Savantele (reale ale) României

La nivel global, în prezent, doar 33% dintre cercetători sunt femei. Acestora li se acordă mai puține finanțări pentru cercetare decât bărbaților și au șanse mai mici să fie promovate. Îți imaginezi cum arăta situația cu un secol în urmă? Îți prezentăm șapte femei de știință remarcabile din România, deschizătoare de drumuri, și poveștile lor incredibile, despre curaj, inovație și inteligență remarcabilă.

An de an, de Ziua Internațională a Femeilor și Fetelor în Știință, lumea academică și mass-media amintesc că educația, accesul și participarea fetelor și femeilor la știință ar trebui să fie egale cu ale bărbaților și că societatea ar trebui să le ofere ocazia de a-și face auzite ideile. În realitate, femeile încă se confruntă cu multe obstacole și provocări în aceste domenii. Conform unui Raport Științific al UNESCO, doar 33% din cercetători sunt femei. Ele ocupă mai puține funcții de conducere în universitățile de top în comparație cu bărbații și doar 12% dintre membrii academiilor naționale de științe sunt femei. Până acum, femeile au primit puțin peste 20 din cele peste 600 de premii Nobel pentru știință și sunt încă minoritare în studiile și domeniile științifice.

Situația ar fi stat, probabil, și mai rău, fără înaintașele lor, pioniere în domeniu, care s-au luptat pentru a fi acceptate la studii, a intra în sala de operații sau în laboratoarele de chimie. Și, chiar dacă în România, statutul de „savantă” a avut de suferit din cauza unei femei de tristă amintire, Elena Ceaușescu, asta nu știrbește cu nimic meritul real al unor femei de știință care au au rămas în memoria colectivă și au construit România modernă. Câteva dintre ele, în rândurile care urmează.

Aurora Gruescu (1914-2005), prima femeie silvicultor dn lume 

Conform worldrecordacademy.org, Aurora Gruescu este recunoscută ca prima femeie inginer silvicultor din lume. Aurora a avut un rol important în crearea primului plan național de împădurire din România, care a acoperit 100.000 de hectare. A condus și operațiuni aviochimice moderne pentru combaterea dăunătorilor din pădurile din jurul Bucureștiului.

S-a născut la Oituz, lângă pădure, de care a rămas pasionată, într-o familie de învățători, unde a crescut împreună cu alți cinci frați. Deși familia dorea ca ea să devină medic, Aurora a ales Facultatea de Silvicultură în 1933, fiind singura femeie printre 130 de colegi bărbați. Aici, cum era de așteptat, s-a confruntat cu atitudini misogine.

Nu a fost membră de partid, ceea ce a dus la etichetarea ei ca „dușman de clasă” în regimul comunist și la expropriere. Cu toate acestea, Aurora a continuat să lucreze în domeniu și a inovat în mecanizarea combaterii dăunătorilor în 1958. A publicat articole în reviste de specialitate, inclusiv în Revista Pădurilor. După Revoluție, a devenit membră de onoare a Societății „Progresul Silvic” Prahova și a Asociației Generale a Inginerilor din România. The American Biographical Institute a nominalizat-o la titlul de personalitatea anului 1997. Jurnalista Rodica Simionescu i-a dedicat cartea Legământ cu taina codrilor, publicată în 2001.

Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973), prima femeie inginer din România

Elisa Leonida Zamfirescu este considerată prima femeie inginer din România și a doua la nivel mondial. Născută într-o familie mare de intelectuali, nu a fost singura celebritate din familie. Fratele ei, Gheorghe, a fost sculptor, iar altă soră, Adela, medic oftalmolog. Cel mai cunoscut frate, Dimitrie, a fost inginer și fondatorul Muzeului Tehnic din București.

