Vlad Huidu o ia la întrebări pe soția lui, Giulia

Cum arată o discuție tête-à-tête, între doi soți? Dar între doi soți celebri, care au și participat la un reality-show împreună (America Express), în care s-au trezit în cele mai provocatoare și incomde situații? Ce mai e de spus când pare că totul s-a întâmplat deja? Aflăm din interviul de mai jos, în care Vlad Huidu o ia la întrebări pe soția lui, Giulia.

Iată că tot timpul mai există ceva de aflat despre doi oameni cunoscuți, mai ales în urma unei discuții sincere, deschise, în care cuplul format din Vlad Huidu și Giulia Anghelescu încă mai află lucruri noi unul despre celălalt, chiar și după 20 de ani de relație, lucruri pe care ni le împărtășesc și nouă. 

Vlad Huidu: Care e primul lucru pe care îl faci când te trezești dimineața?

Giulia: Cafea. Cine mă cunoaște știe că orice s-ar întâmpla nu pot sări peste cafeaua de dimineață. Tocmai de aceea mă și trezesc dimineața la 4 ca să am timp să-mi savurez cafeaua în tihnă. Iubesc cafeaua neagră la prima oră a dimineții.

Vlad Huidu: De ce îți era cel mai teamă când erai copil?

Giulia: Nu am fost un copil cu prea multe frici. Eram destul de năzdrăvană când eram mică. Însă, în același timp, și foarte ascultătoare și prudentă. Din păcate, singurul lucru care îmi lipsea să pot face tot ce îmi trecea prin cap era timpul. Nu îmi amintesc să fi avut frică de păianjeni sau de cățăratul în copaci. Fricile mele au apărut în viața mea după ce am devenit mamă. Dacă înainte îmi doream enorm să fac bungee jumping, acum nici nu mai intră în discuție.

Vlad Huidu: Care a fost prima melodie pe care ai cântat-o vreodată pe scenă?

Giulia: Prima piesă pe care am învățat s-o cânt, la șapte ani, și pe care am și interpretat-o într-un spectacol la Sinaia a fost „It Must Have Been Love”, a formației Roxette. Încă de când eram mică am fost fascinată de limba engleză și nu prea îmi plăceau cântecele în română. Am crescut într-o familie în care se ascultau Janis Joplin, Scorpions, Bon Jovi, așa că faptul că eu am devenit mare fan Roxette nu a fost o surpriză.

Vlad Huidu: Ai lansat primul album la doar nouă ani. Cum ai perceput tu la vremea aceea acest eveniment?

Giulia: Primul meu album s-a numit „Ochelarii” și a fost lansat pe casetă audio împreună cu un artist local din Galați, Mihai Ochiu. A fost o mare bucurie pentru mine să pot înregistra un album întreg, mai ales că deja aveam destulă experiență acumulată din concerte. Lansarea a avut chiar un eveniment destul de bine organizat pentru vremea aceea, iar eu, copil fiind, m-am bucurat enorm când am pus caseta mea pe același raft alături de artiștii mei preferați. Nu cred că atunci mi-am dat seama cât a însemnat acel moment, însă acum, uitându-mă în urmă, cred că a fost unul dintre momentele care m-au motivat să muncesc pentru cariera mea și să ajung unde sunt astăzi.

Vlad Huidu: Care e tradiția de care îți aduci aminte cu drag din copilărie?

Giulia: Crăciunul a fost întotdeauna magic în familia mea. Pregătirile pe care le făceam împreună cu ai mei, decorarea bradului, faptul că o ajutam pe mama cum puteam în bucătărie sunt momente încă vii în memoria mea. Cu siguranță cel mai emoționant moment era acela în care deschideam cadourile în dimineața de Crăciun, tocmai de aceea țin foarte mult să facem acest lucru împreună cu Antonia și cu Mika în fiecare an.

Vlad Huidu: Cum erai privită în liceu de către colegi/profesori, având în vedere faptul că făceai parte dintr-una dintre trupele de succes din România? 

Giulia: Liceul a fost o perioadă extrem de aglomerată pentru mine, pentru că, indiferent de cât de multe concerte aveam, îmi doream să pot ține pasul cu colegii mei atunci când venea vorba de note bune. Dacă la început au crezut că voi fi arogantă și că nu voi da prea mult pe la școală, când au început să mă cunoască și-au dat seama cât de importante erau pentru mine momentele în care eram împreună cu ei. Am terminat un liceu de prestigiu în București, Liceul Gheorghe Lazăr, și sunt extrem de recunoscătoare că am avut niște colegi minunați. 

