Interviu cu Victor Dorobanțu (Thing în Wednesday): „Așa incomplet cum este el, Thing e sufletul tuturor”

Înainte de a mă vedea cu Victor pentru acest interviu, îl mai întâlnisem, ocazional, la câteva evenimente din București, la care n-am putut să nu remarc răbdarea și energia lui de a sta la povești sau de a face poze cu toți fanii lui. Fanii lui… Mânuță. 

Anul trecut, pe 23 noiembrie, a fost lansat pe Netflix serialul Wednesday, produs și regizat de Tim Burton. O poveste construită în jurul lui Wednesday Addams (Jenna Ortega) și al aventurilor sale mai mult sau mai puțin întunecate de la Academia Nevermore, seria a devenit rapid un fenomen la nivel global. De fapt, o bună perioadă s-a vorbit numai despre Wednesday. În România, impactul său a fost unul cu atât mai mare în contextul în care filmările primului sezon au avut loc în țara noastră, iar distribuția sa a inclus și actori de la noi. 

Printre aceste nume s-a strecurat și cel al lui Victor Dorobanțu, care a ajuns să interpreteze într-un mod atipic unul dintre cele mai importante roluri din serial, cel al lui Thing sau… Mânuță, partenerul în crimă (uneori, la propriu) al lui Wednesday. Rol în care Victor, chiar dacă și-a folosit exclusiv mâna, a reușit să facă magie și să transmită extrem de multă emoție. Thing este extrem de loial, un strateg desăvârșit, un prieten teribil de haios, dar și un aliat de nădejde în cele mai încurcate situații prin care trec Wednesday și gașca sa de la Nevermore. Pe de altă parte, dincolo de personajul de pe micile ecrane, este povestea celui care i-a dat viață simpaticului Mânuță. Este un drum cu multe încercări, pe alocuri anevoios, un drum care, deși nu a fost o secundă plănuit, i-a adus lui Victor Dorobanțu șansa vieții sale. O șansă de care profită și se bucură acum la maximum, pentru că și-a păstrat încrederea, s-a aruncat cu capul înainte, după cum spune chiar el, a pariat pe tot și… a câștigat. 

Victor, înainte de toate, povestește-ne un pic despre tine: cine erai tu înainte să devii Thing în Wednesday?

Victor Dorobanțu: Înainte să devin Thing, eram sau cel puțin eu mă consideram a fi magician. Mergeam la evenimente și făceam close-up magic, adică magie la masă. Spectacol de scenă nu am făcut niciodată, într-adevăr, pentru că mi-a fost teamă, m-am gândit că vreau să fac ceva foarte frumos când o să fac. Dar chiar și înainte de a fi magician, am încercat mai multe. Începând cu vârsta de 15 ani, am făcut de toate, am împărțit pliante, am fost promoter în supermarketuri pentru diverse produse, iar apoi am ajuns în domeniul vânzărilor pentru diferite companii. De altfel, acesta e backup-ul meu pe viață, pentru că mereu am fost un vânzător foarte bun. Începusem chiar să studiez tehnici de persuasiune, de negociere, așa că mă angajau companii pur și simplu să vând sau să negociez pentru ele. Am fost și agent de vânzări pentru diferite firme de telecomunicații și am vândut inclusiv cursuri de administrație publică. 

Practic am încercat de toate în timpul meu liber de după școală, liceu sau facultate. Dar la un moment dat, chiar cu un an înainte de producția Wednesday, m-am confruntat cu o frustrare foarte mare văzându-i pe alții că pot să reușească în arta pe care o iubesc ei, indiferent că era vorba de muzică, magie sau actorie. De altfel, eu nu îmi doream neapărat să fiu magician. Foloseam magia pe care o descoperisem de la un alt magician cu care lucram pentru copii, pentru că da, am fost și animator de copii. De la el am învățat câteva trucuri pe care am început apoi să le arăt prietenilor și, ca să fiu sincer, le foloseam și ca să mai agăț fete pe unde mai mergeam eu. M-am îndrăgostit de magie ca într-o relație din interes, în sensul că nu am fost și nu sunt genul de magician care exersează în fiecare zi și care încearcă să creeze ceva nou. Eu mai degrabă învățam două, trei trucuri, momente, rutine de la alții și le adaptam în programul meu în care încercam mai mult să vorbesc cu publicul decât să fac magie. Mereu m-am considerat mai degrabă un entertainer, indiferent că am fost pentru copii sau pentru adulți. Deci, pe scurt, pot spune că am fost vânzător și entertainer. 