Respinsă inițial de Politehnica din București pentru că era femeie, Elisa a studiat la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenind prima femeie studentă acolo. Întoarsă în România, a lucrat ca inginer la Institutul Geologic, implicându-se și ca asistentă sanitară în Primul Război Mondial, unde a fost decorată. S-a căsătorit cu Constantin Zamfirescu, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu. Elisa a avut o carieră prolifică în cercetare, contribuind semnificativ la analiza resurselor naturale din România și predând fizică și chimie. A fost prima femeie membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și a militat pentru dezarmare atomică. În onoarea ei, a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu” pentru merite în știință și tehnică. Două străzi din România – în București și Galați – îi poartă numele.

Florica Bagdasar (1901-1978), prima femeie ministru din România

În 1946, Florica Bagdasar a devenit prima femeie ministru din România la Ministerul Sănătății, urmând decesul soțului ei, neurochirurgul Dimitrie Bagdasar. Absolventă a Facultății de Medicină în 1925, s-a specializat în neuropsihiatrie infantilă. Împreună cu soțul, a studiat la Harvard în SUA, beneficiind de bursa Rockefeller. Întorși în România, au înființat prima clinică de neurochirurgie din țară. Florica a fondat și Centrul de Igienă Mintală în București în 1946, influențată de experiența americană. Activitățile ei au inclus dezvoltarea unui abecedar simplificat pentru copii. Deși a fost membră a Partidului Comunist, în anii ’50 a fost îndepărtată din funcțiile de conducere. Fiica ei, Alexandra Bellow, este o matematiciană renumită în SUA, cu contribuții în teoria ergodică și analiză. A fost căsătorită cu Saul Bellow, laureat Nobel, care a inclus povestea mamei ei în romanul Iarna Decanului.

Hermina Walch-Kaminski (1864-1946), prima femeie din România cu un doctorat în medicină

Hermina Walch-Kaminski a fost prima femeie din România cu un doctorat în medicină și prima absolventă a două facultăți, conform arhivelor Universității din București. Fiica unui refugiat politic austriac, a terminat liceul în 1883 și a studiat simultan la Facultățile de Științe și Medicină. A obținut doctoratul în 1887 cu o teză despre igiena școlilor publice din București. În 1897, a devenit medic la o fabrică de tutun și chibrituri, apoi inspectoare sanitară și director al Școlii de Infirmiere de Stat, și medic la Spitalul Colentina. În Primul Război Mondial, a fost directoarea Spitalului Militar cu gradul de maior. A contribuit la Congresul de igienă și demografie de la Berlin și a fost membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei, membră a consiliului Crucii Roșii. A scris despre igienă, alimentație rațională, surmenajul școlar și prim ajutor, publicând lucrări ca Rolul femeii în higiena casnică (1900) și Miopia în școalele secundare de fete (1909).

Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008), prima femeie neurochirurg din România

Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din România, este recunoscută de unele surse ca prima femeie neurochirurg din lume. Totuși, conform revistei Neurosurgery, Diana Beck ar putea avea această distincție, deoarece Sofia Ionescu a absolvit medicina în 1945, când Beck era deja consultant în neurochirurgie. Într-o emisiune TV, Ionescu a menționat că se consideră prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei, nu la nivel mondial.

Sofia Ionescu a efectuat prima operație pe creier în 1944, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, operând un copil rănit într-un bombardament. Provenită dintr-o familie modestă din Fălticeni, a studiat în orașul natal și apoi în București, unde a obținut diploma de Bacalaureat și a urmat Facultatea de Medicină Umană. După stagiile în oftalmologie și ca medic rural, în 1943 s-a întors în București, unde a lucrat alături de medicul Dimitrie Bagdasar și alți doctori renumiți, printre care Constantin Arseni și Ionel Ionescu, care i-a devenit soț.