Vlad Huidu: Care e regretul tău legat de copilărie/adolescență? Știu cât de reținută ești când ești întrebată dacă ți-ar plăcea ca Antonia sau Mika să-ți calce pe urme.

Giulia: Mi-aș dori ca ei să copilărească mai mult decât am făcut-o eu, atât. Deși, dacă aș da timpul înapoi, nu mi-aș dori să schimb nimic, deoarece cred că am avut o copilărie cu totul și cu totul specială, cred că lucrul care mi-a lipsit a fost joaca. Am învățat enorm de multe lucruri datorită faptului că am fost mai mereu înconjurată de adulți, însă mi-a lipsit interacțiunea cu alți copii. Pe cât de frumoasă a fost copilăria mea, pe atât a fost de grea și poate singurul regret pe care l-aș putea avea ar fi faptul că nu am avut îndeajuns de mult timp să mă joc.

Vlad Huidu: Crezi că totul în viață se întâmplă cu un scop? Ai vrut la un moment dat chiar să-ți faci un tatuaj care zicea „Everything Happens For a Reason”.

Giulia: Cred că nimic în viață nu e întâmplător. Mi-a spus mama cândva vorba asta și de atunci o port cu mine. Eu cred că toate lucrurile pe care le trăim ne sunt date pentru a învăța câte ceva din fiecare. Cred că nicio întâlnire nu e întâmplătoare, la fel cum nu a fost nici faptul că noi doi ne-am cunoscut întâmplător, la o emisiune, în urmă cu 20 de ani. Cine s-ar fi gândit că dintr-o întâlnire absolut întâmplătoare pe holurile unei televiziuni vom ajunge aici? E important să vedem semnele pe care ni le arată viața și să ne bucurăm de fiecare clipă. 

Vlad Huidu: De ce crezi că în ultimii ani ne vine din ce în ce mai greu să plecăm în vreo vacanță fără copii? 

Giulia: Cred că ne-am dat seama cât de importantă este fiecare clipă petrecută împreună, toți patru. Copiii au crescut și am conștientizat amândoi faptul că, nu peste mult timp, vor deveni niște tineri independenți și poate că nu-și vor mai dori să petreacă atât de mult timp împreună cu noi. 

Vlad Huidu: Poți să-mi spui cum reușești să te prinzi de aproape fiecare surpriză pe care încerc să ți-o fac?

Giulia: Cred că am o intuiție foarte bună și deja te cunosc prea bine (râde). În plus, de fiecare dată când vrei să-mi faci o surpriză, ai o sclipire în privire și mă prind. Totuși, iubesc faptul că încerci și nu te dai bătut, mai ales după ce eu am reușit să te surprind total de atâtea ori. 

Vlad Huidu: Lumea te-a certat pentru că, uneori, când eram în America Express, ai fost cicălitoare cu mine. Cât de tare te-a afectat asta?

Giulia: M-a afectat puțin la început, pentru că noi știam care e dinamica relației noastre, iar tu ești obișnuit cu momentele mele de cicăleală și nu ni s-a părut că s-a întrecut măsura. Cu timpul, oamenii și-au dat seama că nu eram cicălitoare cu rea voință, ci din cauza faptului că sunt foarte competitivă și îmi doream ca lucrurile să meargă puțin mai repede.

Vlad Huidu: În America Express am avut o probă care ne-a cam dat bătăi de cap, deși nimeni nu se aștepta la asta. În etapa finală, la proba „Cât de bine ne cunoaștem”, eu nu am știut care a fost prima ta piesă difuzată la radio, iar tu habar nu aveai că eu, când eram mic, voiam sa mă fac mecanic. Te așteptai să ne redescoperim atât de frumos în acest proiect? Credeai că ne mai putem suprinde după atâția ani petrecuți împreună?

Giulia: Sincer, nu mi-am făcut așteptări înainte să plecam de acasă. Îmi doream doar să ne bucurăm de fiecare moment, să stăm cât mai mult și să nu ne enervăm reciproc prea tare. Faptul că am reușit să rămânem atât de echilibrați și să ne susținem unul pe celălalt în fiecare moment a fost doar o întărire a convingerii că am fost sortiți să fim împreună. M-am supărat un pic la proba „Cât de bine ne cunoaștem”, însă mi-am dat seama rapid că îmi place și acum, după atâția ani, să descopăr la tine lucruri pe care nu le știam.