Dar cu un an înainte de producția Wednesday am vrut să renunț la absolut orice job aveam și să mă focusez doar pe pasiunea mea ca să pot să o transform în job. Începusem să am perioade cu evenimente, nunți, botezuri, cumetrii, cum s-ar spune, de pe urma cărora mă descurcam, dar nu era suficient. Am încercat să fac tot ce ținea de mine, am participat inclusiv la emisiuni și concursuri de talente, unde am dat un mare chix, pentru că nu eram pregătit pentru scenă, după cum spuneam și mai devreme. A fost o perioadă frustrantă și chiar începusem să mă gândesc să renunț la pasiunea mea. Dar fix atunci am primit un telefon cu „hey, vrei să joci într-un serial?”

Știu că tu, la vremea respectivă, nu căutai activ un rol într-un serial, nu mergeai la castinguri. Deci cum te-ai intersectat cu Wednesday?

V.D.: Nu, nu căutam deloc. Știam doar că vreau să fiu artist, nici măcar că vreau să fiu actor. Știam că prin intermediul oricărei arte, eu vreau să fac oamenii să râdă, să plângă, să se sperie, să simtă ceva. Voiam să îmi câștig traiul dintr-o artă, pentru că mă interesează arta în toate formele ei. Dar nu știam exact prin intermediul cărei arte să fac asta. Și am primit acest telefon, prima dată am crezut că este o farsă, dar până la urmă am acceptat propunerea lor de a merge la o întâlnire și am aflat că, de fapt, urma să joc… o mână. 

Ți-au dat de la început detalii despre această producție? Știai că este vorba despre Netflix, despre o poveste legată de familia Addams?

V.D.: Nu au avut voie să îmi dea detalii până ce nu ne-am întâlnit față în față. Mi-au spus doar că o să joc un rol într-un serial, nu au menționat Netflix, iar numele de Wednesday oricum nu se știa pe-atunci. Era folosit un nume de cod pentru titlul serialului, în caz că cineva afla că se filmează această producție și ducea vestea mai departe. Iar numele de cod era Pilgrim, cu referire la pelerinii pe care i-ai văzut și în serial. Toată lumea știa că se filmează un serial numit Pilgrim, nu știa nimeni de familia Addams. 

Povestește-ne puțin despre experiența castingului: cum a decurs întâlnirea cu Tim Burton?

V.D.: Din câte știu eu, Tim Burton a căutat în mai multe țări magicieni. Pentru că și în filmele vechi au recurs la un magician pentru rolul lui Thing, la Christopher Hart. A căutat în mai multe țări, nu a găsit, așa că ultima lui șansă era România. Producția insista să îl creeze pe Thing în CGI (computer-generated imagery), dar Tim Burton nu își dorea acest lucru și bine a făcut. Prin intermediul CGI, poți realiza acum și o față, 1 la 1, dar o mână e foarte greu de reprodus, după cum spunea și Da Vinci. Nu poți să desenezi, să reinterpretezi o mână astfel încât să pară reală, mai ales atunci când este vorba despre un personaj care trebuie să apară foarte mult în serial. Așa că Tim Burton a căutat în continuare și, când a ajuns în România, și-a dat seeama că trebuie să invite toți magicienii din țară. 

Bine, nu știu dacă au fost chemați chiar toți magicienii din țară, dar am văzut foarte mulți pe care îi știam. Probabil ne-au chemat pe cei care eram mai ușor de găsit pe internet, mai ales că în România nu este foarte populară arta magiei și magicieni cunoscuți sunt doar câțiva. Ideea e că ne-am prezentat la acest casting, la care au făcut niște poze și filmări cu mâinile noastre, dar nimic care să aibă legătură cu scenele din serial. Iar la o săptămână după, am fost informați că suntem pe shortlist: eu, Vlad Grigorescu și Antonio Satiru. Am fost apoi la întâlnirea cu Tim Burton, practic, ne-am întâlnit față în față într-un birou de la studiourile Buftea, unde mi-a zis să merg un pic cu mâna pe masă. El mai mult voia să vadă ce viziune are fiecare actor pentru respectivul personaj, fără să-l fi cunoscut, fără să-l fi desenat, fără să-i fi dat viață până acum. După ce am plecat cu toții, m-a strigat de la balcon să mai intru o dată. Am intrat în cameră, iar Tim Burton a zis doar: „ok, te-am văzut!‟ N-a mai vrut nimic de la mine. Dar a doua zi am primit un telefon și am fost anunțat că am fost ales pentru acest serial. 

Dar tu ai conștientizat în acel moment în ce urmează să te bagi? Erai entuziasmat de treaba asta sau mai degrabă aveai emoții, anxietăți, gânduri despre cum va fi?

