian Stan a…

Globurile de Aur 2025: lista câștigătorilor

Noaptea trecută a avut loc gala de decernare a Globurilor de Aur 2025, iar Emilia Pérez, cel mai…

Gala Premiilor Literare 2025: Premii, inspirație și o seară dedicată literaturii

Bookzone organizează pe 30 ianuarie 2025, între orele 18:00 și 22:00, la Sala Palatului, cea de-a doua ediție…

Stresul financiar. Cum ne dăm cu stângul în dreptul când vine vorba de bani? 

… și ce putem face în legătură cu asta? Ne explică, atent și în amănunt, psihologul Raluca Anton….

Cele mai așteptate seriale din 2025

Sezoane noi din serialele tale preferate sau producții noi, perfecte pentru serile de bingeing: iată care sunt titlurile…

Vremea probabilă cu Mihai Jurca – Antena 1

Știu, înaintea tuturor, dacă ziua care se întinde în fața noastră va fi una frumoasă sau dacă ne…