Vlad Huidu: Ai așteptat mai bine de 11 ani până să te întorci la radio și de fiecare dată când insistam să faci ceva în acest sens, îmi spuneai că va veni și momentul potrivit pentru asta. De ce te-ai întors la radio, totuși?

Giulia: De dor m-am întors la radio. Pentru mine, radioul înseamnă libertate. În momentul în care mi s-a propus să fac parte din matinalul Virgin Radio Breakfast, nu am ezitat nicio secundă. Știam că-mi va fi foarte greu, pentru că s-a suprapus cu difuzarea proiectului America Express și cu readaptarea noastră și a copiilor după întoarcerea acasă, însă am luat-o ca pe o provocare. Singurul slot pe care nu îl făcusem înainte era Matinalul și îmi doream enorm să fac asta. Am alături o echipă badass și la radio și sunt recunoscătoare că fac parte din cel mai fresh matinal din FM-ul românesc, alături de Andrei Niculae, care pentru mine e ca un frate mai mic.

Vlad Huidu: Anul ăsta împlinești 40 de ani. Te vedeai aici în urmă cu 20 ani? Ce mai ai de atins anul acesta?

Giulia: Viața mea de astăzi bate orice scenariu aș fi putut eu să îmi fac în urmă cu 20 de ani. Știam că îmi doresc o familie, dar habar nu aveam că voi avea norocul să am așa o familie frumoasă. Știam că îmi doresc o carieră de succes, însă nu mi-am imaginat că voi ajunge să sărbătoresc 33 de ani de când sunt pe scenă. Sunt extrem de recunoscătoare pentru tot, în fiecare moment. De câțiva ani, îmi fac planuri pentru momentul în care voi împlini 40 de ani, însă lista de dorințe s-a micșorat considerabil odată cu trecerea timpului, pentru că pe multe dintre ele le-am împlinit deja. Îmi doresc ca 40 să mă găsească sănătoasă alături de voi, să lucrăm împreună la fel de frumos ca și până acum la toate proiectele pe care le avem, să am mai mult timp pentru vacanțe și să-mi dau voie să mai spun și „Nu” când nu e neapărat necesar să fac un lucru. Totuși, îmi doresc ca anul acesta să mă întorc la concerte, pentru că le-am promis copiilor mei un concert grandios cândva, îmi doresc ca podcastul BADASSMOM să fie la fel de plăcut ca și până acum și poate o să am ocazia de a mă reîntoarce la televiziune.

Vlad Huidu: Cum îți imaginezi că va arăta viața noastră peste 20 de ani?

Giulia: Îmi doresc să fim sănătoși toți patru, Antonia și Mika să facă lucruri care să le bucure inima și noi să le fim alături la fiecare pas, să ne luăm acea casă pe malul mării, în Grecia, în care să ne trăim fiecare zi ca pe o vacanță și să ne uităm în urmă și să fim recunoscători pentru toate momentele petrecute împreună. S-ar putea să te mai cicălesc și peste 20 de ani, însă sunt convinsă că tu vei fi și atunci la fel de răbdător și de înțelegător cu mine.

Pe repede înainte…

Vlad: Care e cea mai frumoasă vacanță petrecută împreună?

Giulia: Italia, la schi, deocamdată.

Vlad: Care e cartea pe care ai reciti-o de zeci de ori?

Giulia: „Disperarea de a fi”, Chris Simion.

Vlad: Care e punctul tău de siguranță?

Giulia: Tu.

Vlad: De ce îți mai e frică acum?

 Giulia: De scări.

Vlad: Ce-ți place cel mai mult la mine?

Giulia: Faptul că pur și simplu îmi ești.

Vlad: Ce nu-ți place la mine?

Giulia: Faptul că uneori nu știi să zici „NU”.

Vlad: Ce nu îmi place la tine?

Giulia: Faptul că nu sunt constantă.

Vlad: Ce piesă ai asculta pe repeat acum?

Giulia: „Teddy Swims”, Lose Control.

Vlad: Cine are dreptate mai des?

Giulia: Eu (râde).

Vlad: Unde ți-ar plăcea să mergem în următoarea vacanță?

Giulia: În Spania.

Foto: arhiva personală.

Articol publicat în A List Magazine (30).