V.D.: Măi, nu prea sunt anxios de felul meu. Într-adevăr, mă confrunt cu niște emoții, fie mă bucur, fie mă sperii în interiorul meu, dar nu apuci să întorci capul și deja mă vezi băgat în chestia respectivă. Eu mă arunc mereu cu capul înainte și văd apoi ce se întâmplă. Am fost mereu de părere că, atunci când prinzi o oportunitate, trebuie să te agăți, să te ții un pic de ea să vezi dacă e pentru tine, pentru că nu toate oportunitățile care ies în calea noastră sunt pentru noi. Dar eu prefer să mă lovesc de ele decât să regret apoi că nu am încercat. Era o vorbă, nu mai știu cine a spus-o, dar îmi place mult: dacă ți-e teamă de ceva și nu încerci, așteaptă până o să vezi factura regretului care vine mai târziu. 

Tu ai intrat direct într-un proiect internațional, un proiect uriaș, într-un rol extraordinar de iubit. Cum s-a simțit pentru tine experiența aceasta și ce ai învățat de pe urma ei?

V.D.: Experiența asta s-a simțit în mai multe etape pentru mine. Prima etapă a fost una de șoc, cu plâns de fericire, inclusiv pe set, le spuneam că merg la baie și mă duceam să plâng. Nu îmi venea să cred ce se întâmplă, mai ales că, într-un set Tim Burton, chiar te simți ca într-o poveste. După perioada de șoc, a urmat etapa de adaptare, în care am încercat să acumulez foarte multă informația, lucru care mă consuma enorm, pentru că fericirea, bucuria și toate emoțiile acestea te consumă. La vremea respectivă, cred că aveam o medie de somn de două ore pe noapte, eram extraordinar de extaziat, păream băgat în priză. Chiar eram certat de multe ori că nu stăteam la locul meu, să mă găsească atunci când aveau nevoie de mine. Eu stăteam mereu, îmbrăcat în costumul meu albastru, pe lângă cameramani, pe care îi întrebam cum se fac diferite lucruri. De exemplu, am învățat cum se face jobul de focus puller, un om care se ocupă fix de focusul camerei atunci când filmează, pentru că focusul camerei nu este făcut de cameraman, de regulă, este un alt om care e conectat la cameră și se asigură că are o rotiță de care învârte pentru a face focusul perfect. Și am stat lângă acel om și am învățat meseria lui. De asemenea, mergeam la machiaj, să văd cum se machiază actorii și actrițele, cum li se face părul, făceam tot ce puteam ca să nu mă plictisesc. Iar ultima etapă, bineînțeles, a fost cea de epuizare. 

Fără să dai spoilere, ce ne poți spune despre al doilea sezon Wednesday?

V.D.: O să vă spun tot ce știu eu până acum, pentru că momentan nu e nimic din ce n-aș avea voie să spun. Deocamdată știu doar că se va filma și sezonul al doilea, așa cum știe deja toată lumea, pentru că s-a anunțat oficial, știu că nu am început să filmăm și mai știu clar că dezamăgim oamenii când spunem că nu avem cum să lansăm noul sezon anul acesta. A apărut un zvon pe internet cum că ar apărea anul acesta, zvon creat de niște oameni care doar voiau să atragă atenția. Într-adevăr, Netflix a confirmat încă de la începutul anului că va exista un sezon doi, însă l-a anunțat și atât. De asemenea, am primit confirmarea că voi face parte din sezonul 2 în rolul lui Thing. În același timp, vă mai pot spune câteva informații pe care Netflix le-a confirmat în cadrul evenimentului Tudum: am înțeles că va fi mult mai mult explorată povestea familiei Addams, că va apărea un nou membru al familiei Addams, nici eu nu știu despre cine e vorba, dar pot bănui că e vorba fie de cousin Itt, fie de mama Morticiei, dar și că Thing va fi mult mai important ca personaj. Va fi în mod sigur un sezon mai mare, mai frumos, mai spectaculos. De altfel, recent s-a anunțat că a depășit chiar și sezonul IV din Stranger Things ca vizionări, care era clasat cel mai sus până acum, deci oficial Wednesday este cel mai vizionat serial în limba engleză de pe Netflix de până acum! Și clar se va pune un mare accent pe noul sezon!

Înainte de a încheia, spune-ne cum îl vezi tu pe Thing, cum l-ai descrie în doar câteva cuvinte?

V.D.: Thing este un personaj complet pentru toată lumea, este mereu acolo când au nevoie de el, dar el este incomplet. Este doar o mână. Însă, așa incomplet cum este el, Thing e sufletul tuturor. 

Foto: Netflix