Ștefania Mărăcineanu (1882-1944), chimistă și fiziciană română recunoscută internațional

Ștefania Mărăcineanu, o chimistă și fiziciană română renumită internațional, a contribuit la teoriile despre radioactivitate și declanșarea artificială a ploii. Absolventă a Facultății de Științe Fizico-Chimice în 1910, a predat la Școala Centrală din București. În 1922, a primit o bursă și a studiat la Institutul Radiului din Paris, sub îndrumarea Mariei Curie. Și-a susținut doctoratul la Sorbona în 1924, cercetând poloniul și penetrarea substanțelor radioactive în metale. A observat că timpul de înjumătățire al poloniului depinde de substratul pe care este depozitat. În 1930, s-a întors în România, colaborând la Universitatea din București și înființând primul Laborator de Radioactivitate din țară. A experimentat declanșarea ploii artificiale cu săruri radioactive. A fost implicată într-o controversă când soții Joliot-Curie au primit Nobelul în 1935 pentru radioactivitatea artificială, Mărăcineanu susținând că a descoperit acest fenomen în cercetările sale pariziene. Membră a Academiei de Științe din România din 1937, a decedat în 1944 din cauza cancerului provocat de expunerea la radiații.

Virginia Andreescu Haret (1894-1962), prima femeie arhitect din România

Multe dintre clădirile Bucureștiului modern, așa cum îl știi, poartă semnătura Virginiei Andreescu Haret, considerată prima femeie arhitect din România și, după anumite surse, a patra din lume. Ea a realizat proiectele pentru construcția primelor blocuri din beton armat de pe Calea Victoriei și pentru liceul Dimitrie Cantemir din București. Și-a obținut diploma de arhitect în 1919 și a devenit astfel  prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, în 1981. Rămasă orfană în copilărie, Spiru C. Haret, Ministrul Educației, a ajutat-o să obțină o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București. Prin intermediul său și-a cunoscut viitorul soț, un nepot al lui Haret, cu care și-a oficiat căsătoria în 1928. Pe lângă Arhitectură, a studiat și Belle-Arte și a creat tablouri în acuarelă, care fac astăzi parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române. A moștenit talentul de la pictorul Ion Andreescu, a cărui nepoată de frate a fost. În interbelic, a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. 

Discriminarea în știință continuă și azi

Inegalitatea de gen este prezentă chiar și pe internet. Un exemplu clar este Wikipedia, care pare să aibă o subreprezentare a femeilor, problemă și mai evidentă în cazul femeilor din domeniile științifice. Deși Wikipedia este unul dintre cele mai vizitate site-uri, cu peste 25 de miliarde de vizualizări lunar, sub 20% dintre biografiile sale sunt dedicate femeilor. Acest procent scade și mai mult atunci când ne referim la femeile din domeniul STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică). Pe Wikipedia, mai puțin de 15% din biografii sunt despre femei savante, inginere sau matematiciene.

Există o discrepanță și în mass-media. Conform Global Media Monitoring Project, în 2015, doar 24% din sursele citate în știri erau femei, în timp ce bărbații domină ca surse în subiecte științifice. Inițiative precum programul Superstars of STEM încearcă să crească vizibilitatea femeilor în domeniul științific în mass-media.

Diversitate de opinii și gen pentru o lume mai bună. Și mai deșteaptă

Soluția la această problemă se rezumă la educație, și cu cât aceasta începe mai devreme, cu atât va fi mai eficace. Este esențial să avem diversitate în știință. Dominarea unui domeniu de studiu de către un singur grup, fie că este definit prin vârstă, cultură sau gen, poate duce la o perspectivă îngustată și neadecvată asupra subiectului. Prin includerea mai multor femei în domenii predominant masculine, se pot introduce perspective noi și o vitalitate creativă sporită. Pe scurt, diversitatea generează inspirație. Cu cât sunt mai multe exemple de femei care au reușit în știință, cu atât mai multe vor fi dornice să exploreze și să exceleze în aceste domenii, depășind prejudecățile și limitările impuse adesea de societate.

Text de Adriana Moscu. Foto:

Articol publicat în A List Magazine (30).